Daca saptamana trecuta vorbeam despre minunile comerciale ale capitalismului timpuriu, azi abordam o tema ceva mai tehnologica, si anume ceea ce acum ni se pare epoca de piatra a IT`ului. Mai pe scurt, HC95, jocurile pe televizor (Terminator si SEGA), si calculatoarele 286 /386 (pentru copiii mai smecheri 😛 ).
Prima forma de calculator cu care am luat contact a fost o magaoaie 286 cu ecran verde, floppy din ala enorm si hard de 4 mega(!!!). Nu avea procesor si RAM. Deloc. A aparut deodata pe un birou in casa; mi-era frica sa butonez la el ca sa nu stric ceva. Rula o forma primitiva de dos. Mouse nu exista. Si, va vine sa credeti sau nu, era facut in Romania, la ICE Felix. Se numea Student PC \XT. M-a invatat taica-miu sa umblu la el, si tot mi-era frica sa nu stric ceva. A crapat odata din cauza de virusi neidentificati adusi pe o disketa cu jocuri, s-a chinuit tata cu el si l-a pus inapoi pe picioare. Pe el am jucat eu primele jocuri pe calculator din viata mea. Se intampla prin `92, `93. Prince of Persia, inainte sa fie misto, 3d si downloadabil de pe DC, era o chestie din patratele, ca un tablouas pe care se misca un nene ce stia sa dea cu sabia si sa moara. Des. Inainte de World of Warcraft, Age of Empires, si alte asemenea, eu jucam Mah-Jonng, o inventie asiatica facuta sa-ti omori creierii cu ea. practic un fel de puzzle piese puse una peste alta in diverse tipare si forme, si treaba ta era sa gasesti perechi, pe care cand le selectai dispareau. Era mare minune daca reuseam sa golesc macar jumate din tabla de joc. Pentru cei interesati, se mai gaseste in varianta flash pe diverse site-uri cu joculete. Cand n-aveam chef sa ma joc, scriam. Avea minunea aia tehnologica si un editor de text primitiv. Nu tu IRC, nu tu Messenger, scriam asa, de nebun, porcarioare pe care le fata mintea mea de clasa a 1a, a 2a. Pana la urma si-a dat duhul complet, si a ramas obiect de mobilier in casa pana spre anii 2000 si ceva, cand au binevoit ai mei sa scape de el.
Alt calculator primitiv era si HC91. Multi dintre voi sigur ati auzit de el sau ati folosit asa ceva macar o data. Era, de fapt,o tastatura pe care o conectai la un televizor si un casetofon (!!!). Stocarea datelor se facea pe casete audio si dura cam jumate de ora sa incarci ceva. In schimb puteai sa scrii diverse linii de cod care generau cerculete, patratele, si daca iti puneai mintea, desene mai complicate. A, stia si sa rezolve probleme matematice, daca scriai vreo doua ore cod la el 🙂 . Jocurile tot pe caseta audio erau stocate, si tot un mileniu dura sa se incarce (bashca zgomotele infernale, cam ca de modem stricat, pe care le scotea cand incarca). Insa erau absolut captivante. Dizzy the Egg, Robocop si multe altele care te tineau cu televizorul ocupat ore in sir. Daca nu dadeai cu el de pamant cand se bloca si trebuia sa dai rewind la caseta si s-o iei de la capat cu incarcarea si implicit cu jocul (functia „Save” nu era cunoscuta), putea fi o jucarioara draguta. Bobo si alti prieteni de-ai mei aveau asa ceva, clubul copiilor avea un laborator intreg dotat cu „minunile”, si scolile generale aveau asa ceva – precursoarele laboratoarelor de informatica de azi. Eu, ce-i drept, n-am avut, insa mi-l amintesc cu drag tocmai pentru simplitatea lui.
Nu in ultimul rand, tot din gama „chestii de conectat la televizor”, inainte sa existe Playstation, Xbox, si altele asemenea, a existaaaat…tadaaaaaaam! SEGA! Jocul pe televizor despre care sigur stiti cu totii, daca n-ati si avut unul cumva. Fratele lui mai de la tzara era Terminator. SEGA venea cu doua joystickuri si functiona cu placute ROM (incastrate in cutii galbene de plastic) pe care puteau fi unul sau mai multe jocuri, in functie de complexitate. Au existat o miriada de astfel de ROM`uri, dar SIGUR il tineti minte pe Mario (oare cine nu-l tine minte?), care caftea dragoni cu fra’su Luigi, Teenage Mutant Ninja Turtles, Double Dragon, Tank, Bomberman, Batman, Terminator, Robocop, Contra, si muulte multe altele care au facut istorie. N-aveau efecte speciale, nu erau 3d, dar ne tineau ore intregi in fata televizorului. De mentionat ca functiona micul trafic cu casete „da`mi aia, iti dau ailalta, fa-mi rost de nush ce” .
Ma opresc aici si astept de la voi povestiri cu jucarioarele de mai sus, sau cu alte obiecte din preistoria IT`ului pe care vi le amintiti si care v-au marcat copilaria.
*UPDATE* Dupa cum se poate citi in al doilea comentariu, tata imi da refresh la memorie si ma corecteaza: calculatorul ala nu era 286, si hardul era de 16 mega nu de 4.