Amintiri din tranzitie: zapezile de-alta data

by

Anul de gratie 2010: zapada se asterne peste Romania, asa cum e normal sa se intample iarna. Autoritatile se caca pe ele, drumurile se inchid, trenurile intarzie, femeile nasc acasa asistate de politistul satului. Doctorul-primar inchide scolile, deszapezirea arunca zapada de pe strazi pe trotuare, pensionarii isi rup oasele si ziarele titreaza cu litere de-o schioapa „Apocalipsa zapezii” si alte asemenea.

In 2010 ne sperie zapada si o vedem ca pe inamicul public numarul 1. Zilele astea zapada a depasit in popularitate chiar si mult-hulita gripa porcina si tzatzele lu’ Mantea. Dar lucrurile n-au stat tot timpul asa.

Anul de gratie 1996. Ciorbea e premier si ne serveste reforma pe paine. Eram  in clasa a 4a si ma durea in cot de reforma. Basescu nu scosese inca faimoasa fraza „iarna nu-i ca vara” si Mircea Badea nu-si pusese inca pene pe cur pentru ca facea emisiune la Tele7ABC cu Teo. Zapada a luat si atunci, ca in fiecare an, autoritatile prin surprindere. Dar masini erau mai putine, si n-a sarit nimeni cu microfonul in gura soferilor blocati in trafic pentru ca si moguli cu televiziune erau mai putini. Sau deloc.

In fine, sa revenim la zapada: a nins si in 1996, poate mai mult decat a nins anul asta. Sau poate eram noi mai mici de varsta si inaltime si ni se pareau troienele mai mari. Insa am mers la scoala, fara grija de gripa porcina, febra caineasca, tuse magareasca si troiene. Ne bulgaream in curtea scolii, aveam apa-n cizme, purtam pantaloni de lana si sosete asemenea, si ne durea in cot de frig. Dupa scoala si in weekend construiam de zor la cazemate – adevarate fortarete de zapada la care munceam cate 7, 8 copii odata ruland bulgari mai inalti decat noi si asezandu-i in forma de zid langa gardul curtii lui „nenea Tzicu” , a carui casa pe pamant supravietuise nu se stie cum sistematizarii comuniste si arata ca o farama de sat picata intre doua blocuri.

Nu ne dadeam sms`uri si nici buzzuri, ca n-aveam de pe ce, in schimb mergeam din usa-n usa cu „saru`mana, Cutarica iese afara?”. Si uite-asa ne faceam „echipa” de constructii si in doua zile cazemata era gata. Pentru siguranta, seara turnam si apa pe ea ca sa inghete peste noapte. Iar apoi, ascunsi dupa ziduri si cu provizii de bulgari insirati pe un fel de „rastel” improvizat, ne aparam „cetatuia” de „invadatorii” de la „scranciobele celelalte” – atat de mare era lumea noastra incat locul de joaca de la blocul vecin ne parea un fel de teritoriu strain, iar copiii de acolo, invariabil invadatori care vroiau sa ne distruga cazemata.

Si proiectele „arhitectonice” nu erau singura noastra ocupatie de iarna. Trotuarul de langa bloc, inclinat, drept, si lung de vreo 800 de metri (pana la prima intersectie) ne servea de derdelus de la prima ninsoare si pana dadea primaria cu sare pe el. Si ce daca treceau oameni pe acolo? Ii avertizam, se dadeau din calea noastra si nimeni nu era ranit. Nu tipa nimeni la noi ca incurcam circulatia, cu toate ca ne adunam pe trotuarul ala copii de la toate blocurile din jur. Ba mai mult, faceam „boburi” – siruri de cate 7, 8, 10 sanii – conducatorul primei sanii statea pe burta, se agata cu picioarele de a doua sanie, cel de pe a doua facea la fel, si tot asa pana obtineam un veritabil „trenulet”. Ne distram pana se lasa intunericul si nimeni nu si-a rupt vreodata picioare, maini, si alte oase.

Cert e ca iarna era cu totul altfel cu doar 15 ani in urma – mult mai putina panica, mult mai putine griji, mult mai putina mediatizare. Si ningea. ningea abundent in fiecare an, pentru ca asa e normal sa se intample iarna in climat temperat continental. Nimeni nu se mira ca ninge, cum se mira acum autoritatile si presa, de parca ar fi un miracol dumnezeiesc ca in decembrie, ianuarie, februarie, NINGE. Am auzit chiar voci care spuneau cu naduf ca incalzirea globala (!!!!!) ar fi de vina pentru ca ninge.

Adevarul e, insa, ca vorba aia veche cu zapezile de alta data e acum mai adevarata ca niciodata: nici nu mai ninge ca alta data, nici nu mai suntem noi obisnuiti, si nici copiii de acum nu se mai bucura de zapada cum ne bucuram noi. In fond, de ce s-ar bucura, cand pot sa arunce cu bulgari virtuali pe facebook?

Din troiene pe cale sa se topeasca, v-am pupat pe portofele, si s-auzim de bine!

Etichete: , , , , , ,

10 Răspunsuri to “Amintiri din tranzitie: zapezile de-alta data”

  1. Vlad Ionut Says:

    eu cred că avem două alternative:
    ori nu mai facem copii;
    ori îi creştem cum am fost noi crescuţi.
    da’ nu cred că se mai poate…

  2. bastiendarquay Says:

    @Vlad Ionut: sa nu faci copii nu e o solutie…sa incerci sa-i cresti cum am fost noi crescuti e aproape imposibil. Asta e, am fost o generatie experimentala, copiii tranzitiei, altii ca noi nu mai pot exista. Trebuie sa lasam vremurile sa mearga cum le e cursul, iar copilariile noastre, sa le tinem in viata povestind copiilor cum era viata inainte de internet.

  3. Anca Says:

    Bucurestiul se plange si se impiedica de smartecul de zapada si eu nu am apucat sa fac un om de zapada calumea anul asta, ca ori era prea putina, ori era prea inghetata sau prea apoasa. Abia am schiat anul asta de 2 ori, facand slalom printre pietre si pamant. Pai asta-i zapada? Dor imi e si mie de troienele pana la genunchi (sau peste).🙂

  4. bastiendarquay Says:

    @Anca: Api la tine nici nu-i greu sa-ti ajunga troienele pana la genunchi🙂 si daca te gandesti sa ma injuri acum, tine minte 6 cuvinte: TWO CAMELS IN A TINY CAR!

  5. Manjusri Says:

    Oly, desi nu am copilarit impreuna, cele povestite de tine se potrivesc 100% cu ce faceam eu si amicii de la bloc cand eram mici. Sanius fara sa ne rupem nimic, trenuletul (ceea ce tu numesti bob), bulgareala, cazemate de zapada, apa in cizme etc. Nu am murit si ne-am distrat de minune. Acele vremuri nu se vor mai intoarce si nu cred ca vreun copil de azi sau de maine va mai chiui de bucurie ca ninge, ca maine facem cazemata si ne bulgarim cu cei de la blocul vecin. Copiii de azi nu mai stiu sa se joace cu zapada. Eu banuiesc ca nu mai stiu sa se joace nici ratele si vanatorii, prinselea, v-ati-ascunselea, castel etc.
    Apropo de tzatzele lui Mantea: mi-a trimis un amic un link din Cancan, parca. Oricum, ideea era ca pozele cu Mantea din Playboy sunt preferate de donatorii de sperma. Prietenii stiu de ce!😀

  6. tac'tu Says:

    just baiatu’ … si tu inca n’ai prins zapezi de care am prins io … cu grosimea pana la mijlocul unui copil de 10 ani … asta inseamna 60 cm in oras , pe Dragos voda … si tare as fi vrut sa-i vad pe astia din gasca lu’ Oprescu in ’30-’40 cand circulau tramvaiele in Cernauti prin TUNEL … atunci sa fi vazut „Hapleo-calypsa” …

  7. tac'tu Says:

    … si inca ceva … promiteai tu ceva razbunari anti „Nora pentru mama” … pocneste-i si pe aia de la „Acces direct” ! … do it for me ! they’re just killing me !!!!

  8. Genialul Says:

    Tuseam, alergam, ne bulgaream cu zapada si faceam febra pentru ca era normal. Era iarna pe atunci, vorba aceea🙂 si era normal.
    Vremurile bune in care nici nu imi imaginam vreodata ca o sa depind de un pc.
    Frumos postul, ma bucur ca am dat de tine.
    Sanatate!

  9. Oly Says:

    @Genialul: bine ai venit, sper sa citesti si in continuare🙂
    @tata: stai fara griji ca le-o coc eu si la cocalarii anti-familisti de la nora pentru ma`sa si altora ca ei
    @Manjusri: alte vremuri, dom`le, alte vremuri…pfft, asa repede s-a miscat lumea ca am ajuns sa ne simtim batrani cu toate ca suntem tineri.

  10. Genialul Says:

    Bine te-am gasit!
    Revin, revin…
    sunt deja subscriber😉

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: