Operatiunea „Monstrul”, partea 1: drumurile noastre toate…

by

M0tto:

Da-i omului un peste, si-l hranesti o zi. Invata-l pe Oly sa pescuiasca, si-o sa aiba ce povesti pe blog 3 zile la rand.

Ce-au in comun un crap, Oly, si interlopul proxenet Sica Topor din Ferentari?…nimic, da’ n-aveam cum altfel sa sparg gheata si sa-mi incep povestirea. Sambata trecuta am fost la peshte. Nu din ala la care-i dai banii inainte si te-alegi cu latzei dupa, din alalaltu’, care sta in balta si nu-i asa de prost precum ne-am dori noi sa fie. Desi datul cu bota batzu’n balta e un hobby mai vechi de-al meu, avand in vedere ca nimeni din familia mea n-are nici in clin nici in maneca cu asa ceva, rare sunt ocaziile cand apuc sa merg la pescuit; weekendul asta a fost una din acele ocazii rare si pretioase, de care trebuie sa te bucuri ca nu stii cand se mai intampla. Din fericire, familia extinsa (recte, partea neveste-mii de familie), mai are cate o tangenta cu pescuitul, asa ca unchiul neveste`mii (sa nu vi`l imaginati ceva moshulet hatru prieten cu rachiul si glumet nevoie mare, ca nu`i cazu`…de fapt e tanar si nu bea deloc🙂 ) ne-a invitat pe mine si pe socru`miu la un peste. Booon, foarte frumos, zic. La 6 eram in picioare, la 7 eram in fata blocului din Rosiori unde stau socrii mei si ma luptam, impreuna cu tata socru, cu o sacosha  de cateva chintale cu merinde pentru noi si regimentul 14 infanterie, ca deh, doi baieti are mama, si n-o sa-i lase sa faca foamea pe balta. Foarte curand apare si gasca vesela, unchiul sus-amintit si alti doi prieteni, in limuzina prezidentiala ce avea sa ne duca la balta – o Dacie 1310 cu vreo cativa ani mai batrana ca mine, alb 13, fara nici o adaugire cocalareasca, scoasa parca dintr-o fantezie de poet optzecist. Curand aveam sa aflu de ce Dacia, NUMAI Dacia, si nici o alta masina decat ACEA Dacie era potrivita pentru locul unde mergeam. Si iac-asa, cei 5 viteji s-au pornit la drum cu gand rau pus pestelui din balta. Si de-aici, incepe aventura. Cu toate scartaiturile, batrana Dacie tragea destul de bine, asa ca cei cativa kilometri de asfalt pe care-i aveam de parcurs s-au terminat relativ repejor…dupa care a inceput EL…CAMPUL, nesfarsit si ars de soare precum peisajele din Dune, murdarit pe alocuri de cate-un petec de porumb, si, cel mai important – lipsit cu desavarsire de orice forma de drum definit. Exista doar carari facute de carute si tractoare, care se schimba de la an la an, in asa fel incat amicii mei nu stiu niciodata EXACT pe unde s-o ia ca sa nu ramana impotmoliti in noroi sau blocati prin vreo vagauna. Eu, linistit, pe locul din dreapta, ascultam 3 voci izbindu-se una de alta, si intrecandu-se in a da indicatii soferului, un tip tacut, care mai raspundea din cand in cand cu cate-un „bine ca esti tu mai dăştept” morometian printre dinti, in timp ce tragea de volan ca sa evite o groapa umpluta cu apa si noroi si intra in miriste, oftand cu durere de fiecare data cand baia de ulei sau toba de esapament a batranei Dacii atingeau pamantul. Dupa un timp, drumeagul prafuit s-a mai indreptat, si doar din cand in cand mai auzeam din spate cate-un „ia`o ba la dreapta p-aici, n-auzi? e mai scurt, iesi in drumu’ mare, faci stanga, ocolesti pe la ceapeu` si ajungi la balta”  „ba nu ma, tine-o inainte, faci stanga la prima, tii drept, cobori in vale si ajungi la balta” „uite ba salciile celea, nu le vezi, `ej chior? tine drumu’ asta drept si ajungem, ce te tot coiesti atata?”. Bietul sofer a rezistat cu stoicisim tuturor indicatiilor pretioase, ba chiar a urmat unele dintre ele, ca sa`mpace „turnul de control” din spate si sa le-nchida gura. Si uite-asa, intr-un tarziu, am ajuns si la Urlui – balta ascunsa-n mijlocul campului, la care poti ajunge doar cu bicicleta, motocicleta, jeepul sau…Dacia 1310 an fabricatie 1984, alb 13, fara modificari. Continuarea povestii, in episodul urmator. Pana atunci, va las cu niste imagini de la balta.

V-am pupat pe portofele, si s-auzim de bine!

Etichete: , , , , , , , , , ,

4 Răspunsuri to “Operatiunea „Monstrul”, partea 1: drumurile noastre toate…”

  1. amorphis Says:

    Hello Oly,

    Abea astept sa aflu daca ai si prins oarece peste. Pe mine nu ma pasioneaza sportul asta, dar in anii ’80 mergeam o trupa mare la Surduc (e la vreo 130 km de Timisoara). Cu corturi, barca, se momea locul si se pazeau betele 24 din 24 si…se prindea peste, care peste ateriza pe gratar.

  2. Manjusri Says:

    Oly, eu nu sunt pasionat de pescuit dar imi plac tare mult povestile despre aventuri la pescuit. Astept cu interes continuarea…😀

  3. bastiendarquay Says:

    @amorphis: dupa cum poti citi in partea a 2a…n-a prea fost sa fie🙂
    @Manjusri: a aparut continuarea si mai urmeaza si o parte a 3a diseara. Dup`aia o sa am povestiri de la mare, incepand cu saptamana viitoare.

  4. aeree Says:

    aeree…

    […]Operatiunea “Monstrul”, partea 1: drumurile noastre toate… « Vorba lu’ Oly[…]…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: