1 Mai muncitoresc, stau acasa si…gatesc :)

by

Dhragi tovarashi shi pretini! Cu phrilejul a-cestei solemne zile de 1 mai muncithoresc, va doresc la toti oaminii muncii de la sate, muncipii si orase, noi si noi realizari in campul muncii, si mahreti pasi inspre realizarea comunismului multilateral dezvoltat!

Sau, cu alte cuvinte, dragi romani, va doresc imbuibare placuta la iarba verde, betie placuta vamaiotilor, pace in lume si alte asemenea. Anul asta (ca si in ultimii 2 ani, de altfel) 1 mai al meu e exact ceea ce a fost creeat sa fie: o zi de odihna. Anul asta a picat numai bine, pe weekend, ceea ce inseamna 3 zile de somn lung si voie buna. Nu m-am dus la iarba verde ca n-am masina si nu conduc (si oricum a plouat apocaliptic dup`amiaza), nu m-am dus in Vama ca s-a cocalarit de tot, am stat acasa si m-am bucurat de ziua libera (intre noi fie vorba, s-a stricat bioritmu’ pastelui ma’sii din cauza serviciului si nu mai pot dormi tarziu nici cand am liber, deci m-am trezit decent, la un 8 jumate). Si pentru ca tot e sarbatoare, si ca sa nu mai spuna carcotasii ca nu simt romaneste suficient de mult si prea ma iau in gura cu tzara, azi am gatit romaneste: fasole batuta cu carnati. Urmata la desert de clatite (da, stiu, alea nu’s tocmai romanesti, da’ asta e, am avut pofte, deci sa n`aud comentarii).

Nu m-am dus nici in parc la Izvor unde Marean Almanahe Vanghelie a organizat un Vanghelion chiolhan model socialist social-democrat la care vroia sa puna fotomodele sa vanda mici (caz in care s-ar fi rasucit in morminte, respectiv mausoleu, Marx, Engels si Lenin de atata depravare occidentala) sau sa ii manance (caz in care s-ar fi invartit in budoir toate anorexicele care beau doar apa plata cu lamaie). In fine, din fericire pentru mine, nu pot sa dau mai multe detalii fiindca n-am onorat cu prezenta maretul eveniment. M-am bucurat totusi ca a fost liniste pe strada, nu masini, nu oameni, foarte lejer, asa ca un fel de duminica – ceea ce pentru Bucuresti e lucru mare. Numai de asta si tot ar fi fost ceva de sarbatorit. Nici macar motoristii cu drujbele alea de le zic ei „motoare de viteza” ale lor n-au mai dat liniute pe bulevard sa-mi crape geamurile de la vibratii. Dom’le, deviez de la subiect, da’ un MOTOR  adevarat e un porc brutal, cu motorul la vedere, care DUDUIE cand trece pe langa tine, care impune respect si care e de fabricatie americana sau britanica (se accepta si diverse copii asiatice atata vreme cat arata, suna si merg la fel), nu zbiara ca o matza in calduri si e imbracat in plastic colorat mai ceva ca o curva pe centura.

Revenind la muncitorescul 1 mai, si fiindca ma simt in forma si am chef de povestit, o sa va zic pe scurt cum mi-am petrecut un 1 mai de pomina acum ceva ani. Se prevedea a fi vreme frumoasa, eu eram stramtorat de bani si inghesuit de treburi scolare (proiecte, stressiune periculos de aproape, din astea) si grupul vesel de viitori sociologi cu care ma imprietenisem pe holurile de la SAS (Sociologie si Asistenta Sociala, pentru cine nu stie) tragea de mine sa-mi bag picioru`n el MTCS si sa merg cu ei in Vama. Toata noaptea de 30 aprilie spre 1 mai m-am uitat pe pereti (si la filme horror, alternativ) gandindu-ma ce sa fac. Pe la 4 dimineata mi-am trantit un pulover si o geaca intr-un rucsac, mi-am bagat picioarele si am iesit pe usa. Problema era ca la 5 jumate trebuia sa fiu la Obor, si transportul public pornea la 5. Bani de taxi, yok: daca`mi permiteam luxul unui taxi, ramaneam fara bani de tren si alte necesitati (gen mancare, dar mai ales bautura) – ma rog, sa ne`ntelegem, bani mai ramaneau, dar nu destui. In  fine ajung la Brancoveanu (eram mandru bercenar) si ma pun pe refugiul de tramvai. Pe la un 4 jumate, apare un tramvai care abia intrase pe linie. Pustiu, nu prea oprea in statii, cred ca vatmanul nici nu intrase bine in tura; fac semne disperate sa se prinda ca vreau sa urc, opreste, urc, porneste, tronca tronca, tronca tronca, o statie, doua, 14, ajung la Obor. Pentru cine nu stie Bucurestiul: Oborul unde e statia de tramvai si cea de metrou n-are nici in clin nici in maneca cu gara Obor. Aia e undeva mai incolo. Ma dau jos, ma uit la ceas, era periculos de tarziu. Ma pun pe alergat; rucsacul tronca tronca, tronca tronca, in spatele meu. Ajung intr-un tarziu in gara, cu 3 minute inainte sa plece trenul, cu cozi kilometrice la case, si sperand sa-mi iau si bilet. Colegii din SAS ma vad, urla la mine ca pleaca trenul, alerg iar, ma urc, si evident ca nu era loc sa calci nici macar pe hol. Cu poezia pregatita pentru nash, plecam; tronca tronca, tronca tronca, spre Mangalia. Platim in grup nashului, lumea canta intr-o parte, urla in cealalta, multa bautura, mancare de la necunoscuti, atmosfera misto, galeria Rapidului intr-un capat de vagon urla cantece de vitejie cu multa muie si alte sexualitati, hippiotii in alt colt de vagon isi vedeau de ale lor, ca doar de-aia is hippioti, ca sa fie pasnici, in fine dupa lungi si indelungate ore de tronca-tronca si diverse imprecatii, ajungem in  Mangalia.

Acolo am realizat ca daca dau bani pe maxi-taxi pana-n Vama, raman fara o bere (da, stiu, eram chitra rau de tot) asa ca am luat-o frumos pe jos cu alti zapaciti. Prin 2 mai am prins un autostop, si intr-un final, am ajuns in Vama. Acolo veselie, bucurie, bautura, prieteni vechi, prieteni noi, ideea e ca eu aveam de toate mai putin cort. Asa ca m-am aciuat tot pe langa SASshii mei si am aflat ca urma sa dormim vreo 5 intr-un cort de 3 persoane. Eh, nu-i nimic, ma gandesc, ne tinem reciproc de cald. Trece ziua, vine noaptea, se face un cancer infernal, tremurau chilotii pe mine, eram flamand si nitel baut, si m-am decis sa trag pe dreapta ca sa economisesc energie. Eh, dragilor, si de-acolo incepe partea misto: am tras un frig sora cu hipotermia, m-am trezit inghesuit intre 4 necunoscuti (ca ai mei nu nimerisera cortul si dormeau si ei intre alti necunoscuti), dimineata eram intr-un hal fara de hal si m-am decis ca nu mai rezist inca o noapte deci e cazul s-o tulesc spre casa. Inarmat cu o bucata de slana de la magazinul local, si 3 fire de ceapa verde, m-am inturnat spre Mangalia unde, da, ati ghicit, era coada la bilete si nu mai aveau locuri. Asa ca mi-am luat fara loc, m-am suit intr-un vagon unde erau alti prieteni si ne-am pus pe poante sa ne treaca drumul mai usor. Si ote-asa m-am gasit seara inapoi in Bucuresti, cu nisip in bocanci si sare in nari, si sa mor de am regretat vreo secunda experienta. N-am povestit chiar toate detaliile escapadei, da’ v-ati cam prins voi cum au stat lucrurile.

Acestea fiind spuse, v-am pupat pe portofele, s-auzim de bine, si haideti s-ascultam impreuna un 1 mai muncitoresc ca la carte. Voios salut de pionier!

Etichete: , , , , , , , , ,

6 Răspunsuri to “1 Mai muncitoresc, stau acasa si…gatesc :)”

  1. magdutza Says:

    cioc, cioc🙂
    traiasca 1 mai muncitoresc si s-o tinem tot asa!!!🙂

  2. magdutza Says:

    asta trebuia sa fie imnul turistic al Romaniei🙂

  3. Oly Says:

    magdutzaaaaaaaaaaaaaa, pi uni`ai umblat fataaa?🙂 bine revenishi!

  4. magdutza Says:

    Olyyyyyyyyyyyyyyyyyy! am fost tot timpul pe aici🙂 bine te-am regasit!!!! mi-a fost dooooooooooooooor de tiiiiiiiiiiiiiiiiiineeeeeeeee!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

  5. Manjusri Says:

    Magdutzo, ma intrebam si eu pe unde esti….🙂

  6. Monica Says:

    Bai, foarte tare expereienat, da fac pariu ca nu ai mai repeta-o acum :)io inca nu am facut din astea, dar mai am timp😛

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: