Operatiunea „Monstrul”, partea 2: prinde orbu’, scoate-i ochii

by

Hotarat sa-si faca cincinalu’ la ultraviolete in patru ani jumate, la 8 fara un sfert soarele ardea cu simt de raspundere. Fiindca locul nostru de sub salcie fusese ocupat de niscai bucuresteni care avusesera curajul sa intre cu o Fabia in balariile alea, a trebuit sa ne oprim nitelush mai incolo, unde nu era nici picior de copacel cat de mic sub care sa te-ascunzi de to’arshu’ Sorel. Dar, cum pasiunea cere sacrificii, eram hotarat sa nu cedez, si, prin spangi, prin glonti, prin fum, prin mii de baionete, sa stau pe mal sa-mi fac norma la peste pe 2009. Asadar, am scos din portbagajul Daciei eroine un scaunel, si m-am asezat pe el sa-mi fac curaj cu o tigara, in timp ce restul lumii pregatea locul. Pregatitul locului presupune o serie de munci care incep cu seceratul stufului de la mal (da, baietii adusesera inclusiv o secera in scopul asta), chematul pestilor la masa (se arunca nada – dar cum noi suntem mai old-school am aruncat mamaliga facuta-n casa, nu chimicalele alea aromate de se gasesc in magazine), intinsul betzelor, pusul liniilor, momitul liniilor, si, intr-un final, prima aruncare. Nu veniseram cu lansete, ci doar cu betze de 4 metri, si pe la 8 si-un sfert dadeam cu bota-n balta bagam batzu’n apa, plin de speranta si ametit de soare. In stanga mea, unchiul neveste-mii. In dreapta, socru-miu, proprietarul Daciei off-road si nea Cornel. Gasca era completa, betele erau in apa, plutele pluteau, plumbii plumbeau, viermii viermeau, si peshtii peshteau…in cu totul alt coltz de balta, dupa cum am concluzionat dupa doua ore in care plutele n-au miscat nici un milimetru (ma rog, mai putin atunci cand le ducea curentul la mama dracu’ de trebuia sa aruncam iar, ca sa nu ne`ncurcam intre noi). Nea Cornel mai scotea din cand in cand cate-o fâţă (n.r. : peste atat de mic incat il injuri cand il scoti din apa, ca ti-a mancat viermele degeaba si te-ai si entuziasmat ca prostu’ crezand ca vine captura mileniului) da’ noi nimic. Nix, nada, nill, zero barat, multimea vida. Am nadit iar, ne-am coit, ne-am invartit, degeaba. Nu musca, al naibii peste, si pace! Dupa doua ore jumate de liniste totala, mi-am pierdut si ultimul dram de rabdare pescareasca, mi-am luat o cutie de bere si-o tigara, am sprijinit undita-n cracana si-am hotarat ca macar sa ma relaxez daca tot nu-i rost de prins peste. Daca nenorocitul ala de Murphy ar fi avut macar un dram de compasiune si pentru pescari, in secunda in care mi-as fi aprins tigara si-as fi luat prima gura de bere, un crap de 10 kile s-ar fi ratacit pur intamplator in carligul meu…insa fiindca Murphy tine doar cu corporatistii care se joaca de-a pescuitul pe Wii, si nu cu noi astia mai fraieri care chiar bagam coada`n balta, nu s-a intamplat asa.

Tocmai cand asteptarea era mai apasatoare, cand soarele ardea mai rau (si daca ar fi fost vreo ciutura prin preajma ar fi scos cu siguranta din fantana namol), socru-miu are o revelatie: „ba baieti…saptamana trecuta bagara astia de la primarie navodu`n balta…oare de aia nu trage?”. Stupoare totala. Urmata de liniste totala. Urmata de scrasneli din dinti. Primul care il priveste cu sclipiri homicidale in ochi pe tata socru’ e unchiu` : „pai bine ba, si-acu` ne spui?! pai daca bagara navodu’ zapacira dreacu’ pestele cela de cap, asta o luna nu mai vine la betze, pana uita, ca are memorie scurta”. O liniste mormantala se lasa peste balta. Nici nea Cornel nu mai scotea fâţe, timpul statuse in loc, betzele stateau in loc, plutele stateau in loc, plumbii plumbeau in continuare, viermii viermeau, Oly fuma turceste asteptand inca marea captura…insa pana la urma consensul a fost ca daca tot nu prindem peste, macar sa ne veselim si noi, ca doar nu veniseram la inmormantare. Asa ca am lasat betele pe cracane, am mancat cate ceva, am mai ras, am mai glumit, da’ n-am parasit incinta. Stiti cum e…speranta moare ultima, si-aia in chinuri groaznice. Intr-un acces de optimism chiar am schimbat locul, mutandu-ma la doo`j de metri mai incolo…si-am intepat si eu o chestie de 12 centimetri lungime din care nici o pisica mai facuta nu s-ar satura. Ce mai incolo-incoace, sambata trecuta Dumnezeul pestilor n-a vrut sa-si trimita supusii la pieire. Dupa un timp, apare si paznicul, zambind complice (omul stia ca se bagase navodu’ ). Il intreb cu naduf „ce facurati dom`le, adormirati pestii astia-n balta, de nici nu ciuguleste nici unu`?”. Raspunsul vine prompt, ca de la un adevarat doctor in viata si obiceiurile pestilor: „E presiune atmosferica mare domnu`, d-aia nu mananca, e lenesi acuma, sta pe fund”. „Ba pe-a ma`tii, `tu-ti asa si pe dincolo cu presiunea atmosferica a vietii azi si maine”, zic in gand, si ma`ntorc la batzul meu, cu pluta nemiscata-n apa precum epava de la Costinesti in zilele ei bune.

Pe la 12 ne-am bagat piciorul. Am zis ca avem doua posibilitati: schimbam bazinul si ne-ncercam norocul dincolo, sau plecam acasa cu coada-ntre picioare. Evident, din orgoliu, am votat in unanimitate sa bagam batzu` si`n bazinul 1, ca deh, cine stie? poate poate se`ntampla o minune pescareasca si ne`ntoarcem cu monstrul acasa…asa ca ne-am strans catrafusele, ne-am imbarcat in Dacie, si i-am dat bice (unii cu pedala, altii cu gura) spre celalalt bazin. Insa odata ajunsi acolo ne-am dat seama ca n-are rost sa pierdem vremea. Randuri-randuri de pescari „de-ai locului”, pe biciclete si motorete, plecau cu moace plouate si cu traista goala de pe balta. Asa ca, multumiti si mangaiati la orgoliu de faptul ca n-am fost singurii fraieri care n-au prins nimic, ne-am hotarat sa ne-ntoarcem acasa. Ca deh…ne-or intelege si doamnele c-am avut ghinion. Insa, despre drumul spre casa…in episodul urmator.

V-am pupat pe portofele, si s-auzim de bine!

Etichete: , , , , , , , , ,

3 Răspunsuri to “Operatiunea „Monstrul”, partea 2: prinde orbu’, scoate-i ochii”

  1. Manjusri Says:

    Oly, m-am stricat de ras…🙂 Asteptam continuarea.😉

  2. amorphis Says:

    Poate vei citi ce scrie la acest link si vei intelege ca e frustrant pentru cei ce te citesc aici si vad ca nu le raspunzi aproape de loc, dar te intalnesc pe alte bloguri comentand intr-o veselie.

    http://www.arhiblog.ro/2009/07/bloggerii-mari-si-comentariile.html

    Noapte buna Oly si vacanta placuta, eu am parasit farmacia.

  3. bastiendarquay Says:

    @amorphis: daca ai sa te uiti in urma ai sa vezi ca am raspuns in proportie de 99% tuturor comentariilor; cand n-am facut-o, n-a fost in nici un caz din motivele pe care le enumera Arhi. Ori m-am luat cu alte chestii si am uitat, iar apoi era prea tarziu, ori am trecut la alta postare si nu m-am mai uitat la comentariile din urma. Imi pare rau sa te pierd de cititoare, dar in fond, e decizia ta. S-auzim numai de bine.
    @Manjusri: urmeaza diseara partea 3 si ultima🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: