Archive for Decembrie 2009

Sarbautori fericite!

Decembrie 24, 2009

Nu sunt mare fan Craciun, insa va urez toate cele bune si sarbatori fericite alaturi de cei dragi. Nu-s nici fan mesaje gen „fie ca lumina…” asa ca nu pupati asa ceva de la mine 🙂 insa v-am pregatit o uratura pentru anul nou care sper sa va aduca un zambet pe buze in prag de 2010. La multi ani, la mai mare, si la un an nou mai bun ca cel care-a trecut. V-am pupat pe portofele, si s-auzim de bine!

Aho, aho pe internet,

Twitteristi si blogăret,

Stati putin si nu postati,

Langa homepage v-adunati,

Si urarea-mi ascultati:

Maine anu’ se’nnoieste,

Blogosfera se porneste

Si incepe a posta,

Prin zelist a se-aduna.

Treaba-i grea, postarea-i mare,

Semne bune wordpress are:

Traficul se inteteste si tot blogul mare creste.

Si la anu’ care vine,

Sa postati toti, cat va tine,

Despre muzica, mancare,

Despre orice intamplare,

Despre ce nu va convine,

Carcotiti toti, cat va tine!

Ia mai postati mai flacai,

Ciripiti din twitter, bai,

Batranei si tineret,

Ce scrieti pe internet!

In  anul care-a trecut,

Am postat cat am putut,

V-am pupat pe portofele,

Si n-am luat nimic din ele,

M-am legat de tot ce misca,

Am tot scris, si-am carcotit,

Iar la anu’ care vine,

Sper sa scriu chiar si mai bine,

Si voi iar sa vizitati,

Si commenturi sa postati.

Si-nc-o data, cu putere,

La multi ani, la multe mere,

La multe postari citite,

Si dorinte implinite!

Ia mai manati mai flacai,

Si postati pe twitter mai,

Haaaii, haaai!

La anu` si la multi ani 2010!

Gugalesti, nu gugalesti, vremea netului trece

Decembrie 12, 2009

Google, acest oracol din Delphi al zilelor noastre, nu inceteaza sa ma surprinda, trimitandu-mi pe zi ce trece cautatori tot mai interesanti, din categoria celor care au sarit gardul intr-o gradina maare, mare.

De exemplu, gigeii de mai jos care  au ajuns pe blogul meu cautand cai verzi pe pereti:

  • cine sa dat pe net dintre copiii aratami – tataie, daca vrei sa stii care din nepoteii matale se uita la pornache nu asa se face, mai bine stai si matale la panda dupa usa 🙂
  • cum suna o prescriptie medicala – nu suna nicicum, e o bucata de hartie cu o stampila si cu cateva randuri scrise de mana pe care doar medicii si farmacistii stiu sa le citeasca. Asa ca nu te mai chinui – daca are stampila si ti-a dat-o un doctor, mergi cu ea la farmacist, nici macar google nu poate citi scrisul de mana al medicilor.
  • popi spalati pe creier – toti, absolut toti 🙂
  • ceva scump şi foarte bine păzit – ti-as spune, da’ mai citesc si minori blogul asta si nu-mi permit; in cazul tau insa, cred ca e vorba de scoala; asa de scumpa si bine pazita a fost, incat nici n-ai putut intra.
  • dezastre naturale- cancan – de data asta cineva chiar a nimerit-o! asa e, cancan si toata redactia de acolo sunt un dezastru natural in desfasurare.
  • chinez cocalar – liu ping xiao ling, sa moara dusmanii mei daca te mint!
  • monopol mananca din telefon – fa-i si tu o aroganta, mananca din priza
  • unde traiesc moliile – in Molanda
  • cocalari noi – poftim?! Deja s-au modificat genetic aia vechi si au evoluat intr-o noua specie? Apaaaara-ne doaamneeee!
  • nu e nimic mai frumos pe lume decat tara – Vadimeee? Tu esti? Au bagat astia net la spitalu` 9?

Si, indubitabil, vedeta de saptamana asta este curiosul / curioasa care a cautat „sex isi baga in cur alte obiecte” – si de-aia zic eu ca trebuie de urgenta scoase icoanele din scoli si bagata educatia sexuala ca materie obligatorie, ca d’aia ajung unii la urgente cu cate-un spray in cur.

Hai ca v-am pupat pe portofele, si sa gugalim de bine!

Cum mi-am petrecut sfarsitul lunii

Decembrie 3, 2009

Sfarsitul lui noiembrie a venit cu doua lucruri: 4 zile libere, si inceputul lui decembrie. Dupa ce am dormit de vineri pana duminica (cu mici intreruperi pentru mancat, vazut un film, mers la buda), luni am zis ca e timpul sa mai scot si eu nasul in lume. Asa ca am iesit cu niste „prekini”, cum ar zice Groparu, si cu nevasta din dotare sa punem la cale revelionul. Boon, pana aici nimic anormal. Nu v-am spus insa ce am facut joi dup`amiaza si luni dimineata. Ca daca va spuneam, foc imi iesea din taste, si multi dumnezei se bateau cu sfintii, dracii, crucile si mortii la gura mea.

Pentru ca de vreun an jumate sunt mandru licentiat in sociologie, a venit vremea (adica ma preseaza secretariatul masterului si tanti de la resurse umane de pe plantatie) sa arat si eu o bucata de hartie cu poza mea pe ea ca sa vada oamenii aia ca n-am facut facultatea la Spiru. Ohohoo, dragii mei, d-apoi credeti ca-i asa usor sa pui mana pe hartia aia in Bucuresti? (as zice in Romania, dar nu stiu cum merge treaba in alte centre universitare – astept feedback de la Manjusri pe tema asta).

In primul rand, biroul acte de studii al Universitatii. Mari oameni, deosebiti, pupa`i`ar tata in frunce sa-i pupe de fromoshi ce-s ei – au program cu publicul DOUA ore pe zi, de la ora 12 la ora 14 de luni pana joi. Noi, fraierii care muncim NOUA ore pe zi, nu doar doua si restul cafele, tabloide si barfe,  n-avem nici o sansa sa ajungem la timp acolo decat daca printr-o minune patronul se gandeste sa ne dea jumate de zi libera pe care sa ne-o si plateasca. Intamplator, joi fiind Ziua Recunostintei la noi a fost zi scurta, cu plecare la 12. Bucuros nevoie mare, zic ca-mi rezolv problema, si-mi ridic diploma, si o pun frumos intr-o rama si ma uit la ea, ca oricum n-o sa-mi fie dat sa practic sociologia in viata asta. Ma bat cu traficul, trec prin spangi, prin glonti, prin fum, prin mii de baionete, ajung la biroul vietii transpirat, obosit ca un alergator de maraton, imi ridic invingator buletinul in aer si ma asez cuminte la coada de 5 metri (aproximativ 20,3 oameni – adica 20 de oameni si vreo 3 coate). Mai aveau jumatate de ora pana la inchidere. Stau, astept, transpir, astept, imi vine randul la 2 fara 10 minute. Respir usurat, intind buletinul, ii spun cu emotie promotia si facultatea, iar tanti – o fiinta mai acra decat faimoasele lucratoare de la posta, imi taie din scurt elanul: „n-ai fisa de lichidare, nici poze”. Trecand peste faptul ca am pretentia sa fiu „dumneavoastra” cu o tanti cu liceul economic facut, si nu „bai fraiere ia d-aici m„`e ca n-ai toate hartiile in regula”, m-am enervat la culme fiindca tin minte ca ieri ca NU AM PUTUT PREDA LUCRAREA DE LICENTA LA SECRETARIAT FARA DOUA POZE ATASATE SI FISA DE LICHIDARE COMPLETATA!!!!

Tanti, simtindu-mi nervii, binevoieste sa adauge „toti de la sociologie sunt asa” – intr-o incercare disperata de a deturna valul de injuraturi pe care-l simtea apropiindu-se  de la ea catre facultatea de sociologie care, vezi doamne, mi-a pierdut pozele si fisa de lichidare. Ma calmez, respir ca bovina dupa 10 hectare arate cu plugul de lemn, imi inghit dracii si dumnezeii si ii cer o fisa de lichidare. deja stiam ca nu am sanse sa ma intorc in aceeasi zi cu treburile rezolvate, asa ca am iesit de-acolo bodoganind.

Pentru cine stie jocuri RPG…pentru mine incepea acum un quest pentru 500 de puncte de experienta, 1000 gold si 3 artefacte: 3 stampile fermecate, una de la serviciul social, una de la biblioteca facultatii de sociologie, si una, cea mai valoroasa, de la biroul contabilitate, toate aflate in locatii separate, pazite de armate de monstri sub forma de femei frustrate, bulbucate, telenoveliste si semi-docte si armate cu o ghicitoare: „ce program cu publicul avem?” al carei raspuns iti deshidea sau inchidea calea spre una din stampile: 12-14, luni-joi. Alerg eroic, ma invart ca un coi intr-o caldare, gasesc serviciul social…in caminul facultatii de drept, incuiat cu interfon. Ma simteam ca un pervers care bantuie pe langa caminul fetelor asteptand sa se deschida usa de dinauntru. Insa asta am facut…am asteptat. Si timpul se scurgea pretios…pana intr-un final cand usa s-a deschis, am urlat un ALELUUUUUIAAAAAA din toti bojocii si am intrat, gasind-o pe tanti cu stampila pe picior de plecare. Din fericire, cred ca avusese o zi buna, pentru ca a binevoit sa imi dea si pix cu care sa completez fisa de lichidare, si pretioasa stampila. TRIIIINKKK! Quest log updated!New level achieved! (imi cer scuze cititorilor ne-jucatori pentru referintele din jocuri, insa sunt blogger jucator si n-am cum ma abtine 🙂  )

Inainte sa apuc sa ma uit pe harta sa ma lamuresc pe unde vine contabilitatea imi da prin gand sa ma duc la biblioteca facultatii de sociologie pentru stampila 2 – de la Sfanta Biblioteca cu Scrolluri Antice Dimitrie Gusti. Spellurile de acolo le invatasem cand eram doar un pre-sociolog de level 3, deci ma duceam direct la tinta pentru stampila care mi-ar fi asigurat asceza la level 5 SI pastrarea locului de munca. Insa, ghinion – ajung acolo si centrul de imprumut se inchisese de 10 minute. Ati ghicit ghicitoarea magica? Program zilnic pana la ora paishpeeee!!!

Dezamagit, imi aduc aminte ca biroul contabil e undeva la subsolul facultatii de drept, de unde tocmai venisem…si ca se inchide la ora doua. Asa ca am dat „end turn” si am luat-o incetisor spre casa, ca nu se mai putea…hotarat fiind sa ma intorc luni, ca deh, daca tot am liber, macar sa-mi rezolv problema. Insa luni…SURPRIZAAA! Concediu fara plata impus de Zeitatile Lumii de Sus care au baza in palatul Victoria, imposibil de atacat cu niste biete spelluri ca ale mele, sociolog de level 4, cu mana mica si skilluri in calculatoare.

Obosit, transpirat, plin de spume si de draci, am dat save game si-am lasat-o pe alta data. Cand va trebui sa-mi iau jumate de zi libera, pe banii mei, ca sa imi rezolv niste porcarii ce se puteau lejer rezolva daca universitatea bucuresti ar fi intrat in secolul 21 si-ar fi avut o nenorocita de baza de date informatizata, in asa fel incat un calculator sa stie automat ca n-am nici o datorie si sa-mi elibereze naibii licenta aia numai buna de sters la fund cu ea! Dar…traim in Romania si asta e un quest pe care numai palladinii de la level 50 in sus il pot duce la bun sfarsit.

V-am pupat pe portofele, si s-auzim de bine!