In Romania, moartea vine pe trotuar

by

Dimineata. 6.45 AM. Pipera metrou. Amortit de somn, cu castile in urechi si tigara-n bot, astept pe trotuarul din fata gurii de metrou sa ma sui in busul ce-mi va transporta corpul pe jumate adormit la munca. O zi tipica, racoare, praf, un tramvai plin cu muncitori din schimbul de noapte trece hurducaind si gemand din toate incheieturile. Eu fumez, Nightwish bubuie in urechi, si deodata, o mana ferma ma apuca de-un umar si ma trage intr-o parte.

Trezit brusc din reverie, nu apuc sa-l injur pe proprietarul mainii cu pricina fiindca la cativa centimetri de mine trece, nepasator, cu spatele, un camion de paine. Pe trotuar. Camionul. In loc sa-l injur, imi scot o casca, ii multumesc omului (care tocmai ma salvase de la o moarte foarte penibila – facut terci de masina de paine – aproape  la fel de penibil ca un amic de-al meu care era cat pe-aci sa fie calcat de DRIC). Camionul cu paine urcase pe trotuar ca sa traga la scarile gurii de metrou – cel mai apropiat loc de alimentara din statie care trebuia aprovizionata la prima ora. Insa Dorel Camionagiul, avand permisul luat la Pitesti, nu cunostea conceptul de oglinda retrovizoare, claxon, sau macar  un „da-te`n mortii ma`tii mai incolo” urlat pe geam. Ora fiind mica, somnul mare, si socul intamplarii proaspat, nu mi-am dat seama decat mai tarziu prin ce trecusem. Si atunci m-am pus pe injurat. In gand, fiindca Dorel plecase deja spre alimentarele patriei cu paine pentru oamenii muncii. Poate daca eram cocalar si ascultam muzica la telefon, fara casti, nu mai pateam asta. Poate daca eram mai intepat, ma duceam la soferul ala si-l scuipam intre ochi pentru ca s-a urcat pe trotuar fara sa se asigure. Poate daca nu eram in Bucuresti, Romania, aveam siguranta ca nu voi muri strivit de un camion, pe trotuar, pentru o activitate atat de banala precum tigara de dimineata cu muzica in casti.

Dar – ghinion de nesansa – m-am nascut si traiesc in Romania, asa ca nu-mi ramane decat intrebarea: si bloggerii se calca cu masina, nu-i asa?

In incheiere, traditionalul „Muriti!” istodoresc merge spre soferii de distributie care se urca cu camioanele/dubele pe trotuare – mai bine ei, decat eu.

V-am pupat pe portofele, si s-auzim de bine!

Etichete: , , , , , , ,

11 Răspunsuri to “In Romania, moartea vine pe trotuar”

  1. daxinte Says:

    Am patit si eu dinastea.Multa nesimtire,indiferenta si bataie de joc

  2. Manjusri Says:

    Oly, ce ti s-a intamplat tie arata indiferenta unor dobitoci care conduc masini, microbuse, camioane. Indiferenta acestora se combina in cel mai romanesc mod cu putinta cu inconstinta criminala a celor care dau permise de conducere pe spaga. Bine zicea un amic: in Romania trebuie sa ai mare grija pentru ca te poate calca Salvarea, pompierii iti dau foc la casa iar politistii te bat de iti suna apa in cap.

  3. daxinte Says:

    Hai sa ne facem stat in stat:)

  4. bastiendarquay Says:

    @daxinte: bine ai venit; si pe blog, si in clubul oamenilor carora li se’ntampla intamplari.
    @Manjusri: hai sa privim partea buna a lucrurilor: iti dai seama ce-mi crestea traficu` daca muream tragic?🙂 mai ceva ca vanzarile lu` Michael Jackson post-mortem

  5. daxinte Says:

    :)nu cred.eventual tu erai scos vinovat,post-mortem

  6. bastiendarquay Says:

    @daxinte: vinovat, da’ ajungeam in top 10 bloggeri morti?🙂 ajungeaaam

  7. alicuza Says:

    Naspa intamplare. Bine ca esti bine, ca sa zic asa.🙂

  8. bastiendarquay Says:

    @alicuza: ai mai vazut drac mort si ratza inecata?🙂

  9. irongates Says:

    Dacă erai în Timişoara te călca tot pe trotuar un cocalar cu Ferrari, tu erai mort şi ăla liber, că doar nu-i pericol public, nu te-a omorît decît pe tine.
    Nu cred că te-ar fi consolat faptul că te-a călcat o maşină de lux şi nu un camion.

  10. daxinte Says:

    dar daca tot e sa moara macar sa caute momentul oportun…..nu stiu inainte sa creasca iar preturile:::))))

  11. O romantica visatoare Says:

    Şi eu am lucrat o vreme în Pipera, la redacţia unora al căror ziar începe cu A şi se termină cu devărul şi era să mă calce de vreo şapte ori maşina de pâine. Dar asta nu din neatenţie, ci pentru că mă ferisem în ultimul moment din calea afurisitului de tramvai 16, care era să mă calce.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: