Operatiunea „Monstrul” partea a 3a si ultima: improvizatia romanului cea de pe urma

by

Eh, si-asa, cu traista goala, pe la 12 jumate, ne-am suit in masina si am pornit spre casa. Si ne-am dus, ca vantul si ca gandul, cu viteza melcului turbat. Ceea ce probabil v-ati dat seama deja citind partea 1 este ca drumul spre casa nu e vreun drum european cu 4 benzi, nu e nici macar un jigarit de drum comunal, ci e tot campul prafuit si ars de soare prin care am venit incoace. Numai ca n-am luat-o pe aceleasi carari pe care veniseram. Am trimis „inainte-mergatori” pe un drum ce ocolea balta, sa vedem daca se poate intra cu masina. Se putea. Ce conta ca nici unul din noi nu mai trecuseram pe-acolo? Aventura, tata, macar d-aia s-avem parte, daca peste n-a fost sa fie. In timp ce ne taraiam incet incet pe marginea baltii, pe langa stuf, ma incerca o senzatie intensa de deja-vu. Indicatiile pretioase nu s-au lasat asteptate: „haidi baa, iesim in drumu’ mare direct pe-aci, can` se termina balta”  „ma, vezi poteca aia? sunt oameni pe ea cu bicicleta, o merge si cu masina, hai pe-acolo!” „vezi ca vine o vagauna, sa nu ramai in ea, ocoleste, ia-o prin miriste; da-i incet ma, n-auzi, ramanem naiba pe-aici!”. Si, ca si cum ultima indicatie ar fi avut valoare de premonitie, Daciutza eroina care pana atunci rezistase prafului, caldurii, si drumului care-ar fi facut cinste chiar si planetei Marte, a inceput sa horcaie. Si horcaia, si horcaia, da’ tot se taraia, saracutza de ea. Fiind pe scaunul din dreapta, am observat rapid cum fatza soferului schimba diverse culori, de la nuante de alb pal, pana la rosu, verde, gri, mov, si inapoi la culoarea naturala a pielii. Am tras pe dreapta (vorba vine, pe dreapta…am oprit undeva la coada baltzii) si am primit cu stoicisim vestea: „ba…nu mai intra in viteza”. In secunda aia imi era clar ca fie se va intampla un miracol, fie o sa trebuiasca sa mergem cu pejosu’ prin camp ca sa nu ramanem acolo.

„Ba, o surubelnita aveti careva?” intreaba soferul. „Cre’ ca mi-a sarit schimbatoru’ din nuca, da’ nu-i nici o problema, cu o surubelnita, desfac, il bag la loc si merge”. Ne uitam ca tampitii unii la altii. De unde dracu’ si ta’su sa avem surubelnite la noi? Veniseram la prins peste, nu la faza regionala a concursului de inshurubat-deshurubat, etapa pe suruburi in cruce. Eh, si cum stateam noi si ne scarpinam in cap pe langa masina, soferul spune calm: „ba…nu mai e nevoie de surubelnita”   *pauza*  „…ca nu e sarit schimbatorul…”   *pauza*  „…e rupt de-a binelea, e rupt fieru’, sa mor io, era slabit de mai de mult si acu` s-a rupt..ce cacat facem?”. Instinctiv, m-am intors, in reluare, ca-n filme, spre sofer. Zambea cu schimbatorul de viteze in mana. In podeaua Daciei se vedeau garnitura data la oparte, si nuca de la schimbator, cu un ciot metalic scurt ramas in ea.

Pentru ca sunt o fiinta calma, mi-am muscat buzele si mi-am infranat dorinta nebuna de a  da cu piciorul in masina si a urla isteric. La ce noroc avusesem in ziua aia, se putea foarte bine sa sara o roata, sau naiba mai stie ce, daca dadeam cu piciorul in ea. Tocmai cand ma pregateam sa caut lemne de foc si sa fac cort din husele de la scaune (ca asa vazusem eu in Survivor Man pe Descopery), nea Cornel (Dumniezo` sa-i dea sanatate!) scoate usurel o cracana din sacul de pescuit (pentru necunoscatori, o cracana e o tija metalica cu un Y la capat, care se infige in pamant si-n care iti sprijini undita ca sa nu stai cu ea in mana), se pune pe scaunul din dreapta, mestereste ceva, iese din masina, indoaie cracana pe genunchi, se intoarce in masina, si iese zambitor de-acolo cu privirea aia de naufragiat care tocmai a zarit un vapor in larg: „noa…hai acasa acuma”. Ala a fost momentul in care am multumit tuturor mamelor care au dat nastere inginerilor care in 1984 au construit Dacia noastra alb 13 dupa principiul „las-o ba ca merge si-asa”. Ce facuse nea Cornel? Dom`le…infipsese cracana in ciotul de la schimbator, o indoise ca sa ii fie comod soferului, si…culmea, chiar intra in viteze. Mai bine ca inainte, daca e sa ne luam dupa spusele soferului. Adevar graiesc voua, ca NUMAI la Dacia 1310 poti face astfel de improvizatii. Ia sa vad eu masina straina care macar porneste de pe loc daca i se intampla asa ceva, daramite sa mai functioneze cu o cracana de pescuit pe post de schimbator de viteze.

In fine, ne-am tarait prin cele vagaune, am trecut prin ruinele CAP`ului, am intrat cu viteza melcului la sprint in Rosiori, si ne-am tarat incet spre casa. Eram numai buni de trimis dupa moarte, la cat de incet mergeam. DAR, macar nu ramaseseram in camp. Asa ca pe la 1 jumate, transpirat, prafuit, rosu la fata ca un rac, deshidratat si cu traista goala, intram pe usha socrilor. Nevasta-mea s-a prins din prima clipa ca nu prinsesem nimic, dar s-a comportat exemplar si a afisat o atitudine iubitoare si intelegatoare: „A, n-ai prins nimic? Bine…hai, du-te si te spala, ca puti”.

Si-asa s-a incheiat apoteotic (ce-mi mai place cuvantul asta!) sambata mea la peste pe Urlui. Si dat fiind ca n-am prins nimic, candva pe viitor trebuie sa repet experienta. Ca sa-mi fac norma la peste pe 2009 si sa stau linistit pana vara viitoare.

V-am pupat pe portofele, si s-auzim de bine!

Etichete: , , , , , , , ,

2 Răspunsuri to “Operatiunea „Monstrul” partea a 3a si ultima: improvizatia romanului cea de pe urma”

  1. Manjusri Says:

    Faza cu Dacia e super tare!😀 Oly, peste n-ai prins dar ai castigat experienta!😀

  2. bastiendarquay Says:

    Manjusri, da, experienta, acuma pot sa ma angajez lejer la un service specializat pe dacii 1310🙂 s-a rupt schimbatorul? nu-i nimic, bagam un fier in loc! a sarit o roata? nici o problema, inlocuim cu un fund de butoi taiat la flex! s-a spart rezervorul? plastelina si scuipat, fratele meu, ca merge si-asa!🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: