Archive for Ianuarie 2010

Sex!

Ianuarie 30, 2010

OK, acum ca v-am captat atentia, e momentul sa fac retrospectiva lunara a celor mai cretine cautari de pe google. Se pare ca fac o lectura foarte amuzanta, si eu rad ca tampitu’ cand le scriu, asa ca, fara prea multe brizbrizuri, sa intre campionii lunii ianuarie!
celebritati pe stop – iti urez din suflet s-o vezi pe amy winehouse pe stop, noaptea, dupa ce iese de la baut; daca iti revii psihic, poate alta data nu mai cauti imbecilitati pe google
scoate-i ochii – cum spunea to`arshu inainte sa fuga cu elicopteru` de pe CC, „faaahra violentsa tovaahrashi! faahra violenta!”

amintiri gen poezie de terminarea clasei – gen, maica-ta stie ca stai pe net in loc sa-ti faci temele, gen? gen, daca vrei sa termini clasa, gen, ca sa ai ce poezie sa spui, gen, pune mana si, gen, invata.

sa ne cacam – eu vreau sa ma cac in baia lui ionut; ca la el miroase frumos in baie. tu unde vrei sa ne cacam?

vand viermi de salcie – si eu vand gandaci de colorado si acarieni de parchet, te intereseaza? poate facem un schimb

panoul electric face scantei – nu-ti face probleme, e normal; de fapt, cand face asa trebuie sa bagi degetele la el, face bine la sanatate.

dedicatii de inveselire – de la gigel din cucuieti pentru vasilica din ciorograrla: te iubesc, fah!

portofele mov – numai la oferta, iei un portofel, primesti o flacara violet bonus.

text de clasele primare despre rabdare – cu rabdarea, treci marea; nu si clasa – pentru asta trebuie sa iti faci temele din carti, nu de pe google.

aseara am ramas fara bunic – l-ai pierdut sau a murit? daca a murit, condoleante; daca l-ai pierdut, sa stii ca „motor de CAUTARE” nu inseamna ca gaseste si oameni.

mother fucker traducere – futaretz de mame, in traducere literala; daca vrei o definitie mai exacta uita-te in buletin.

Si acuuum, in rapait de toobeee, sa intre campionul absolut al lunii ianuarie: coaie pe toba – asta ori e un fel excentric de mancare pe care-l faci la pomana porcului, ori cautatorul neinfricat e in cautare de senzatii noi, tari si dureroase. Ii multumim pentru ca, prin curajul sau, a contribuit la nasterea unui nou gen muzical: percutia testiculara. Premiul sau este o centura de castitate din otel inoxidabil, ca sa-i fie mai usoara sederea cu coaiele pe toba.

V-am pupat  pe portofele, si sa gugaliti bine!

Anunțuri

Apple, o companie foarte egocentrista

Ianuarie 28, 2010

A trecut ceasul rau, Salam n-a ajuns la Eurovision, asa ca, infinit mai linistit, am renuntat temporar la practica masochista de a citi tabloide, si rasfoiesc ziare mai „quality” (tot o apa si`un pamant, da’ macar nu scriu despre ce tzatze si-a mai pus Mantea si ce vedeta au mai fotografiat ei stand pe buda si citindu-le ziarul). Eh, si citind am aflat (ma rog, eu sunt in urma, vestea circula pe internet de multa vreme) ca Apple s-a bagat in sfarsit in rand cu lumea si a scos un tablet PC. N-o sa intru in detalii tehnice, insa din punctul meu de vedere, chestia asta e „too little, too late” avand in vedere ca HP face tableturi de ani de zile, si ca noul iPAD nu e altceva decat un iPOD mai mare. Prea mare ca sa intre in buzunar, prea mic ca sa fie un laptop eficient. Nu stiu ce-o fi fost in capul lu’ tatuca Jobs dar un lucru e cert (si, de fapt, asta e si tema postarii de azi): omul are o problema grava de personalitate. Ori e complexat, ori e al naibii de egoist: toate produsele Apple din ultima vreme au un I in fata: iMAC, iPhone, iPOD, iPAD…bine, ati putea spune ca i`ul acela vine de la altceva…insa din punctul meu de vedere (si acum imi pun ochelarii de Freud, ii scot bustul pe birou si imi mangai filosofic barba) toate produsele Apple urla de egocentrismul „tatucului” lor: nu sunt customizabile, nu poti umbla in ele, te tin legat de produse software specifice, orice problema cu un produs Apple se intoarce tot la Apple.
Revenind la noul iPAD: are toate sansele sa devina un accesoriu de moda, la fel ca o geanta sau un hanorac, cum sunt, de altfel, si iPOD`urile si iPhoneurile: exista 10001 mediaplayere portabile cu sunet mai fidel decat ipodul, si care nu te tin legat de itunes; exista 10001 modele de telefoane mobile cu conectivitate la internet wireless, ecran tactil si alte aplicatii similare cu ce gasesti pe iphone. Insa, cu toate astea, nebunia Apple se extinde. Pentru ca e pur si simplu „la moda” sa ai un gadget de la Apple in buzunar. Nu pentru ca ar fi mega-performante, nu pentru ca ar avea cine stie ce aplicatii mirifice (mai mult decat atat, unele sunt de-a dreptul cretine: lanterne, sabii Jedi, halbe de bere, etc etc) . Ci doar pentru ca sunt niste jucarele dragute pe care sa le arati prietenilor.
Nu ma erijez in expert, insa n-o sa fiu convins niciodata sa intru in nebunia Apple. Pe de alta parte, insa, astept cu nerabdare urmatorul produs al lui Steve Jobs: iSUCK!
V-am pupat pe portofele, si s-auzim de bine!

Parizer la Eurovision?!

Ianuarie 19, 2010

Soc si groaza! Citesc azi intr-un tabloid mizer ca manelistul cu nume de mezel si-a tradus doua din vomitivele(pentru manelisti – vomitiv vine de la voma, sau mai pe limbajul vostru – boratura) sale „hituri” in engleza si vrea sa participe cu ele la selectia nationala pentru Eurovision. Ceea ce inseamna, fratilor, ca a venit sfarsitul lumii. Daca lumea civilizata nu credea inca suficient de mult ca toti romanii sunt tigani, daca ajunge maneliciunea excrementala (pentru manelisti – cautati pe goagal ce inseamna „excrement”) sa ne reprezinte la Eurovision s-au dus dracu’ toate sansele sa fim considerati vreodata altceva decat tiganii Europei.
Asta e, dormim cum ne-am asternut. Multumim din inima Antenelor si Protvului pentru propaganda pe care au facut-o pentru tampirea natiei prin manelizare. Multumim din inima tututor posturilor care au promovat tiganimea, tiganii, si neamurile lui gutza-putza-de-maimutza, salam tiganesssc, piticul-minune-de vito, si altii ca ei. Multumim pentru toti sorineii, pushtii, boshii, sefii, regii si imparatii manelelor, luati direct de la cersit si facuti „vedete” de boratura aia de bursuc, si apoi folositi pentru intoxicarea si manelizarea romanilor, ani de zile pana au ajuns nenorocitii sa aiba suficient tupeu incat sa participe la selectia pentru eurovision. Pe cand manele la Cerbul de Aur? Pe cand un recital extraordinar Salam la Ateneul Roman? Oricum pe adevaratii muzicieni ai tarii nu stiti sa-i apreciati si-i lasati sa moara in mizerie.
Salame, ia-ti neamul si pe bighidoaica aia de Seling si plecati impreuna in desert unde sa nu mai fiti discriminati, mergeti acolo sa fiti boshi de boshi, sefi de sefi, si sa urlati in gura mare ca educatia nu are nici o valoare, ca munca cinstita nu are nici o valoare, si ca din hotie si evaziune fiscala se pot face averi.
Salame, ia zi tu…tot in fundu’ curtii te caci? Sau ai reusit sa-ti tragi apa curenta la palat? Cu asta vrei tu sa mergi la eurovision? Cu satra ta de nespalati? dati cu 3 tone de parfum contrafacut si imbracati la 4 ace din complexul Europa?
Nu e sanatos sa urasti. Si tocmai de aceea cuvintele de mai sus nu le-am spus cu ura. Le-am spus cu greata, cu sila, cu acelasi sentiment pe care il ai cand strivesti un gandac sau intri intr-o buda ecologica – pentru ca mi s-a acrit, mi s-a urat, mi-a ajuns pana-n varful capului nemernicia, mizeria, gunoiul in care inotam, emasculati cultural (pentru manelisti – emasculati = castrati, adica fara coaie, frate, ma`ntelegi, sa moara mama?!) de o satra de analfabeti nespalati cu aere de vedete. Si, ca sa-mi arat totusi si latura prietenoasa, dupa atata oboseala (cred ca tre’ sa fie tare obositor sa ragi despre dusmani, bani, masini si femei la toate nuntile si botezurile la care iti lipeste nasu’ mare euro falsi de cur) le urez sa se odihneasca in pace, cat mai curand, la loc cu verdeata, unde nici manea nu e, nici euroi, nici dusmani si nici femei.
Indignat peste masura, v-am pupat pe portofele, si s-auzim de bine!

Traiasca economia subterana!

Ianuarie 17, 2010

Recunosc, sunt un om cu vicii. Nu sunt multe, dar le am. Unul dintre ele e fumatul. Fumez dupa masa, fumez inainte de masa, fumez de bucurie ca m-am trezit dimineata, fumez in pauze la munca, fumez pe buda, fumez in 1001 alte conditii si circumstante. Insa in ultima vreme a inceput sa devina tot mai scump viciul asta al meu. De cand s-a facut 10 lei un pachet de tigari, ma gandeam serios fie sa reduc numarul motivelor pentru fumat de la 1001 la vreo 500, fie sa-mi caut surse alternative de tutun. Deja descoperisem in Suceava tigarile Ashima (pentru fumatori – seamana la gust si tarie cu kentul lung), fara timbru, aduse din Ucraina – la infima suma de 3.8 lei pachetul, insa azi mi s-au terminat ultimele tigari din stocul adus dupa craciun de acasa. Asa ca m-am pornit agale spre Piata Sudului, in speranta ca o sa gasesc pe-acolo ceva contrabanda cu care sa-mi potolesc viciul.
Eh, si de-aici incepe aventura. M-am invartit precum bine-cunoscutul coi intr-o caldare, intreband personaje care mai de care mai dubioase daca au tigari. Raspunsul invariabil a fost un „NU” raspicat si suspicios, de parca toata lumea ma credea un Colombo pus pe destramat retele de contrabanda. Intr-un tarziu, obosit, dezamagit si aproape sa ma dau batut, vad langa metrou un nene care vindea umerase. Imi zic „puii mei…am o sansa de unu la 1 milion ca nenicu` asta sa aibe tigari…da` nu strica sa-l intreb.”. Conversatia ce a urmat e halucinanta. Omul nu avea tigari…insa m-a trimis la o FLORARIE…unde un alt nene vindea, evident, flori. CU emotiile in gat, cu vocea sufocata de adrenalina elevului de liceu care invita pentru prima data o fata in oras, il intreb sfios daca are tigari. Ma asteptam la un NU ferm, insa omul ma masoara din cap pana`n picioare, si ma`ntreaba „de care vrei?”. Ce a urmat e istorie: mi-am refacut stocul de Ashima pe cel putin 2-3 saptamani, la un pret ceva mai mare ca in Suceava – 5 lei pachetul, insa la jumatate din pretul pietei – ceea ce inseamna o mare bucurie si usurare pentru buzunarul meu acum, si in viitor.
Ma gandesc acum ca inteleg perfect cum putea fi tutunul moneda forte pe vremea comunistilor. Atunci nu se gasea, acum se gaseste pe toate drumurile dar e scump. SI daca valurile de scumpiri continua, prevad ca in viitorul apropiat vom cumpara si benzina de contrabanda de la pet-shop, telemea de sibiu de la service-ul auto si carne, pe sub mana, de la buticul de ziare de la colt.
Poate va intrebati daca ma simt vinovat ca alimentez economia subterana. Raspunsul e nicidecum. Daca guvernantii vor sa ne alinieze la preturile uniunii europene, sa fie sanatosi, nici o problema. Cand o sa-mi asigure un nivel de trai (venituri, servicii, calitatea vietii) similar cu cel din tarile UE, atunci promit solemn ca o sa fumez numai tigari legale si accizate, de la magazin. Pana atunci insa, imi rezerv dreptul de a fuma ce gasesc mai ieftin, indiferent de sursa. La urma urmei, unde nu exista cerere, nu exista nici oferta, asa ca sunt absolut sigur ca nu sunt singurul client al florariilor din pietele patriei 🙂
Din nori de fum, v-am pupat pe portofele, si s-auzim de bine!

Back in business!

Ianuarie 11, 2010

Noroc si bine v-am gasit in 2010. Cu speranta ca n-o sa murim de frica  gripei porcine anul asta, ca se termina criza, ca ne indreptam spre mai bine si ca viata e frumoasa, ma intorc in blogosfera cu forte noi si sper ca nu v-ati suparat tare rau pe mine ca am disparut. Ohooo, si`acu’ cu ce sa-ncep?

Hai sa`ncepem anul in ton bahic si sa va povestesc despre o berarie foarte misto pe care am descoperit-o recent cu niste prieteni. Ea exista de ceva vreme, numai ca nu trecusem pe-acolo pana atunci. Se cheama Berestroika, e un local ENOOORM, desfasurat pe doua etaje (dar la subsol e mai misto), si face cinste cuvantului „berarie”. In sensul ca au o micro-fabrica de bere in incinta, unde fac 3 soiuri (si le fac bine!) – black stout (daca va place Guiness, o sa va placa si asta), red ale (bere roscata, foarte buna) si berea clasica blonda.

Si acum sa detaliez motivele pentru care-mi place atat de mult locul acela: cand eram mai tinerel si mai student, singurul criteriu care conta in alegerea locului unde ieseam era pretul; cu cat mai ieftin, cu atat mai bine. Insa de cand am crescut si mi-am luat servici, au inceput sa conteze si locul, servirea, atmosfera, muzica. Si aici Berestroika indeplineste toate criteriile cu brio: e un loc spatios, luminos, muzica e foarte buna (nu se aud playbackuri, houseuri, manele, dance, si alte cacaturi – doar rock, jazz, blues) si nu urla in boxe de sa trebuiasca sa te intelegi cu comesenii in limbajul semnelor, personalul e extrem de amabil si prompt, ti se re-umplu halbele (nu cu forta, evident 🙂 ) imediat ce le golesti, atmosfera e foarte placuta, aerul respirabil cu toate ca se fumeaza inauntru (chiar daca sunt fumator, nu-mi plac locurile unde spatiul e mic si inghesuit si tai fumul cu cutitul). Si, poate mai important (pentru un gurmand ca mine) decat toate celelalte e un lucru: MANCAREA E GENIALA, FRATILOR!!! E drept, e ceva mai scump decat shaormeria de la colt…dar MERITA FIECARE CENT!!! au un hamburger (Berestroika Burger) care te satura si e genial, facut din carne proaspat tocata, pus intr-o chifla usor prajita, cu salata si ceva sos neidentificat (e bun la gust, dar habar n`am ce contine) si cartofi – totul la 18 lei; Exista si faimosii carnati albi germani – primesti o pereche, cu cartofi taranesti (MULTI, taiati MARE), si din nou un sos neidentificat (dar excelent), tot la 18 lei. Berea neagra e 8 lei halba, cea rosie la fel.

Daca vreodata va e pofta de o bere buna si un hamburger de la mama lui de-acasa (nu tampeniile congelate ce se vand la fastfooduri), mergeti cu incredere pe Aleea Cauzasi 57 (zona Unirii, la intersectia Str. Mircea Voda cu Sf. Vineri)  la Berestroika – Beer revolution!

Mai multe detalii pe http://www.berestroika.ro

Pentru orientare – sageata verde indica berea buna 🙂

In alta ordine de idei, m-am intors la munca dupa 3 saptamani de concediu si incerc sa ma obisnuiesc cu ideea; ar mai fi de comentat despre recenta isterie cu vaccinul si gripa lu` porcu`, insa nu ma complic; cat despre vaccin: prefer sa ma imbolnavesc decat sa alimentez si sa particip la mascarada pusa la cale de strainu’ cu cercel si compania.

Acestea fiind spuse, v-am pupat pe portofele, si s-auzim de bine!