Archive for Martie 2010

Tupeul infinit al Metrorexului

Martie 24, 2010

Azi sunt nervos peste masura. Mi-am adus aminte ca doar ce am scapat de posibilitatea unei greve la metrou, si nu pot decat sa ma mir de tupeul infinit si inimaginabil al „tunelarilor”. Pai fratele meu, vreti salarii mari? MUNCITI PE MASURA LOR! Cu ce sa incep? La 6 juma’ dimineata, cand e ora de varf  (pentru cititorii care dorm linistiti la ora aia: va invidiez!) metrourile vin la 10-15 minute, pline ca niste vagoane de animale, de tre’ sa te inghesui cu toti neanderthalienii care n-au descoperit inca apa si sapunul si sa te bati cu vreo baba ratacita sau o balena esuata pentru un loc pe scaun cand se ridica cineva. Mai tarziu, la 9, 10, si pana dup`amiaza, metrourile vin la 1 minut si circula goale. Ca deh, asa s`tem noi, canuta om sucit, de ce sa lucram eficient si sa asiguram un transport in comun civilizat pentru toata lumea? Hai sa rarim metrourile la ore de varf si sa le inghesuim in statii unul dupa altul cand nu circula nimeni. Cu toate astea, vrem salarii mari. Ca deh, ne cheama Metrorex si suntem mai cu motz, avem puterea sa paralizam capitala daca nu ne punem cururile puturoase la munca intr-o zi.

Infrastructura? Ce-i aia? In conditiile in care un termen de executie pentru un flecustet de scara rulanta e 2 ani (DOI ANI!!!!) si in ultimii 20 de ani s-au finalizat exact 2 statii noi de metrou (si alea incepute de Ceausescu), bietii bucuresteni din Drumul Taberei pot sa viseze doar ca nepotii lor se vor plimba cu metroul spre centru. La fel si cei care trageau nadejde sa ajunga la aeroportul Otopeni cu metroul in secolul asta. Dar vrem salarii mari, vrem buget mare, ca deh, ne cheama Metrorex si daca n-avem chef, nu construim statii. Ca e prea mult de munca, oricum, si daca nu mai e nea nicu` sa stea cu biciu` pe noi, mai bine punem de-o greva decat sa facem treaba.Toalete in statii? Facilitati pentru persoanele cu handicap? Visati, bucuresteni! Visati, mai tre’ sa treaca vreo 4-5 greve pana ne apucam de asa ceva. Noi vrem salarii mari! Guvernul sa ne dea! Huoo, huoo, hotii!

Bun simt? Personal educat si prietenos care sa nu te trateze cu curul cand cumperi o cartela? Paznici care sa nu se lege de tine de-a`mboulea? Ce-i aia? Noi vrem salarii mari, ca sa putem sta cu curul intr-o cabina de termopan si sa ne facem ca muncim. Doamne fereste sa vrea melteanu` o cartela, ca-l si scuipam intre ochi! Cum adica sa oferim servicii? Doar noi suntem platiti sa stam la barfe cu paznicu` sau cu cealalta vita cu liceul facut la seral si sa bem cafelute si tigari in interiorul statiei unde fumatul e interzis. De ce sa avem bun simt? Doar e exclusiv vina clientului si a statului roman ca eu n-am avut suficient creier in cap incat sa fac studii si sa-mi gasesc un loc de munca decent. Asa ca statul sa ne dea! Salarii mari pentru prostimea cu studii medii! Da`i dracu` de `telectuali cu ani de facultate si studii post-universitare in spate, ei sa moara de foame, noi sa avem salarii marite, ca altfel facem greva! Pentru ca putem, ne cheama Metrorex si avem tichie de margaritar si motz in frunte!

Oameni buni! STATUL BUNASTARII ESTE UN MIT NESUSTENABIL! Cine nu a avut suficient creier sa fac scoala si sa-si castige traiul dintr-o munca bine platita ISI MERITA DIN PLIN STATUTUL SOCIAL! Statul NU are datoria sa puna in plasa tuturor semianalfabetilor bani! Cand o sa oferiti servicii pe masura pretentiilor, o sa fiti platiti ca atare, s-a-nteles, Metrorex? Lasati-o mai moale cu miscarile sindicale, ca vi s-a cam urcat la cap! Daca nu va convine cum sunteti platiti, reorientati-va profesional, nu v-a obligat nimeni sa va angajati la metrou. Pana una alta, rezolvati-va problemele de organizare si oferiti transport in comun decent si la nivel civilizat, ca eu unul m-am saturat sa fiu tratat ca o vita intr-un camion de fiecare data cand merg cu metroul.

Cu drag, un calator indignat.

V-am pupat  pe portofele, si s-auzim de bine!

Priviti, privighecioara canta!

Martie 13, 2010

A trecut o saptamana, si ma gandeam ce sa mai debitez p-acilisha ca sa va amuz un pic, ca prea am fost serios in ultima vreme. Eh, si aflu de pe cocalari.com ca gutza putza de maimutza a declarat in Libertatea ca se apuca de manele rock ca sa nu mai fie hulit de lume. Eu, in principiu, sunt foarte tolerant cu muzica, mai putin cu manelele, si asta fiindca nu se pot incadra in categoria sonora „muzica”, eventual doar vome, vomiciuni, vomitati. Eh, si uite-asa, dupa o lunga cacare asupra sinelui, regele, imparatul, darth vaderul, asterixul si obelixul manelelor, Niciolaie Gutza s-a gandit sa se faca popular in randul maselor culte apucandu-se de un nou gen muzical: manele rock. Nu stiu daca toata povestea e doar un viral, o gluma (proasta) sau e chiar pe bune, insa am sa-i fac cateva sugestii viitorului rockstar (cine stie? poate ma ia de consilier in viitor si fac si eu averi, bani, dusmani).

Deci domnoooo Gutza, carevasazica va apucati de rock. Ar trebui, in primul rand, sa stiti ca e cam saracie in rock. Rockerii n-au bani, si nici n-o sa-i convingeti vreodata sa-si faca poze in geaca de motor si pensia bunicii, sau cu pleata in vant, bocanci si chiloti harmani in buda. De asemenea, e bine de tiut ca rockerilor nu prea le plac limuzinele. Asa ca nene gutza, pune mana si invata sa mergi pe motor (pentru cunostintele matale generale: scuterele alea pe care „se dau” fanii matale cu gagicile lor fara casca NU sunt motoare.). Booon, mai departe: la rockeri nu tine cu bautura fina, sampanie, vischi si ce mai promovezi matale prin vomiciunile tale manelistice; placerile simple ale vietii (berea ieftina, vodka proasta, trascaul) sunt mult mai populare in randul lor. Cu toate astea, manelistii matalutza au creierul mult mai atrofiat decat cei mai feroce bautori din randurile rockerilor. In alta ordine de idei, sa mai stii, imparate, ca lungimea parului nu e direct proportionala cu coeficientul de inteligenta. Asa ca, daca te gandesti sa-ti lasi pleata, sa stii ca e doar atat: o pleata; n-o sa te faca mai destept si nici mai iubit. De asemenea, un dezavantaj al parului lung e ca trebuie ingrijit. Recte, spalat si pieptanat. Nu merge sa dai cu 3 tone de colonie contrafacuta peste jeg si sa te simti fat frumos. Un ultim detaliu important inainte sa trec la randul al doilea de sugestii: o parte din rockeri sunt foarte nationalisti; asa ca iti recomand sa-l contactezi urgent pe plasticianul lui Michael Jackson, o sa trebuiasca sa te albesti inainte de primul concert daca nu vrei sa te calce in picioare niste baieti cat usha, cu capul chel si nu prea dusi la biserica.

Ok, acum niste sfaturi de natura tehnica: rockul e un gen muzical foarte bine cunoscut in lume; sa nu te puna naiba sa plagiezi, ca nu tine. Aici o sa-ti fie cam greu, stim cu totii ca ai o problema cu originalitatea. Despre versuri, ce sa zic? „My enemies are dying, I am better than them all” nu suna bine decat pe riffuri de Manowar. De asemenea, „I am rich, I am rich, don’t you wanna be my bitch?” nu suna bine decat daca e cantat la misto, pe acorduri punk, si toata lumea STIE ca e la misto. Renunta complet la „I don’t need school, I was born cool”, ca e luata, au zis-o Pink Floyd cu vreo 25 de ani in urma, sub alta forma, dar ideea e aceeasi. De asemenea, te rog, nu combina „I don’t need school, I was born cool” cu „My enemies are dying, I am better than them all” ca-ti iese „I don’t need school, i was born cool, my enemies drool, shailalalalalala” si, iar, nu-i bine. Daca-ti traduci asa-zisele versuri in engleza, nu inseamna ca iese ceva mai de calitate. Dimpotriva, s-ar putea sa sune mai prost. Daca se poate ca ceva de genul ala sa sune mai prost decat e deja. Si daca te gandesti sa il copiezi pe colegu’ miroboliciune-minune, sa stii ca „Awwwwwwww my heaaaart, awwwwwww my liiife” e emo. Si nu-i „cul” si nici „tru cult”; e doar emo. A, si nu in ultimul rand: lasa versurile despre dumnezeu, ca iti iese christian rock si te invita astia la concerte la casa de adunare. Si acolo nu-i nici alcool, si femeile au batic, nu fuste scurte.Si inca ceva: vocalizele alea cu floricele pe care le bagati voi in toate productiile NU functioneaza in rock. Ma rog, asta daca nu esti Dani Filth. Dar ala e alta mancare de peste. Si alt fel de vocalize.

Deci, stimate imparat-rege al manelelor, iti urez succesuri in viitoarea ta cariera de rockstar, insa nu tinti prea sus, titlul de „kings of metal” e deja luat, si nu cred ca vrei sa te bati cu Manowar pentru el…ca asa batrani cum sunt, te rup in 4 daca te prind. Sau te leaga de o boxa si te tin acolo pana explodezi de la sunet.

Sper din tot sufletul ca toata povestea e un mare fake. N-as putea suporta gandul ca ultimul bastion de inteligenta din tara asta e cucerit de infectia manelelor. Vorba ceea, radem, glumim, da’ nu parasim incinta dom`le!

V-am pupat pe portofele, si sa moara dusmanii nostri, ce pana mea?

Ardeal, alta tara – episodul 2: Gargantua ne invita la masa

Martie 4, 2010

Dupa cum spuneam si in postarea anterioara, saptamana trecuta am facut nitel couch-surfing pe la Cluj. Pentru cei ce nu sunt familiarizati cu conceptul, couch-surfing e cand ai prieteni prin 10001 orase din tara (unii practica si international) si cand iti vine cheful, ii anunti, si tragi pe dreapta o noapte, doua, trei, la ei acasa (pe canapea, in mod ideal, ca de aia ii zice couch-surfing, dar atata vreme cat ai un acoperis deasupra capului nu mai conteaza pe ce dormi). Reciproca functioneaza la fel – omul sau oama la care ai stat sta la tine cand are treaba prin orasul tau. De data asta „victima” couch-surfingului a fost Anca , veche pretina inca de pe vremea chaturilor pe IRC (mai tineti minte?), care ne-a primit cu bratele deschise pe mine si pe nevasta-mea si ne-a fost si ghida prin Cluj in zilele petrecute acolo. Si, cum turismul, nu-i asa? trece prin stomac, de cateva ori am mancat in oras ca sa nu mai pierdem vremea gatind pe-acasa, ca si-asa aveam putin timp la dispozitie.

N-o sa mint, sunt un gurmand. Mi se intampla des sa mananc doar de placere, nu neaparat de foame, si nimic nu-mi face mai mare placere decat sa experimentez gusturi si arome noi. Insa ce-am trait in Cluj la capitolul mancare…nu prea poate fi descris in cuvinte. Cu ce sa incep? Hai sa-ncep cu marimea portiilor: tind sa cred ca Ardealul a fost populat la un moment dat de o specie de uriasi inruditi cu Gargantua, altfel nu-mi explic portiile absolut gigantice pe care le primesti cand comanzi mancare. Un exemplu relevant: eram in Irish and Music Pub, unde gateste Adi Hadean , bucatar pe care il citesc si admir (ca de la gurmand la gurmand si ca de la bucatar amator la bucatar profesionist). Si-am zis ca nu pot sa trec pe-acolo fara sa mananc ceva, cat de cat. Eram la o masa vreo 5 oameni, printre care si un coleg de la munca care insistase sa vada Ardealul si ne-a dus cu masina pana la Cluj doar pentru asta. Colegu’, foame mare, eu, foame mare, da’ nu de fisticherii gatite, platouri complicate si mai stiu eu ce. Vroiam fiecare ceva sandvis, sa alunece berea mai bine. Noh, si vad in meniu „MARELE Sandwich”, si gandesc, cu gandirea mea romaneasca „eh, o fi 4 felii de paine aruncate una peste alta cu ceva sunca intre ele, da’ merge la o berica”. Colegu’ ocheste un Sandwich’o Ton. Eu, iar gandesc ca o fi o nimica toata buna de pus pe-o masea. La vreo 15-20 de minute dupa comanda, vin sandwichurile…si atunci era sa lesin. Fratilor, Marele Sandwich parea gatit pentru cina lui Gargantua de care faceam vorbire mai sus: o paine lunga de vreo juma’ de metru, taiata in doua, PLINA cu cascaval si feliute de mezel (ceva carnat, cred, n-am putut depista exact, ca era invelit total in cascaval), calda si crocanta…oameni buni, cu rusine va marturisesc, ca eu, marele gurmand, n-am reusit sa mananc decat jumatate din marele sandwich. Cine ma  cunoaste stie ca daca EU n-am putut termina ceva din farfurie, acel ceva era fie de nemancat, fie ENORM. In cazul asta, se aplica varianta 2. Ce sa mai zic de colegu’ cel flamand? „Sandwichul” comandat de el erau de fapt 4 sandwichuri, cu chipsuri langa, si sos. Nici el n-a putut gata tot din farfurie. Si el s-ar fi crucit daca nu era agnostic, uimit de enormitatile din farfurie.

Boon, dupa episodul asta, a doua zi, (probabil din dor de Dambovita), am vrut o shaorma. Si-am intrat intr-o shaormerie-restaurant (adica avea un fel de blat pus pe perete si scaune de bar, si puteai manca acolo. Pentru clujeni: Babylon se cheama, e nou deschisa (asa mi s-a spus) si e la un colt de strada al carui nume nu mi-l amintesc, dar e in centru. Revenind: obisnuit cu cantitatile si preturile de Bucuresti, cer o shaorma mare. Mare greseala…shaorma mare e, acolo, o lipie facuta de ei, taiata in doua, si umpluta pana la refuz cu carne si tot ce vrei tu sa-ti mai puna in ea.  Am mai facut greseala sa cer sos picant; in Bucuresti asta inseamna, de obicei, ketchup picant sau in cel mai bun caz sos de rosii cu ardei iute. In cluj inseamna o pasta brun-roscata facuta din boia iute si naiba mai stie ce, de mi-a luat foc gura. Dar doamne…ce placere a fost s-o mananc…in rastimp, Anca isi luase o shaorma, cica, „mica”…era echivalentul in gramaj al uneia mari din Bucuresti, la doar 6.5 lei…

O alta minunatie clujeana am gasit-o in Manastur, la un fast food din complexul Big. Se cheama Safari si e, cumva, o shaorma, dar carnea e facuta altfel decat o fac cei din Bucuresti, si sosurile parca sunt altfel, si gustul e genial. Pana si lipia are alt gust. Sau poate eram eu asa entuziasmat ca mi se parea ca re-descopar apa calda si reinventez roata la fiecare pas facut prin Cluj 🙂 marimea portiei cred ca nu mai trebuie discutata – deja ne-am pus de-acord ca in Cluj portiile sunt facute pentru oameni flamanzi tare 🙂

Ca sa n-o mai lungesc inutil, va fac un rezumat: FRATILOR, IN CLUJ SE MANANCA PE SPARTE, BINE SI IEFTIN! Daca as putea sa fac naveta in cluj la fiecare pranz, si apoi sa ma teleportez instant inapoi la munca, as face-o, pe bune! Oamenii aia chiar gatesc cu simt de raspundere! Asa ca pofta mare, clujeni: mancati, mancati, mancati, ca aveti de unde!

Noh, sa ne fie de bine si digestia usoara, v-am tzucat pe portofele, si s-auzim de binie!

Ardeal, alta tara – episodul 1: vest versus sud

Martie 3, 2010

Nu am pretentia ca scriu obiectiv. De fapt, scriu cat se poate de subiectiv, ca de aia se cheama blog si nu presa centrala. Asa ca urmeaza o serie de postari subiective care izvorasc din scurta mea experienta ardeleana – 4 zile de vis pe care le-am petrecut in alta tzara, cu toate ca n-am parasit Romania. Poate realitatile sunt altele; poate viata acolo nu e atat de frumoasa cum am vazut-o eu. Insa toate astea nu conteaza. Ce conteaza e ca saptamana trecuta mi-am recapatat increderea in umanitate, in general, si in romani, in particular.

Venind din Mitica-landul care e capitala, Clujul mi s-a parut ceva de vis. Nu-mi venea sa cred, in primul rand, ca oamenii zambeau pe strada. Ca nimeni nu te impinge pe trotuar, ca nimeni nu e grabit, ca soferii de autobuze si trolee le-ar putea da lectii de civilizatie miticilor de la RATB (usile raman deschise si cate 3 minute, pana urca si coboara toata lumea, chiar si cei care abia atunci isi cumpara bilet; soferii nu au placerea sadica sa-ti inchida usile in nas; chiar cu riscul de a pierde un semafor verde, incetinesc cand trec prin balti ca sa nu-ti faca dus cu noroi si apa, si exemplele pot continua). Un alt lucru care m-a surprins placut au fost trotuarele absolut ENORME. Si zonele pietonale din centru. Si faptul ca au un centru istoric conservat, cu (unele) fatade proaspat revopsite, si ca orasul e construit logic si cu simt de raspundere, nu vezi mastodonti de sticla langa cladiri istorice, cartierele sunt raspandite ca o salba in jurul centrului si nu peste el. E liniste, oameni buni. E armonie, e alta viata. Bate un vant de vest si se simte ca civilizatia maghiara si germana si-au pus amprenta pe orasul de pe Somes.

Nu e un oras mic. Nu, deloc…insa pentru un oras de dimensiunea lui, e atat de curat incat chiar te face sa te-ntrebi daca mai esti in Romania sau nu. Mi-a fost rusine sa arunc pana si un muc de tigara pe jos, si am cautat de fiecare data un cos de gunoi (n-am cautat mult, fiindca se gasesc din abundenta) unde sa il arunc.

E un oras unde mersul pe jos sau pe bicicleta sunt o placere, nu o corvoada. Unde poti sa te plimbi pe strada fara sa ti se faca greata si sila. E un oras unde  n-am auzit in 4 zile (in care am luat orasul la pas si am acoperit destuuul de mult din el) NICI O MANEA, fratilor! NIMIC! Nu tu manele in autobuz, nu tu manele in oras, nicaieri! Nici tuciurii dubiosi imbracati in trening n-am vazut. Si asta pentru ca toate cele de mai sus sunt o marca inregistrata a Bucurestiului. Chiar radeam cu o prietena, spunandu-i ca in Cluj pana si cersetorii arata mai prietenos, si pana si tiganii par a fi de incredere (pentru ca, cu palariile lor late, vestele de piele si mustatile lungi au un aer foarte boem, spre deosebire de cocalarii in trening din MiticaLand).

Nu in ultimul rand, nu am vazut decat un sigur caine pe strada, si acela cu „cercel” si asta in Manastur. In centru n-am vazut picior de caine. Sa nu ma’ntelegeti gresit, iubesc cainii, insa e frumos sa vezi ca macar un oras din tara asta a reusit sa-si rezolve problema cainilor fara stapan. Si, cel mai probabil, au facut-o intr-un mod civilizat, fara otravuri si alte metode primitive de genul celor aplicate in Suceava. Pe de alta parte…daca ar fi sa fiu un pic malitios…am vazut cateva restaurante chinezesti in centru si asta imi cam da de gandit 🙂

In concluzie, singurul lucru care ma mai tine in Bucuresti sunt banii. Insa si motivul ala poate fi usor daramat, daca e sa ma iau dupa o vorba a unei amice traitoare in Cluj de ceva vreme: „in Bucuresti, se castiga bine si se traieste prost. La noi, se castiga mai prost, e drept…da’ se traieste infinit mai bine”. Cu toata sinceritatea o spun, ca daca ar fi sa-mi aleg orice alt oras in care sa-mi fac un viitor, sa ma asez cu familie cu tot, acela ar fi Clujul. Urmeaza postari despre mancare, bautura, voie buna si viata de noapte, asa ca tineti aproape, ca sa citez un mare clasic in viata 🙂

No, v-am tzucat pe budilarashe, shi s-auzim de binie!