Traiesc in casa cu molii. Si sunt electrician. Un fel de Dorel cu facultate

by

Motto:

Au`nceput de ieri sa roada,

Cate-un blug, apoi au stat.

De bumbac s-au saturat,

Si-acum falfaie gramada,
Pe sub pat.

Dragi si drage, dupa o indelungata absenta din motive de scarbici, vorba lui Oly revine cu povestiri senzationale din cripta din casa cu molii. Dom’le, ma trezesc intr-o dimineata, chior de somn, ies pe hol, sprijin un perete (neuronul de 5 jumate dimineata crede ca sunt inca in pat si nu intelege la ce-mi trebuie echilibru si pozitie verticala) si ce-mi vede ochiu’ (unu`, ca celalalt e inca lipit de somn) pe-o camasa pusa-n cui? O molie dormea linistita pe guler, visand probabil la casute din bumbac si lana si pungi nesfarsite de faina numai buna de facut orgii in ea. La cat de ametit eram, primul lucru care mi-a trecut prin cap a fost „ia cu paine, tata, si papa`ncet, sa nu te`nneci” . Eh, si pana sa ma dezmeticesc eu din euforia de dimineata, hop, se da trezirea in unitate, si rasar de te miri unde alte 5-6-7-8 molii. Zic „a venit molima peste mine!” (alt cuvant pentru invazie de molii nu gaseam la ora aia). Si ma apuc sa bat din palme. Nu, nu gen copil fericit care vede cum ta’su se-mpiedica de jucariile lui si-si rupe un picior. Gen Congresul al XIV-lea al PCR – ritmat, la intervale regulate, si facand victime in randul moliilor. Omor una, omor 3, omor 10 fir’ar ale dracu’ , da’ tot apareau si apareau. Pana la urma m-am lasat pagubas si mi-am vazut de ale mele. Adica am vegetat pe canapea inca 20 de minute, m-am imbracat si m-am tarat spre scarbici.

Cand ma-ntorc acasa, ce vad? Nevasta-mea batea din palme. Nu, nu gen „mama ce misto a fost concertul/piesa asta de teatru, hai sa le aratam ce mult ii apreciem”, ci gen femeile de la Apaca la discursurile Elenei Ceausescu – ritmat, la intervale regulate, si facand victime printre molii. Omoara una, omoara 3, vin si eu cu congresul PCR, omoram 10, si tot apareau. De unde, naiba stie. Cert e ca ne-am lasat pagubasi si am stabilit de comun acord doua lucruri: unu, ca daca nu scapam noi de ele, il sun pe pretinu’ Tiriac, ii explic ca avem in casa molii de Sudan pe cale de disparitie, trofeu valoros, il pun sa-si cheme vreo 10 prieteni, fac heliport pe bloc, ii dotez pe gagii cu plase de fluturi si punem de-o vanatoare pe langa care masacrul de la Balc o sa para basm de Petre Ispirescu, SAU ne cumparam vreo 10 broaste, le imprastiem prin casa, si le lasam sa haleasca`n voia cea buna. Bine, ca varianta 2 e cam riscanta – fiindca broastele satule se apuca de cantat, e alta poveste, da’ sunt dispus sa trec peste ca sa scap de invazia comando`ului de mini-fluturi halitori de textile.

In alta ordine de idei, m-au pus dracu’ si cu ta’su sa trag un gat-doua de redbull duminica seara. Mi-era pofta. Fratilor, si nu mi-a dat aripi. Da’ mi-a dat un hambâtz interior, ceva de speriat. Dupa ce m-am zvarcolit doua ore pana sa adorm, am dormit vreo 2 jumate, 3, si m-am trezit pe la 4 si`un pic, fresh, energic ca un bec Luxten, si pus pe fapte mari. Nu stiam inca CE fapte mari, da’ eram sigur ca pana plec la munca realizez ceva. Si ma duc in sufragerie, dupa bunul obicei, si vad ca switchu’ de net n-are luminite. Daca n-are luminite, e de rau, nu merge netu’, nu apare presa, facem spume, spargem mese, aruncam televizoare pe geam (eh, nu chiar). Asa ca ma bag sub birou sa vad daca e`n priza. Eh, era in priza, da` ditai adaptorul de un kil a smuls priza din perete. SINGURA priza functionala din sufragerie. Si-atunci a venit revelatia. ALA era lucrul maret pentru care ma trezisem. Asa ca am tras toate sigurantele jos, mi-am aprins doua lumanari, m-am tarat pe coate sub birou cu doua surubelnite si o litza mai groasa, si pun`te taica pe desfacut. Cred ca NUMAI energia aia pe care o aveam m-a facut sa rezist juma` de ora sprijinit in coate, transpirand ca un miner la lumina lumanarilor, da’ am comis-o. La ora 5 imi fumam linistit tigara, stateam pe net si citeam presa de dimineata. Si singurul lucru la care ma gandeam era „pfoaai…frate…pai daca se trezea nevasta`mea si vedea bezna in toata casa, si se furisa in sufragerie de unde mie-mi iesea suav curul de sub birou, si vedea o lumanare neagra si una rosie aprinse de-a stanga si de-a dreapta mea, si eu stand in coate in pozitii ritualo-satanice, pai lua agheazma si se apuca sa-mi faca acatiste, ca zicea ca m-am trezit posedat si m-am apucat de voodoo”. DAAR, am comis-o. Functioneaza priza. Deci sunt un Dorel destoinic daca ma ungi cu nitzica taurina redbulliana. La ora aia eram in stare sa mai repar 10 prize si alte ciurucuri din casa. Daca ma apucam cre’ ca varuiam si  bucataria in 60 de secunde pe ceas.

Cam atat, v-am pupat pe portofele si s-auzim de bine, eu ma duc sa refac toata instalatia electrica, sa schimb parchetul, sa repar usa aia de la baie care s-a umflat de la abur si poate schimb si`un bec, doua, prin vecini.

Etichete: , , , , , , , , , ,

7 Răspunsuri to “Traiesc in casa cu molii. Si sunt electrician. Un fel de Dorel cu facultate”

  1. amorphis Says:

    Bine ca mai posteaza cineva! Chiar ca intrasem la idei, sus acolo, adica on top of the page, scrie blog….de zi cu zi. Pai a devenit bilunar si e pacat. Si nu se cheama scarbici, se cheama greatza, una din cauza careia te certi cu pantofii de indata ce dai cu ochii, dimineata, de lumea in care traiesti. Nu spun traim, ca poate avem lumi diferite. Cine stie.

  2. Manjusri Says:

    Oly, recomand Raid pastile pentru a scapa de molii. Sunt niste chestii cu carlig, le agati intre haine si ai liniste. Am patit si eu la fel si le-am venit de hac cu pastilele lu’ peste prajit.
    Am si eu o priza care face figuri. Ma ajuti si pe mine? Contra cost, fireste!🙂

  3. Oly Says:

    Manjusri, te hajut mancatzash, sa moara famelia mea, sa vii la mine cu o lumanare neagra, una rosie, doua surubelnite si-o litza si te rezolv, sa moara ce-am mai scump mancatzash! De argint viu, de prize stricate, de analiza politica, de dor de duca, de deochi. Dau in cartz`, dau in zatzu` de cafea, dau in pipote de gaina si-n solz de peshte, ca sunt adevaratul fiu al lu` tata Viermele de Matase sa`nnebunesc de nu!

  4. Oly Says:

    @amorphis: recunosc, m-am lasat pe tanjala, da’ avem un virus nasoliu in retea si ne-a busit juma’ de infrastructura, deci munca multa, plus saptamana trecuta plina de varii evenimente, deci n-am putut sa ma apropii de blog. Stai linistit ca nu ma opresc din scris. M-am apucat si de carte🙂 nu spui cu ce, sicret😛

  5. Traiesc in casa cu molii. Si sunt electrician. Un fel de Dorel cu … Says:

    […] Traiesc in casa cu molii. Si sunt electrician. Un fel de Dorel cu … […]

  6. alina00 Says:

    Bine scris

  7. Lucian Says:

    Foarte frumos, m-am distrat copios. Si motto-ul e senzational!🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: