Archive for Mai 2009

Extenuatio in integrum

Mai 26, 2009

Fratilor, sunt extenuat. Mort de oboseala, frant, rupt in paishpe, varza, cum vreti s-o luati. Azi pe la amiaza nu mai stiam cum ma cheama cu buletinul in fata. Dormeam pe picioare. Am avut parte de cel mai mecanic pranz din viata mea, in care gestul ridicarii lingurii pana la gura mi se parea o munca titanica. Nu m-am dus la buda aproape 9 ore pentru ca, pe de-0 parte, nu am avut timp, si pe de alta parte, mi-era asa o lehamite sa ma ridic de pe scaun incat probabil as fi adormit sprijnit cu o mana`n perete. Fac o mica paranteza, apropo de buda: am vazut recent probabil cea mai cretinoida reclama din istoria spoturilor tv; pun pariu ca o stiti cu totii, e aia cu cuplul de clasa medie, unde barbatul munceste si femeia sta pe buda. Reclama mai dizgratioasa, mai dezgustatoare decat aia n-am vazut de cand sunt eu (exceptie face, poate, reclama cu pustiul asiatic vorbitor de romana, care intre o cacare mica si-o stergere la cur debiteaza panseuri filosofice despre aromele din baie: „puuu, ce urat miroase!”). Revenind la reclama cu constipatie (ca veni vorba, e un subiect bine ales – creativul responsabil de ea sigur e constipat nitzelush la minte) – seara, el se`ntoarce glorios de la sedinta, si ea, tzushti, din buda direct in pat. Si el intreaba „Si, ce-ai facut azi?” si ea, gratioasa ca o gazela, spune „ehh, nimic” si ofteaza. De fapt femeia trebuia sa fie sincera. La asa reclama, raspunsul potrivit ar fi fost „Ehh, m-am cacat, iubitule.” Gata, am incheiat paranteza, revin la oile mele. Nu, nu alea pe care mi-as fi dorit sa le numar in timp ce planam vesel spre norisorii de puf bleu-gri ai lumii viselor, ca de alea n-am avut parte, a trebuit sa muncesc.

De cand m-am facut proletar, de luni pana vineri muncesc, mananc, si dorm. De dormit, cam insuficient, dovada cearcanele si starea de haos din capul meu (cateodata incerc sa spun un cuvant, il gandesc, il vizualizez, si pe gura imi iese cu totul alt cuvant; de exemplu, vrand sa spun „stinge calculatorul” imi poate lejer iesi pe gura „stinge berbecul” – nu glumesc). Si-atunci, in conditiile astea, fac si eu o intrebare: cine mama naibilor a fost cretinul, oligofrenul, neanderthalianul care a scos-o p`aia cu „munca innobileaza pe om” ?! Pun pariu ca ala n-a muncit o zi in viata lui, a stat si-a frecat-o la rece scotand panseuri din astea pentru generatiile viitoare. Bai, munca il hraneste pe om. Just. Munca ii plateste netu’, mobilu’ , lumina, chiria si’ntretinerea la om. Da’ sa moara paishpe vecini d`ai mei infiptzi in gard daca m-am simtit eu vreodata mai cu sanje`albastru fiindca muncesc. In schimb m-am simtit cu sanje prin alte locuri, gen pe nas, de oboseala. Si ce e cel mai frustrant e ca eu imi rup curu’ facand naveta zilnic, incerc sa-mi fac treaba bine, si cand vine vorba sa trag linie, tot grobianu’ cu 4 clase care a schelalait pe la 3 nunti si`un botez are mai multi bani ca mine. Pe care nici nu plateste impozit. Si-atunci, la ce bun sa fii `telectual scolit si citit, fratii mei? La ce bun sa faci 17-20 de ani de scoala de diverse niveluri? Ca sa ajungi sa ce? Sa muncesti 40-45 de ore pe saptamana ca sa ai din ce trai?

Munca e bratara de aur? Da-va dracu’ de simpatici care-ati scos-o si p-asta, mie oricum imi place argintul. Nu mi-o luati in nume de rau, nu sunt lenes si nici nu visez sa devin parazit social. Dar imi doresc un pic de somn, un pic de odihna calumea, si un pic de timp. Ca sa pot sa ma ocup si de altceva decat de munca.

Acum va las, ma duc sa-mi fac cele 6 ore regulamentare de somn, ca maine e  alta zi, si-o luam de la capat. V-am pupat pe portofele si s-auzim de bine!

Anunțuri

Balada unui gay-er mic. De George Noudrepteanu

Mai 22, 2009

Peste fufe prost vopsite,

Peste fetite zburlite,

A venit, asa, deodata,

Noua dreapta-ntunecata.

Rasi in cap, de cald asuda,

Blestemand gay-ii cu ciuda

C-un manunchi mare de icoane-

Cand se scutura furiosi,

Imprejurul lor, departe

Risipesc inspre “cucoane”

Pietre multe,

Lemne groase,

Un citat biblic sau doua,

Si au chef de rupt ciolane.

Si cum vin de prin oras,

Tot batand

Si injurand,

Toti jandarmii de prin cale

Se pitesc pe dupa scuturi,

Iar gay-ii de la parada

Ii intampina cu jale

C-or sa fie luati la suturi.

Dar pe Splai, pe la Unirea,

Din grupul de paparude,

Un gay cam pierdut cu firea,

Din grup cauta iesirea:

-Cri, cri, cri,

Puii mei,

Tare greu e sa fii gay,

Inainte de parada,

Nu vroiam sa arat fada,

Asa ca m-am machiat

Ca doar sunt o domnisoara,

Nu ca toanta de Vasile,

Care-arata a baiat,

Nu se rade niciodata,

Si-apoi umple lumea toata

Ca m-am dus si l-am pupat.

Dar de-acush,

Zise el pitigaiat,

Incoltit de-un bataush,

Dar de-acush s-a terminat…

Cri, cri, cri,

Puii mei,

Tare greu e sa fii gay…

Poezie poezeasca scrisa cu mare drag cu prilejul ocaziei paradei gay de maine. V-am pupat pe portofele si s-auzim de bine, in puii mei!

Dilema cu Roxy Manelista

Mai 21, 2009

In ultima vreme a inceput sa apara pe veranda (ca scena nu pot sa-i zic) mediocritatii romanesti un personaj cu totul si cu totul aparte. Pe dumneaei o cheama Roxy Manelista si a aparut la OTV si Antena 2 si pe site-ul cocalari.com ; nu va incurajez sa urmati linkurile pe care tocmai le-am dat daca tineti la integritatea timpanelor si sanatatii psihice. Don’shoara cu pricina, pe langa faptul ca e o fufeta semi-analfabeta, e si afoana cu draci. Ca sa intelegeti cat de afoana e, prin comparatie fernando de la caransebes e pavarotti. Fata are si un partener de aberatii caruia ii zice, pe numele lui de jmeker, Marian Valorosu’. Mare om, mare caracter…arata de parca ar fi scapat de la Balaceanca, se misca precum un castravete murat si are un vocabular format din 15 cuvinte.

Eu unul, pentru binele natiunii, m-am sacrificat si am incercat sa rezist la mai mult de 30 de secunde din fiecare „prestatie” a celor doi, si am ajuns la urmatoarea concluzie: ori copiii astia doi sunt de-a dreptul retardati (nu in sensul peiorativ, in sens medical) ori asta e cel mai bine pus la punct viral din istoria PR`ului de pretutindeni. Daca, peste vreo luna, se afla ca Roxy Manelista are doua facultati si citeste Kant si Hegel in timpul liber, o sa zic cu mandrie „v-am zis eu?!”. Daca nu…inseamna ca situatia in romania e mult mai trista decat pare.

Cum am ajuns la concluziile de mai sus? Pai, sa vedem premisa 1: fata e usor retardata, oligofrena, in orice caz, nedezvoltata intelectual (nu din cauze educationale ci strict medicale). Pai fratzica…persoanele care sufera de astfel de afectiuni NU AU fantezii muzicale, nu le vine sa se faca vedete, lumea lor e mult mai simpla si se reduce la papa-caca-plimbarica in parc. Deci premisa 1 cade. Premisa 2: fata nu e retardata, isi da seama ca e o afoana si jumatate, dar apare in continuare la televizor si lanseaza si un asa-zis „album” pe youtube. Imposibil, fratzica! Oricat de cocalar ai fi, oricat de manelist infect, ultimu’ vasile din ferentari, fiecare fiinta umana rationala e dotata cu simtul penibilului. Adica dupa ce ar face misto de tine pana si OTV`ul (care, se stie, nu se rusineaza sa invite tot soiul de specimene dubioase), de ce te-ai duce sa se faca misto de tine si la Antena2? SI pe youtube? Cat de masochist ai putea fi sa faci asta? Raspuns: imposibil de masochist. Deci pica si premisa 2.

Din caderea acestor doua premise, ne mai ramane o singura concluzie: produsul „roxy manelista” e un viral menit sa atraga atentia opiniei publice asupra consecintelor manelizarii si subculturii. Bine, cunoscandu-mi tara si specimenele conlocuitoare, pana si mica speranta pe care mi-am pus-o in concluzia asta cade. E la fel de posibil ca fufeta sa fie doar o penibila pe care un proprietar de studio de apartament a luat-o la misto si s-a gandit s-o stoarca de cateva sute de euroi si s-o faca sa creada ca stie sa faca si altceva decat s-o ia la cioc.

Astept de la voi (daca aveti curaj sa ascultati aberatiile alea) pareri despre fenomen. E reala roxy manelista, sau e o cioaca a vreunui piarist dashtept? V-am pupat pe portofele, si s-auzim de bine! (mai ales dupa tortura la care va veti supune ascultand „hiturile” lui roxy).

De ce dai, ma, cu piatra-n geam daca nu-i a ta bicicleta?

Mai 18, 2009

Recunosc, titlul nu are nici o relevanta pentru ce urmeaza sa scriu, da’ la ce draci se bat la gura mea acum, numai de titluri nu-mi arde. N-am dormit aproape deloc noaptea asta. Din doua motive: unul e climatul tropical-umed de capitala care s-a instalat prematur anul asta (speram si eu ca prostu’ ca dorm macar pana la inceputul lui iunie pe racoare) si al doilea sunt putzoii cu motoare plasticate care nu se pot abtine de la liniute nocturne pe bulevard. Doresc pe aceasta cale sa le transmit ca le urez sa le moara la intrare cand le-o fi lumea mai draga (desi initial as fi vrut sa le urez sa le pocneasca un cauciuc la 200 kmh si sa-i culeaga careva cu spatula din copaci, dar nu-i frumos sa doresti moartea cuiva, chiar daca acel cineva e un putzoi care substituie lipsa de coaie cu tobe de esapament cat mai sparte si mai zgomotoase).

Deci, carevasazica, cum sta treaba? In loc sa fie si ei civilizati si sa-si puna dracu’ mufflere la porcariile alea japoneze de le zic ei cu mandrie „motoare” (un posesor de chopper le-ar rade in fata la asa o afirmatie), baietzeii cu un outz stingher in scrot prefera sa traga de ele ca de hotii de cai, si mai mult decat atat, sa le adauge fel si fel de accesorii care CRESC zgomotul, in asa fel incat ajung sa sune ca o matza in calduri violata in grup de 10 motani betzi ranga. Prieteni, daca motorul vostru se screme ca un gater artizanal NU inseamna ca sunteti mai coiosi. Inseamna doar ca incalcati legea depasind nivelul admis de poluare fonica, si mai inseamna ca va atrageti blesteme din partea tuturor oamenilor de bine pe care ii treziti din somn la 2 noaptea ca asa va arde voua de-o liniuta mica pe bulevard. Asa ca faceti lumii un pui de bine si impuscati-va in cap (se gasesc instructiuni pe google despre cum se face asta, in caz ca nu va descurcati) si lasati-ma dracu’ sa dorm, fi’v’ar motoarele de viteza ale dracu’ sa va fie, vedea-v-as cu tevile alea de esapament infipte`n regiunea dorsala unde soarele nu rasare niciodata!

Mai doresc sa multumesc pe aceasta cale micilor exceptii – motociclisti civilizati pe care i-am vazut in diverse ocazii pe strada trecand la 100 si ceva kmh pe langa mine FARA NICI UN SUNET (deci SE POATE, fratilor!) si sa specific, daca mai era cazul, ca aceasta postare se adreseaza EXCLUSIV nesimtitilor zgomotosi, asa ca nu e cazul sa-mi sara toata comunitatea pe doua roti din Romania in cap.

Acestea fiind spuse, ma duc sa vegetez la servici in perfuzii cu cofeina si v-am pupat pe portofele. S-auzim de bine!

Depesha`m`ash si n-am cui

Mai 15, 2009

Speriati de miliardarul-criminal-in-serie inventat de Cancan, sau poate de teama sa nu faca alergie la resturile de mici lasate de Vanghelie in parcul Izvor, Depeche Mode si-au amanat, conform site-ului oficial, concertul din Bucuresti programat pentru sambata, 16 mai. Odata cu romanii au mai primit vestea proasta si depesharii din Sofia, Belgrad si Zagreb, care asteapta in continuare vesti despre rescheduled dates or final cancellation. (AICI). Cauza vehiculata este imbolnavirea solistului Dave Gahan de cacare exploziva gastroenterita. Sigur, imbolnavirea unui membru al trupei e un motiv solid pentru a amana sau anula un concert, insa dupa experienta cu tzeapa istorica AC/DC, nu stiu cati romani vor mai sari sa-si cumpere bilete la concertele trupelor mari cu 3 luni inainte.

Nu sunt mare fan DM, n-am avut nici bilet, insa cunosc oameni care au, si care urmau sa faca drumuri de cate 12 ore cu trenul ca sa ajunga sa-i vada in Bucuresti. Imi imaginez ce dezamagiti vor fi la aflarea vestii cu anularea. Initial cand am inceput sa scriu am vrut sa iau subiectul la misto, insa pe parcurs mi-am dat seama ca nu prea am ce lua la misto: organizatorii nu l-au indopat cu fortza pe Gahan cu tzatztiki (s-a imbolnavit in Grecia) pana i-a crapat stomacu` in el. pe el nu pot sa-l iau la misto, ca s-a dus vremea luptelor fanatice intre depeshari si metalari, ce-mi mai ramane de facut decat sa va pup pe portofele, si s-auzim de bine? Poate doar o mica dedicatie pentru fanii dezamagiti:

Am comis-o: 10 mii de vizitatori!

Mai 13, 2009

Dragi si drage, postarea asta este una cu totul si cu totul speciala. Azi nu ma plang de nimic, nu carcotesc, nu comentez. Azi spargem sampania si sarbatorim. Vorba lui Oly a implinit 10 mii de vizitatori. In octombrie cand am pornit la drum cu blogul asta, n-am facut-o pentru trafic, si n-am facut-o pentru notorietate. N-am ajuns in blogroll la marii bloggeri, n-am ajuns in capu` lu` zelist, dar am castigat un loc unde sa-mi pot face publice nemultumirile, bucuriile, parerile si frustrarile generate de viata de zi cu zi, am castigat un grupulet mic dar fidel de oameni care imi impartasesc opiniile (multumesc Manjusri, amorphis, magdutza pentru comentarii si constantza) si am reusit sa simt ca am un cuvant de spus, cu toate ca nu ma citesc mii de oameni zilnic. Libertatea pe care mi-o da blogul nu am gasit-o nicaieri altundeva pe net (cu toate ca mai comentez pe forumurile unor ziare, pe alte bloguri – insa acolo sunt limitat de subiectul in discutie) si pot sa spun ca acum, la 7 luni dupa lansare, sunt multumit de vorba mea.

Au fost perioade cand am scris des, si alte perioade cand am pus o postare pe saptamana; am avut uneori subiecte interesante, alteori doar comentarii la subiecte deja existente in media. Insa niciodata n-am scris de dragul de a scrie si mereu cand am postat am avut ceva de zis. De aceea le multumesc celor 10 mii de oameni (desi sunt constient ca in realitate sunt mult mai putini) care m-au citit, au avut rabdare cu mine, si chiar daca nu au comentat, au luat la cunostinta ce am avut de zis. Planuri de viitor? Nu stiu, lucrurile vor ramane neschimbate: voi scrie ca si pana acum doar cand voi avea ceva de zis, voi astepta si voi accepta opiniile cititorilor (chiar si pe cele divergente de ale mele 🙂 ) si voi ramane acelasi inversunat gica-contra care se va rasti la tot ce nu-i convine.

Acu’, ca tot veni vorba de multumiri, vreau sa multumesc referrerilor care mi-au trimis cititori (2, 10, 50, nu conteaza numarul, ci faptul ca au contribuit la raspandirea aberatiilor mele); fara vreo ordine anume:  Bleen, Manjusri, Olivia, BoBo, Morar, Istodor, Mos Califar, Adrian Calarasu, si sa ma ierte cei pe care nu i-am pomenit – dar sa stie ca le multumesc tuturor.

Acestea fiind spuse, v-am pupat aniversar pe portofele, sa curga sampania, si s-auzim de bine!

Ministerul Transporturilor se-ntoarce!…in timp!

Mai 11, 2009

Dragi si drage, sambata asta am  trait o experienta demna de Zona Crepusculara. Cam o data, de doua ori pe luna, merg in weekend in vizita la socri, si, ca o putoare ce sunt ca sa fiu odihnit si sa nu zic ca m-am trezit si sambata cu noaptea-n cap, plec la 13.45 cu un rapid. Rapidul cu pricina e, de obicei, o sageata albastra care, in afara de scaunele alea incomode ca dracu’ , are tot confortul (si prin confort inteleg aer conditionat si respirabil, si nema navetisti cu papornite cu branza). Eh, sambata asta cand am ajuns in gara am trait un soc de zile mari. Pe linia pe care trebuia sa fie garata sagetzica mea, ce gasesc? Un…tren, ca sa-i zic asa, desi nu stiu cat de potrivit e termenul, format din 4 vagoane mai batrane ca mine, care aratau ca dupa razboi, si care erau si ele dotate cu tot confortul: aer conditionat de deschiderea geamurilor, scaune confortabile invelite`n musamaua aia maro (o mai tineti minte? e aia din acceleratele si personalele de demult) cu 8 (OPT!!) locuri in compartiment, si asortate cu toate speciile de navetisti cu putinta (navetistul manelist cu bere si seminte, navetistul ceafalat neplatitor de bilet, navetistul etnie conlocuitoare de culoare, navetistul ciuben transhumant cu papornitze cu branza et. al. ). Ce mai incolo-incoace, tot confortul pe care ti-l poate oferi un tren personal pe relatia Obor – Oltenita. Numai ca eu eram in gara de nord, platisem bilet de rapid, si mergeam in Rosiori, Teleorman, nu in Oltenita. Dupa ce mi-am revenit din soc si mi-am facut loc cu coatele printre toate soiurile de nespalati parfumati cu noul Fosse Septique, apa de din toaleta, m-am uitat atent la telefon, sa vad daca mai am semnal si daca data corespunde. Cine stie, poate intrasem intr-o anomalie spatio-temporala si iesiem in gara de nord acu` trei`j de ani. Spre surpriza mea, semnal aveam, si telefonul imi spunea ca sunt inca in 2009.

In timp ce ma asezam blestemand pe scaunul soios de musama, inghesuit intre 4 malaci frumos-mirositori, o faraoanca mai mult lata decat lunga si o studenta care nu parea deloc afectata de mediul toxic in care se asezase, mi-am dat seama ca nu eu calatorisem in timp: ministerul transporturilor fusese inghitit de gaura neagra pe care ei insisi  o creasera  in buget si se intorsese cu 30 de ani in timp, in vremurile cand vagoanele cu care calatoream erau cele mai moderne disponibile. Si astfel, cu un „crushioiu` ma`sii de treaba!” in gand, mi-am continuat drumul, transpirand ca un sudor de performanta, pana in urbea X. Cand am coborat, era sa pup pamantul. Dar nu de bucurie ca am iesit viu din vagoanele de gazare, ci pentru ca o baba artzagoasa ma impinsese cu papornitza cu branza si era sa musc cu dintzii de peron. Pentru ca, indubitabil, acum 30 de ani, ca si azi, chiar daca trenul stationeaza 15 minute, babele cu papornitze vor fi primele care se vor inghesui sa coboare, ridicandu-se in picioare cu juma` de ora inainte sa intre trenul in gara si stand priponite in usha pana la destinatie. Si apoi, daca nu le dai prioritate, te vor injura invariabil si te vor impinge, nu care cumva sa ramana ele cu cele 15 duzini de galeti, galetushe, bidoane, saci si papornite in tren.

In concluzie si ca incheiere, nu pot decat sa spun ca am avut o calatorie mirobolanta pentru care multumesc din inima partidului, cfr`ului, ministerului transporturilor si in acelasi timp ii transmit un calduros „`te-n gura de imbecil, treci `napoi cu burta pe carte” aluia care a afirmat ca nu se poate calatori in timp. Trenul de sambata sta dovada ca unii, daca vor, chiar pot rupe barierele spatio-temporale.

V-am pupat pe portofele, si s-auzim de bine! Ne vedem ieri!

Doua vorbe, trei cuvinte: retrospectiva saptamanii

Mai 9, 2009

Saptamana asta s-au intamplat lucruri deosebite. Presei americane i-a mirosit a porcarie si s-a pus cu gura pe fermele Smithfield din Romania – tragand concluzia supercalifragilistica conform careia gripa porcina are o radacina care provine de pe plaiuri mioritice. Eu mai adaug ca ar putea avea si vreo doi radicali, niste cos de alfa si vro` doua integrale. Ziaristii de la NY Times au facut calculele si le-a dat si cu minus si cu plus. Minus de materie cenusie, plus de lovele de la cine i-o fi platit sa discrediteze Smithfield. Deh…la tatz` ni`i greu.

Profesorii au renuntat la greva. Iar. Guvernul e multumit. Profesorii se intorc la catedre si cer elevilor caiete si carti in ziua in care ei stiau ca au teze unice. N-au avut. Pana la urma le-au dat; facatorii de subiecte din minister o dau in bara si incurca doua nume dintr-o schita de Caragiale. Elevii se oftica –  dar ei nu pot face greva. Ministerul o da`ntoarsa si se scoate. Arunca mortu’ in ograda bibliotecii care, aparent, nu detine o editie critica a operelor lui Caragiale. Curat murdar, zic!

Intr-o comuna din Suceava, un camatar si baietii lui taie deshtu’  unui datornic. Datornicul se duce la militie. Militia aresteaza camatarii. Camatarii zic ca e o inscenare – datornicu` n-avea cu ce sa plateasca si le-a copt-o. Eu zic: the truth is out there.

In tara incepe, cu mare fast si marsuri colorate in portocaliu sau rosu, campania pentru europarlamentare. Gigi, cel care s-a stramutat la cele racoroase si s-a liberat la doua saptamani dupa Evanghelie, bate palma cu Vadim, cel care trebuia se se stramute la loc cu pereti capitonati. Impreuna, compun un slogan pueril dar care prinde bine la pensionarii din partid, ca suna similar cu ce au prins ei in tinerete: „Doi crestini si patrioti vor scapa tara de hoti!” – „Ana Pauker si cu Dej au bagat spaima`n burgheji”. Acum, Vadim va lua in sfarsit mai mult de 3%. Poate un 3.1. Daca nu ia, e clar: l-au furat; dar nu-i nici o problema, da nea Gigi un telefon si in 10 minute au voturile inapoi si pe presedintele Biroului Electoral Central adus cu japca sa se jure ca nu mai fura.

In PSD se intampla miscari monumentale: un tigan il da afara pe allalt tigan, de ciuda ca are carte mai multa. Tiganul intelectual nu se supara, ca nu shade bine la un om cu carte sa poarte pica. Eu zic: bravo Mareane, pa ei, pa mama lor! Ia vezi, cu Geoana iti merge smecheria?

Prigoana si cu Bahmu s-au casatorit. Nu mai stiu a cata oara, da’ nici nu mai conteaza. Asteptam cu interes un nou divort.

Si uite-asa a venit si weekendul. In care nu s-a intamplat inca nimic monumental. Om vedea luni daca avem ceva de povestit. Pana atunci, weekend placut, v-am pupat pe portofele si s-auzim de bine!

Guturaiul la râmător: studiu de caz

Mai 7, 2009

Porcul Gica Jorge era un animal de toata frumusetea. O suta treij` de kile de carne calitatea`ntai plus osanza si alte porcarii laudabile, ca deh, ce porc nu s-ar lauda cu porcariile lui? Insa de la o vreme porcul Jorge s-a obisnuit cu viata buna si s-a dedat la destrabalari groaznice. Fuma, vorba ceea, ca animalul toata ziua mahoarca, baga in el numa’ nachos, tacos si burritos toata ziua, ca laturile nu-i mai placeau de cand ii construisera americanii casa noua, ditai palatul cu cocinutze mii si mii, si o tinea toata ziua in petreceri. Avea pana si contract de munca, reinnoibil in fiecare an in Decembrie. De ce tocmai in Decembrie nu stia nici el, dar nici nu prea-l durea in antricot, atata vreme cat bunatatile curgeau.

Eh, si intr-o zi, pe cand se relaxa in jacuzziul cu noroi si urmarea cu interes stirile de la ora 5 (de fapt, Diario de 5) suna cineva la usa. Jorge isi ia relaxat un prosop in jurul suncii, deschide si semneaza de primire pentru o scrisoare venita tocmai de la var`su Michitoi din Romania. Rupe plicul si citeste cu atentie: „Draga Jorge, fii dracu’ mai atent cu ce mananci, nu dormi cu geamu’ deschis,  ai mai multa grija de tine si de semenii tai, ca doar porci suntem, ce mama dracu? Aici in Romania e greu tare; americanii ne tin inghesuiti cu miile in niste ferme de cacat, ingrijitorii ne pun manele toata ziua, si intr-o noapte a fost asa frig ca vreo cateva mii din noi au racit si-au dat ortu’ popii. Pe restu’ i-au impuscat nemernicii, nevinovati i-au omorat. Numai eu stiu cum am supravietuit. Sper ca scrisorica mea sa te gaseasca bine, cu drag, var`tu Michitoi”.

Panicat in mod evident de cele citite, Jorge inchide toate geamurile, se baricadeaza in cocina si se uita la provizii: „mhm, suficient pentru cateva zile, poate trece pericolul pana atunci”, isi spune in gand, optimist. Mai linistit si crezand ca e in siguranta, Jorge isi face un Mojito si-l da pe gat. Apoi inca unul, si`nca unul, pana cade adormit in noroi. A doua zi, nu mai putea vorbi. Facuse rosu in gat, avea febra, era in ultimul hal. Racise de la gheata din Mojitourile baute fara masura; nu daduse suficienta atentie scrisorii de la Michitoi. Cu ultimele forte, Jorge se taraste afara din cocina si grohaie disperat dupa ajutor. In jurul lui, pustietate. Ingrijitorul care venise sa-i aduca mancare in timp ce era in coma alcoolica murise deja. In jurul fermei se vedeau oameni in halate albe cu masti pe fata.

Cu febra 42 si dureri musculare, gripa il devasta interior cu repeziciune. In ultimele clipe, toata viata ii trecea prin fata ochilor. Insa cea mai intensa amintire era cu gaina din vecini cu care facea prostii in tinerete. Saracuta, murise de aviara cu doi ani in urma,  si atunci Jorge nu credea ca i se poate intampla si lui. Dar iata ca neprevazutul se produsese: Jorge murea de gripa porcina, si cu ultima suflare isi grohaia mesajul catre eternitate: „fie ca moartea mea sa nu fie fara sens, sa devina un scandal mediatic cum n-au mai fost, sa apar la CNN, CBNC, ABC, Al Jazeera, OTV si Antena 3, sa se panicheze oamenii mai ceva ca la apocalipsa, sa urle ziarele ca romanii sunt de vina, si nimeni niciodata sa nu afle ca Jorge porcul a murit de guturai de la prea multa gheatza! Amin!”

Imediat dupa moartea tragica a grohacului Jorge, profetia lui lasata cu limba de moarte s-a implinit: media s-a zvarcolit, OMS`ul s-a facut maro la chilotei, si tot paranoicu` de rand umbla cu tifon la gura, nu care cumva sa se`mbolnaveasca de gripa porcina. Si presa da vina pe Romania.

Fara sa vrea, si fara sa stie, porcul Jorge a ajuns legenda. Numele lui va dainui in lumea porcina cata vreme vor exista ziare si televiziuni. N-a ajuns gratar, si n-a ajuns cel mai mare carnat din lume, ci a murit o moarte banala: de raceala. Insa testamentului lui profetic ramane, ca dovada a interdependentei insurmontabile om-porc.

V-am pupat pe portofele, si s-auzim de bine!

Nu e carnea ca orezu`, nici pirat ca somalezu`

Mai 6, 2009

Cu pleata`n vant, cu sarea`n nari, niste marineri romani s-au suit pe-un vas nemtesc si s-au plecat peste mari si peste tari. Asa incepe povestea celor 11 romani rapiti de somalezi ieri in golful Aden. Despre rapirea lor am aflat de aici si n-am stiut daca sa rad sau sa-mi fac griji pentru ei.

In caz ca va intrebati CATI somalezi au atacat vasul, raspunsul e simplu: TOTI; oricum incap intr-o barca de cauciuc lejeeer. L-au tinut pe unul din ei de craci in sus sa-l bata vantul,  si uite-asa au ajuns, cu chiu cu vai, sa abordeze cargoul Victoria. Au sarit pe bord, au amenintat cu kalasnikoavele,  si restul echipei minune s-a trimis pe bord prin fax. Si-ote asa s-au facut cu un cargou si cu 11 romani. Daca actionau mai repede, poate prindeau si niste pasca si friptura de miel pe vas, insa au trebuit sa se multumeasca cu conserve si niscai dolari. Acuma, ca sa scurtam povestea, se poarta discutii, negocieri, alea alea, ca sa le dea drumul la baieti. Oricum nu i-au luat ca sa-i omoare, i-au luat de foame. De aia s-au si apucat somalezii de piraterie, de foame.

Spre deosebire de piratii din trecut, oameni facuti, cu vocabular dubios, cicatrici si sabii ascutite, care violau, furau si ardeau tot ce le statea in cale, si care aveau ce ingropa dup`aia de sa crape scriitorii scriind despre ei, baietii nostri din Somalia sunt nitel mai pasnici, ameninta cu kalashul, fac nitel scandal, si pan` la urma se rezolva totul pe cale amiabila. Pai mai tata, astia-s pirati? Se`nvart Hook si Cook si tot neamul lor in mormant daca citesc presa.  Pai aia nu glumeau, fratele meu, veneau cu tunuri, cu alea alea…nu cu niste kalashuri anemice. Astia au putut lua vasul ala doar fiindca navele comerciale n-au voie sa poarte armament. Ca daca aveau nemtii un tunulet cat de mic, unul singur, nu le mai lua nici dracu’ cargoul.

In alta ordine de idei, profesorii renunta la greva (oare de ce nu ma mir?). Asa cum prevesteam  si intr-un post anterior , profilor le-au cazut coaiele la pamant si au cazut la mica`ntelegere cu guvernul. Toata lumea e fericita, pustii de-a 8a pot da examene, restu` elevilor isi rod unghiile ca n-au luat vacanta gratis,  si menestrelu` educatiei poa` sa doarma linistit, nu va avea de facut hartzogarie in plus din cauza profilor incapatanati. Si, in stilul caracteristic si arhi-cunoscut, profesorii declara ca desi sunt nemultumiti de rezultatul negocierilor de la Ministerul Educatiei, nu se va face greva generala si nici nu vor fi boicotate examenele nationale, respectiv teza unica si bacalaureatul.” (luat de aici)

Cu alte cuvinte „frateeee…sa murim noi, deci…nu ne convine, ne-ati tras tzeapa…da`…lasa lasa, acuma dam noi examene si nu mai boicotam nimic…da` data viitoare vedeti voi! tata meu il bate pe tata tau! na!” …si apoi se mira de ce nu le sunt indeplinite cererile. Pentru ca de 20 de ani incoace activitatea lor sindicala consta in amenintari fara fond si mare scandal pentru nimic. Pare-mi-se ca au cam dat in mintea copiilor…deh, defect profesional.

Cam atat pentru azi, si nu uitati: nu e carnea ca orezu`, nici pirat ca somalezu!

V-am pupat pe portofele si s-auzim de bine!