Amintiri din tranzitie episodul 2: tehnologia „moderna”

Daca saptamana trecuta vorbeam despre minunile comerciale ale capitalismului timpuriu, azi abordam o tema ceva mai tehnologica, si anume ceea ce acum ni se pare epoca de piatra a IT`ului. Mai pe scurt, HC95, jocurile pe televizor (Terminator si SEGA), si calculatoarele 286 /386 (pentru copiii mai smecheri 😛 ).

Prima forma de calculator cu care am luat contact a fost o magaoaie 286 cu ecran verde, floppy din ala enorm si hard de 4 mega(!!!). Nu avea procesor si RAM. Deloc. A aparut deodata pe un birou in casa; mi-era frica sa butonez la  el ca sa nu stric ceva. Rula o forma primitiva de dos. Mouse nu exista. Si, va vine sa credeti sau nu, era facut in Romania, la ICE Felix. Se numea Student PC \XT. M-a invatat taica-miu sa umblu la el, si tot mi-era frica sa nu stric ceva. A crapat odata din cauza de virusi neidentificati adusi pe o disketa cu jocuri, s-a chinuit tata cu el si l-a pus inapoi pe picioare. Pe el am jucat eu primele jocuri pe calculator din viata mea. Se intampla prin `92, `93. Prince of Persia, inainte sa fie misto, 3d si downloadabil de pe DC, era o chestie din patratele, ca un tablouas pe care se misca un nene ce stia sa dea cu sabia si sa moara. Des. Inainte de World of Warcraft, Age of Empires, si alte asemenea, eu jucam Mah-Jonng, o inventie asiatica facuta sa-ti omori creierii cu ea. practic un fel de puzzle piese puse una peste alta in diverse tipare si forme, si treaba ta era sa gasesti perechi, pe care cand le selectai dispareau. Era mare minune daca reuseam sa golesc macar jumate din tabla de joc. Pentru cei interesati, se mai gaseste in varianta flash pe diverse site-uri cu joculete.  Cand n-aveam chef sa ma joc, scriam. Avea minunea aia tehnologica si un editor de text primitiv. Nu tu IRC, nu tu Messenger, scriam asa, de nebun, porcarioare pe care le fata mintea mea de clasa a 1a, a 2a. Pana la urma si-a dat duhul complet, si a ramas obiect de mobilier in casa pana spre anii 2000 si ceva, cand au binevoit ai mei sa scape de el.

Alt calculator primitiv era si HC91. Multi dintre voi sigur ati auzit de el sau ati folosit asa ceva macar o data. Era, de fapt,o tastatura pe care o conectai la un televizor si un casetofon (!!!). Stocarea datelor se facea pe casete audio si dura cam jumate de ora sa incarci ceva. In schimb puteai sa scrii diverse linii de cod care generau cerculete, patratele, si daca iti puneai mintea, desene mai complicate. A, stia si sa rezolve probleme matematice, daca scriai vreo doua ore cod la el 🙂 . Jocurile tot pe caseta audio erau stocate, si tot un mileniu dura sa se incarce (bashca zgomotele infernale, cam ca de modem stricat, pe care le scotea cand incarca). Insa erau absolut captivante. Dizzy the Egg, Robocop si multe altele care te tineau cu televizorul ocupat ore in sir. Daca nu dadeai cu el de pamant cand se bloca si trebuia sa dai rewind la caseta si s-o iei de la capat cu incarcarea si implicit cu jocul (functia „Save” nu era cunoscuta), putea fi o jucarioara draguta. Bobo si alti prieteni de-ai mei aveau asa ceva, clubul copiilor avea un laborator intreg dotat cu „minunile”, si scolile generale aveau asa ceva – precursoarele laboratoarelor de informatica de azi. Eu, ce-i drept, n-am avut, insa mi-l amintesc cu drag tocmai pentru simplitatea lui.

Nu in ultimul rand, tot din gama „chestii de conectat la televizor”, inainte sa existe Playstation, Xbox, si altele asemenea, a existaaaat…tadaaaaaaam! SEGA! Jocul pe televizor despre care sigur stiti cu totii, daca n-ati si avut unul cumva. Fratele lui mai de la tzara era Terminator. SEGA venea cu doua joystickuri si functiona cu placute ROM (incastrate in cutii galbene de plastic) pe care puteau fi unul sau mai multe jocuri, in functie de complexitate. Au existat o miriada de astfel de ROM`uri, dar SIGUR il tineti minte pe Mario (oare cine nu-l tine minte?), care caftea dragoni cu fra’su Luigi, Teenage Mutant Ninja Turtles, Double Dragon, Tank, Bomberman, Batman, Terminator, Robocop, Contra, si muulte multe altele care au facut istorie. N-aveau efecte speciale, nu erau 3d, dar ne tineau ore intregi in fata televizorului. De mentionat ca functiona micul trafic cu casete „da`mi aia, iti dau ailalta, fa-mi rost de nush ce” .

Ma opresc aici si astept de la voi povestiri cu jucarioarele de mai sus, sau cu alte obiecte din preistoria IT`ului pe care vi le amintiti si care v-au marcat copilaria.

*UPDATE* Dupa cum se poate citi in al doilea comentariu, tata imi da refresh la memorie si ma corecteaza: calculatorul ala nu era 286, si hardul era de 16 mega nu de 4.

Leapsa – 99 de lucruri despre mine

Olivia a primit leapsa de la BoBo si a binevoit s-o dea mai departe catre mine. Asadar dragilor si dragelor, lipiti-va bine de scaune, stati cu ochiu’ pe blog ca pe butelie, urmeaza sa aflati 99 de lucruri despre Oly.

1. Am 1 metru 97 si (aproximativ) 120 de kile.

2. M-am nascut in Suceava.

3. Sunt un rasfatat crescut de bunica-mea.

4. Urasc Moldova (regiunea, nu tara) din cauza specimenelor care o populeaza (cu exceptiile de rigoare, care confirma regula).

5. Urasc remarca „a, esti din Suceava, moldovene!”. Sunt bucovinean (ca si BoBo).

6. Am ales sa fac facultatea la Bucuresti in principal ca sa fiu cat mai departe de sus-amintita Moldova.

7. De vara trecuta sunt licentiat in Sociologie.

8. Toata viata am facut parte din generatia experimentala de sacrificiu (copilarie in tineretile democratiei, primele manuale alternative, prima generatie 5-8 cu semestre in loc de trimestre, primii liceeni care si-au cumparat singuri manualele, prima generatie de studenti bolognezi).

9. Fac un master in engleza la catedra UNESCO pentru schimburi interculturale si interreligioase.

10. Imi place cum imi sta in costum desi ma simt cam incomod in asa ceva.

11. Am o ura profunda pentru bogatanii care se afiseaza cu banii lor. Hai sa-i zicem complexul Robin Hood.

12. In metrou, autobuz, troleu, am uneori tendinte xenofobe fata de nationalitatile conlocuitoare.

13. Sunt agnostic si nu-mi place sa fiu confundat cu ateii.

14. Cand sunt entuziasmat vorbesc mai tare ca de-obicei.

15. De-obicei vorbesc foarte tare.

16. Sunt aproape surd pe urechea stanga.

17. Am o miopie enorma.

18. Sufar de o lene sora cu hibernarea.

19. Ador sa dorm mult cand n-am altceva mai bun de facut.

20. Ma enervez cu spume cand sunt trezit din somn de zgomot (din gama picamere-alarme-motociclete) Orice alta metoda ma lasa rece.

21. Urasc motociclistii batuti in cap care fac liniute pe bulevard de-mi vibreaza geamurile la etaju’ 7. Cumparati-va dracu’ tobe de esapament ca v-as baga motocicletele in cur!

22. Nu folosesc aftershave. Pentru ca nu ma rad.

23. Imi plac STR8`ul negru si Intessa Unisex rosu.

24. Gatesc in prostie, da’ te lingi pe bot 🙂

25. Sunt insurat-fara-acte (a se citi concubinaj).

26. Locuiesc cu nevasta`mea in chirie in Tineretului.

27. Am alergie la nesimtire si prostie.

28. Am alergie la batrani comunisti, batrane cu coc mov si cucoane de varsta a 3a cu haine de blana.

29. Am si un coleg de apartament care sta cu noi aproximativ o ora-doua pe luna.

30. Fac urat la calduri excesive.

31. Imi place sa repar chestii.

32. Ma leg sentimental de diverse obiecte (inclusiv pachete goale de tigari, in functie de momentul de care imi aduc aminte).

33. Fumez, dar nu mult. cam 10-15 tigari pe zi.

34. Marlboro rosu. Scurt.

35. Nu suport bauturile asa-zis fine (whiskey si alte asemenea).

36. Berea e mai sanatoasa ca apa.

37. Sangria e mai buna ca vinu’ simplu.

38. Iarna se bea vin fiert cu multa scortisoara si cuisoare.

39. Ma omor dupa filme SF (in special seriale).

40. Ma pasioneaza stiinta si descoperirile stiintifice (desi in liceu am detestat stiintele reale).

41. Nu am platit in viata mea pentru vreo melodie \ film \ joc \ program.

42. Sunt mai mult decat dependent de net. Mai bine ma lasi fara paine decat fara tzeava.

43. Pana saptamana trecuta eram doar cititor pe blogurile altora si comentator fidel pe unele.

44. Sunt in stare sa stau treaz pana la 4-5 dimineata ca sa fiu printre primii care downloadeaza ultimul episod aparut dintr-unul din serialele care-mi plac.

45. Imi cam lipseste vointa. Pe alocuri.

46. Sunt tobosar. Baterist. Ma rog, spuneti-i cum vreti.

47. Am trecut prin 3 trupe la viata mea.

48. Din cele 3 trupe cea mai draga mie a fost cea din vremea liceului (din pacate, a fost si cea cu viata cea mai scurta).

49. Am vrut sa ma fac actor, am ajuns sociolog, dar lucrez in consultanta IT la Scoala Internationala Americana.

50. Pentru scurt timp am incercat sa vand asigurari. N-a mers.

51. Sunt incapatanat. 2 + 2 nu fac 4 decat daca si eu sunt de-aceeasi parere.

52. Chiar si cand raman fara argumente imi sustin ideile si parerile (uneori zgomotos).

53. Sunt apolitic si asa intentionez sa raman.

54. Imi place la nebunie sa rad, dar mai ales sa-i fac pe altii sa rada.

55. Fac misto de tot ce misca, mai ales daca mi se ridica mingea la fileu.

56. Sunt idiot. Adica am multe idei.

57. Sufar de lipsa acuta de timp. Ideile mele se sinucid in fasha din cauza asta.

58. Cea mai imposibila dorinta a mea: sa ajung in alta galaxie. Eventual populata.

59. Am tabieturi pe care daca nu le respect imi merge prost toata ziua.

60. Nu sunt superstitios.

61. Nu suport insectele.

62. Ador animalele (in special cainii, mai putin pisicile ca-s perverse si nerecunoscatoare) si animalutele pufoase (hamsteri si alte rozatoare).

63. La mare imi petrec 99% din timp in apa.

64. Imi place sa creez.

65. Din cand in cand experimentez cu muzica electronica. Nu iese cine stie ce, dar imi face placere incercarea.

66. Gandesc in imagini, scenarii, arome. Pot asocia mirosuri cu anotimpuri, senzatii trecute, amintiri, locuri si fenomene naturale.

67. Imi place sa regizez \ filmez \ montez diverse clipulete.

68. Imi place sa-mi fie recunoscute meritele, dar nu ma frustrez cand nu-mi sunt recunoscute.

69. Am defecte. Dar tre’ sa-mi explici asta foarte delicat, altfel inteleg gresit, cu siguranta.

70. Ma agit uneori pentru cauze pierdute.

71. Sunt una din cele mai sociabile persoane cu putinta.

72. Cunosc mai multi oameni decat oricare din apropiatii mei. Olivia poate sa confirme.

73.  Aproximativ 90% din toti prietenii si cunostintele mele sunt fete.

74. Imi place sa-i numesc pe cei mai de suflet prieteni „familia” mea.

75. Pun suflet mult la necazurile altora. De orice natura ar fi ele.

76. Ma bucur cand cineva reuseste sa treaca peste o problema cu ajutorul meu.

77. Cred cu tarie ca am un scop in viata pe care nu l-am descoperit inca.

78. Imi arunc sosetele pe unde apuc. Nevasta’mea poate sa confirme.

79. Prefer sa cumpar alte sosete decat sa le re-imperechez pe cele despre care vorbeam la punctul 78.

80. Fac obsesii de scurta durata pentru lucruri scumpe. Niciodata nu reusesc sa strang bani pentru vreunul din ele.

81. In copilarie mi se spunea Dexter. Era desenul meu animat preferat. Urmt de Courage the Cowardly dog, inainte de aberatia cu dublajul in romana.

82. Gandesc in engleza. Sunt mult mai deschis in engleza. Vorbesc in engleza in aproximativ 70% din conversatiile pe care le port. 20% sunt in romgleza. ultimii 10% sunt injuraturi romanesti :))

83. Urasc nationalistii, ultranationalistii, paranationalistii si in genere indoctriatii spalati pe creier care au impresia ca-si iubesc tara daca bat un negru.

84. Sa scriu 99 de lucruri despre mine dupa 8 pre de munca si 4 ore dormite az`noapte e una din cele mai dificile sarcini pe care le-am avut pana acum.

85. Imi plac dulciurile. Cand mi-e pofta trebuie sa am. Dupa putin timp, ma ustura gatul si mi se ia.

86. Nu suport torturile diplomat. Imi provoaca greata.

87. Am o repulsie agresiva fata de lapte. Vomit (fara exagerare!) daca vad, miros, gust lapte. Uneori mi se face greata si daca vorbesc despre asta. NU se aplica la produsele lactate. Mananc branzeturi si cascaval de sparg.

88. Mielul pute. Cine dracu’ mananca asa ceva?!

89. Imi place la nebunie sa ma alint si sa ma pisicesc (daca atmosfera si conditiile sunt potrivite).

90. Mor dupa stand-up comedy. Cele americanesti.

91. Cand rad, RAD frate…se aude 2 etaje mai jos daca ma apuca o criza de hahaiala.

92. Ma inteleg de minune cu socrii. Le doresc tuturor niste socri ca ai mei. De pus pe rana. Foarte misto oameni.

93. Tot timpul ajung la gara cu 15 minute inainte sa plece trenul, oricat de mult as planui sa plec de-acasa din timp.

94. Imi fac bagajele cu jumate de ora inainte sa ies din casa. Invariabil uit cate ceva.

95. Imi place sa gasesc motive ca sa ma tratez regeste. Orice se poate sarbatori, nu?

96. Am cautat mai bine de 4 ani persoana care sa fie`n stare sa nu cedeze psihic langa mine. Am gasit-o. O iubesc.

97. In tineretile-mi involburate scriam poezii. Si teatru. Acum m-a parasit muza. Da’ nu mi-e dor de ea.

98. Sunt haios cand beau. Iubesc pe toata lumea.

99. Dansez ca un gascan castrat. De aia m-am lasat de sportul asta. Permanent.

Va multumesc daca ati avut rabdarea sa cititi lucrurile astea despre mine. Nu stiu cat de mult ma reprezinta, dar cei ce ma stiu o sa ma recunoasca acolo. Maine iar muncesc, da doamne sa nu gasesc…noapte buna, dragilor.

Cititorii recomanda, Oly priveste: Evil Bubbles si What we still don’t know

Cu vreo cateva zile in urma, intr-un comentariu la postarea asta, Evil Bubbles imi aducea la cunostinta ca exista o continuare a documentarului What the bleep! do we know, care mi-a placut mie, asa ca am pus mana si mouseul, am gasit, am downloadat (hot mic ce sunt eu! 🙂 ) si m-am uitat la What we still don’t know, o trilogie despre, cum ar spune Douglas Adams, „life, the universe and everything”.

Din prima parte aflam ca e foarte probabil sa existe viata si in alta parte in univers, ca e foarte posibil sa semene cu viata de pe pamant din cauza de diverse legi naturale inevitabile, si ca contactul cu E.T. nu-i al meu, nici al vostru, ci al urmasilor urmasilor nostri in veacul veacurilor.

Partea a doua trateaza o intrebare pe care (cred ca) ne-o punem toti la un moment dat: de ce suntem aici, care-i, cum ar veni, shmenu`, shusta, scopu` existentei. Filosofie, religie, stiinte naturale de te ia ameteala, big bang, nasterea universului, molecule.

In fine, si aici lucrurile devin interesante (cel putin pentru mine), partea a 3a se mananca cu constante universale, teoria unificatoare a tuturor stiintelor, teoria multiversului (posibilitatea existentei unui numar infinit de universuri paralele) si alte chestiuni interesante cu care-si bat capul zilele astea oamenii de stiinta, dar, si aici intervin convingerile mele personale, partea cea mai buna e aia in care baietii cu stiinta se scarpina in cap si arata cu degetul la materia intunecata si energia intunecata, chestii care nu se vad dar despre care se stie sigur ca exista din cauza fortelor pe care le exercita asupra universului. Pentru mine, lucrurile astea doua, necunoscute si intunecate dar atat de esentiale pentru insasi existenta universului sunt cel mai apropiat lucru de ceea ce dogmaticii ar numi Dumnezeu.

In concluzie, daca treci peste faptul ca uneori ditai profesorii universitari isi contrazic singuri teoriile emise cu cateva minute mai devreme, ca muzica e cam monotona (aproximativ aceeasi coloana sonora pe toate 3 partile) si ca pentru un umanist ca mine tot cumulul ala de stiinte reale la un loc e cam ametitor, merita sa cauti si sa vezi documentarele cu pricina. Mai ales ca gazda e un cosmolog carismatic care pare ca stie despre ce vorbeste. Deci, mersi Evil Bubbles pentru sugestie 😀

A`nnebunit lupu`: momente si faze

Dragilor dragi, azi va povesteste tata doua lucruri. Unu, ca un om ce ma aflu, am sarbatorit prima zi de munca la stapan nou cu o bere sanatoasa dupa program, la focu’ vesnic cunoscut si sub denumirea de Fire. Cand sa ies d’acolo, ce-mi vede ochiu? (un ochi, celalalt era atent sa nu calc in transeele din centrul istoric). Dom`le, minunea minunilor: pe considerentul ca sexul vinde, si ca „shop” e o chestie mica, gen butic, in care nu-ncap multi clienti de-odata, un dăshtept  a deschis in buricu` taaaarguluuuui….ce creeeedeeeeti? *tobele va roooog*: EROTICA MALL! Da, fratilor, MALL! O magaoaie cu doua etaje, un fel de doua sex-shopuri care fac sex unul peste altul (na termeni de cautare, Googlule baiatuleee!) cu tot felu’ de chilotei cu atzishoara, femei de plastic (de parca n-am vedea destule umbland libere pe strada zi de zi). Acuma, sa nu ziceti ca l-a tampit casnicia pe nen`tu Oly si s-a facut peste noapte puritan. Departe de mine gandu’…da’ fratele meu…erotica MALL? Astept cu nerabdare si sincera emotie in suflet Erotica Shopping City si Erotica Hypermarket, ca vorba lu` Creanga al batran „pule ai zis ca sameni, pule sa dea dumnezo` sa creasca!”.

In alta ordine de idei, ma uitam prin statisticile blogului si ce gasesc? azi, ca sa ajunga la mine, cineva a cautat cu gogu’ „jocuri de fete fara barbi de varsta de 8” …fapt din care nu prea stiu ce sa-nteleg, asa ca nu comentez 🙂 (ba da, comentez un pic: as recomanda eu cateva jocuri de fete fara barbi, da’ ma`ntelegeti, famelia, onoarea mea de famelist, bataia si dormitu’ pe presh…deci ma abtin)

In incheiere, ce pot sa zic? Ura si la gara? Nu, nu merge…gata, stiu: Ura si la mall. La erotica mall, of course 🙂

Exercitiu de imaginatie – sedinta de sumar in redactia Cancan

Draga cetitoriule, e duminica, deci presarii preseaza si-si storc creierii din greu ca sa trimita la tipar editiile de maine ale ziarelor. Undeva, intr-un colt intunecat al ziaristicii romanesti, unii au vrut sa faca presa si le-a iesit rahat numai bun de aruncat spre cel mai apropiat ventilator. Vorbim, desigur, despre fabulospirituala publicatie Cancan. Hai sa ne imaginam cum suna o sedinta de sumar in redactia lor.

Eu vad lucrurile asa: redactorii, in frunte cu redactorul-sef, pun intr-o palarie biletele pe care scrie „sex”, „scandal” „politicieni” „fotbal” „omor” „talharie” „viol” si alte asemenea. Apoi, ca niste veritabili dadaisti ce se gasesc, extrag pe rand biletele ca sa formeze temele principale ale ziarului de maine. De exemplu: „scandal + sex + politicieni = scandal sexual in lumea politica”; „fotbal + sex + scandal = fotbalist prins cu pantalonii in vine” si exemplele pot continua. Desigur, uneori nici aceasta metoda geniala nu functioneaza asa ca specialistii in stiinta rahatului in ventilator au descoperit o alta varianta cu potential infinit: hi5; un grup de onanisti se aseaza in jurul unui calculator, intra pe hi5 si produce articole gen „sexy-pustoaica din cimitir” „spintecatoarea de la morga” si alte asemenea, care n-au nici o legatura cu presa. Pentru umplutura se folosesc articole preluate din ziare locale, in stil stirile de la ora 5: violuri, omoruri, talharii. Dupa o asemenea sedinta productiva, oamenii muncii se retrag in scorburile lor si incep sa tasteze rahatul pentru maine. Si uite-asa, vremea trece, leafa merge, si CanCanu` produce zilnic material de folosit la buda (intelegeti ce vreti din asta) sau in cel mai bun caz invelitoare pentru pranzul vreunui muncitor la drumuri si poduri.

Ce alte modalitati credeti ca mai folosesc redactorii Cancan pentru a produce aberatii pe banda rulanta?

Amintiri din tranzitie – Azi, sucul TEC si bomboanele cu calciu

Vecinul de blogosfera I. T. Morar gazduieste din cand in cand discutii cu tema amintiri din comunism. Aveam 3 ani la lovilutie, asa ca n-am amintiri din zona aia. In schimb primii ani `90 mi`i amintesc  cu drag ca fiind anii copilariei mele din spatele blocului A12 de pe strada Marasesti. Pe langa o sumedenie de jocuri cu care ne enervam vecinii comunisti, imi aduc aminte de produsele care au invadat tanara economie de piata romaneasca.

Mai tineti minte sucul TEC? Sifonul ala colorat, la cateva sute de lei (vechi) paharul, pe care il beam toti fara sa ne temem de E-uri, cancere si mai stiu eu ce? Aveam TEC la coltul blocului, aveam TEC peste drum de bloc, aveam TEC in cartierul vecin, la tot pasul era cate`o dugheana cu sifon colorat numai bun de racorit picimea. Cu timpul dughenele s-au transformat in mini-marketuri si sucul cu pricina a disparut.

O alta minune a capitalismului timpuriu erau bomboanele cu calciu. Asa le ziceam noi. Erau niste dropsuri de portocale, care aveau capetele efervescente si te piscau la limba. Nu tin minte exact cat costau, oricum in jurul a 10-20 de lei (vechi) bucata. Iar, se gaseau peste tot, si le mancam in prostie. Cum puneam mana pe ceva maruntis, fuga la Adisim sau la TEC (primele magazine „privatizate” din jurul lui A12) sa ne luam bomboane cu calciu. Bobo stie 🙂 au disparut si alea dupa o vreme, le-au inlocuit alte minunatii.

Voi ce amintiri aveti din primii ani `90?

Eveniment

Ieri noapte, incepand cu orele 24, s-a desfasurat in zona Tineretului din sectorul 4 al Capitalei Congresul National „Picamere in noapte” sub inaltul patronaj al Primariei Sectorului 4. In cadrul evenimentului au avut loc manifestari stiintifice si culturale deosebite. Costel Asimionesei, sef de echipa, a prezentat lucrarea stiintifica „Frecatul mentei – O stiinta?” iar colegul sau Maricel Toma si-a lansat volumul de panseuri filosofice „De ce dai cu piatra-n geam daca nu-i a ta bicicleta?”. In aceeasi seara a avut loc si Forumul Regional „Glume de Autobaza” care a reunit cei mai de seama soferi de camion, operatori de excavator si compresor si alti oameni ai muncii de la drumuri si poduri.

Ca orice eveniment care se respecta, si Congresul National „Picamere in noapte” a fost condimentat cu jocuri si concursuri, din care amintim alergarea cu roaba de asfalt, calcatul pe nervi al locatarilor din zona, datul in gropi, depasirea nivelului admis de zgomot, si multe altele. La final, a fost decernat premiul „Picamere D’or” lui Nicu Pralea pentru intreaga activitate in domeniul spargerii asfaltului. Premiul special al juriului, „Pauzele scurte si dese cheia marilor succese” a fost luat de Gogu Bordei, zis Martzalogu’ pentru performanta de a nu fi facut nimic. Niciodata.

Participantii au avut acces la bufetul pus la dispozitie de organizatori si s-au putut infrupta dintr-o gama larga de specialitati din care amintim extravaganta paine cu parizer si mustar in ziar precum si berea proasta la pet.

Toti cei prezenti s-au declarat extrem de multumiti de manifestare, si asteapta cu nerabdare editia a doua.

Service aici sau la pachet?

O stiti p`aia cu „mai bine mai tarziu decat niciodata” ? Eh, eu o stiu, am si simtit-o in actiune. Sa tot fie vreo doua luni si ceva de cand mi-a crapat un hard. In garantie. Booon, zic, nici o problema, ma duc cu el in service, in doua saptamani maxim am hard nou. Acuma…depinde si de notiunea timpului pe care o are fiecare – fizica cuantica, socoteli, masline, atentii. Cert ca e in cuantumul spatio-temporal al baetzilor cu surubelnitza, 2 saptamani inseamna aaaproximativ doua luni. Cand am lasat hardul m-au asigurat ca in 10 zile lucratoare (2 saptamani pentru muritorii de rand) se rezolva. A trecut o luna jumate pana m-au sunat sa-mi spuna ca „e la distribuitor, va sunam noi”. S-au facut doua luni, ii sun eu. Melodii frumoase la robotu’ telefonic, voce suava de hotline la informatii, voce suava de hotline la service, concluzia „e la distribuitor, va sunam noi”. Boon, ca pe ceferticat scrie ca solutionarea problemei poate dura 10% din perioada de garantie (36 luni in cazul unui hard) stiu. Da’ asta inseamna ca FIX 3.6 luni tre’ sa dureze pana imi dau astia hard nou? Hai ca m-am si enervat la nervii capului!

Pe de alta parte, respect service-ul Sony. Au zis 7 zile lucratoare, dupa fix 7 zile au sunat si m-au chemat sa-mi iau produsul; probabil baetzii cu surubelnita de-acolo stiu ca’n Japolanda 7 zile inseamna 7 zile, nu un an.

Deci, dragii mei, service aici sau la pachet?

Haideti sa haidem: razna prin Bucovina

Aflam din Monitorul de Suceava (http://monitorulsv.ro/Local/2008-10-22/Meniuri-de-post-icoane-si-biblii-obligatorii-pentru-pensiunile-sucevene) ca pensiunile care vor sa se inscrie in programul de turism religios in Bucovina initiat de onor Ghe` a lu` Flutur vor trebui sa indeplineasca niste conditii speciale. Boon, pana aici suna rezonabil. Citim si mai jos, sa vedem despre ce conditii e vorba, si deodata ne dam seama ca programul ar trebui redenumit din turism religios in turism puritan. Camere sobre, carti de rugaciuni, icoane, biblii si crucifixuri in fiecare camera, meniuri manastiresti de post, si multe altele. Repet acum o intrebare pe care o puneam si pe forumul ziarului, sub alt pseudonim: ce alte conditii ar mai trebui sa indeplineasca pensiunile cu pricina? Un rug pentru arderea necredinciosilor? O clopotnita si o toaca pentru ca turistul sa nu cada cumva in pacatul lenei si sa doarma peste ora 6 A.M? Saltele de paie pentru o mai buna desfasurare a rugaciunilor in conditii optime de suferinta trupeasca?

Eu nu cred ca un proprietar baga 100-2 de mii de euro intr-o pensiune ca s-o transforme apoi in chilie. Bun, poate exagerez, poate n-am inteles bine conceptul de turism religios, si iertat sa-mi fie, in cazul asta. Poate o sa curga turistii cu miile spre Bucovina pentru o experienta monahala unica. Dar si mai probabil e ca turistii sa se sperie de starea deplorabila a infrastructurii, de bucatile de munte chelite de copaci si de alte lucruri care umbresc frumusetea locului, si tot programul asta sa esueze lamentabil. Asa ca parerea mea e ca, inainte sa compuna conditii si regulamente, factorii de raspundere (doamne ce`mi place cuvantul asta :)) ) sa puna mana sa faca drumuri ca sa aiba turistii religiosi cum sa se deplaseze pana in zona.

De ce ma bucur ca a pierdut Steaua

1. Pentru ca 11 bezmetici alergand dupa o beshica nu e sport, e circ.

2. Pentru ca Jiji e un bigot semianalfabet, infatuat si plin de el, care are impresia ca poate sa-l cumpere pe Dumnezeu.

3. Pentru ca se baga vulgar de multi bani intr-o cauza pierduta si in cei 11 bezmetici mentionati mai sus.

4. Pentru ca, in secunda asta, undeva in Rromania, niste cocalari isi rod unghiile de tristete si isi blesteama dusmanii care le-au cobit echipa favorita.

5. Pentru ca nu beau bere la PET, nu-mi bat nevasta, nu ies in maieu in fata blocului si nu repar daciile tuturor vecinilor.

6. Pentru ca nu arunc televizorul pe geam cand pierdem, nu ma`mbat de fericire cand castigam, nu flutur steaguri ca la revolutie si nu cumpar GSP, ProSport sau alte publicatii de gen.

7. Pentru ca cojile de seminte, scuipatul, injuraturile si bataile cu lantul imi repugna profund.

8. Pentru ca, desi vorba din popor zice ca la politica si la fotbal ne pricepem toti, eu recunosc ca nu ma pricep la fotbal, nu ma intereseaza, n-o sa ma intereseze vreodata.

9. Pentru ca, desi nu ma pricep la fotbal, mai aflu cate una, alta despre fotbalul de afara si, in nestiinta mea, sunt sigur ca francezii au meritat victoria asta.

10. Pentru ca stiu ca printre cei care vor citi acest post se vor gasi si acei suporteri Steaua cu IQ peste 40, care isi vor da seama ca punctele 1-7 sunt un fel de pamflet, ca de fapt nu aplic aceleasi standarde tuturor suporterilor si ca generalizarea si stereotipurile sunt buba.