Archive for Aprilie 2010

Here I am!

Aprilie 27, 2010

La bună seara! (sau noaptea!) vă spune colaboratorul! Pentru că Oly este foarte entuziasmat de această nouă găselniță a noastră, am decis să îmi fac deja apariția prin Vorbele lui!

Deci (bun început de propoziție!) eu sunt Anca, mă bucur de cunoștință. În primul rând, vă las linkul cu istoria poetică și lirică a începutului colaborării. Nu că vreau să îmi fac reclamă, că m-a onorat deja Oly, ci pentru că am muncit destul de mult la culesul și aranjatul bucății din arhiva de Messenger! Era chiar păcat să nu apară și scremetele noastre literare nocturne (sau matinale)! Drept urmare, dați o geană!

Acuma că am făcut introducerea, m-am gândit și despre ce să grăiesc, așa, timid, în prima mea apariție. Va fi într-adevăr ceva diferit de stilul lui Oly, dar sper să nu își piardă cititori din cauza mea. Dacă se întâmplă, are acordul meu să mă „concedieze”!

Și pentru că eu viu de la Cluj, am să vă vorbesc despre plaiul arghelenesc… mai exact despre bătrâneii de pe acest plai. Bătrâneii de pe acest plai sunt foarte comunicativi și vorbăreți. Deși se zice că ardelenii vorbesc puțin și rar, se pare că bătrâneii au decis să formeze o sectă aparte! Ei vorbesc cu oricine, mai ales cu tinerii, iar dacă li se răspunde vorbesc și mult! Și nu tocmai rar!

Acuma, spre exemplificare, studiu de caz. Eu, persoana de față (mai mult sau mai puțin de față), deseori merg și citesc prin parc, prin piețele cu statui ecvestre, înțelegeți voi… locuri de tihnă și întâlnire. Și pe când încep eu frumos și cetesc seminarul sau cărțulia, simt o prezență… ridic subtil și cu precauție ochii și scanez orizontul… e o pasăre, e un avion, e Băsescu călare pe-un Boc, NUUUU, e un sectant!

Mă ascund rapid, cu ochii în foile mele, mă fac că nu am zărit nimic (eterna schemă, don’t make eye contact!). Parcul fiind de obicei în preajma unei biserici, deși nu obișnuiesc, încep a mă ruga: Te rog, Te rog, nu aici!!

Dar, fatalitate! Sectantul se așează tocmai lângă mine, deși mai erau vreo 3-4 bănci libere. „Nu e totul pierdut, îmi spun, doar citește, prefă-te că ești FOARTE concentrată și ocupată.” Fatalitate reloaded, însă! Dânsul/Dânsa începe a vorbi!

Bineînțeles, cele 4 faze: 1. Eternul interogatoriu: sunteți studentă, domnișoară? Unde? În ce an? Câți ani aveți? Câți ani mai aveți? E greu/ușor? Lasă ca dă Domnul și trece! (Domnul dă la toți, doar mie nu îmi dă mai puține experiențe cu seniori!) De unde sunteți? Unde stați? Aaah, în chirie… Unde? Cât? Câte camere? Cam astea sunt, așa, în mare!

2. Povestea vieții, sau o parte din ea, povestită însă atât de amănunțit încât ți se pare că îți trece viața! Eu stau (de completat), am N ani, am lucrat în locul cutare (sunt cel puțin 3 cutări), am X copii, care au X’ copii, care s-au căsătorit și am X” gineri/veri/nore. Și nu știu cum, majoritatea nu au cunoscut nicidecum metodele de contracepție, asa ca X-ul tinde către infinit! Uneori soțul/soția au murit (Dumniezo să-i hodinească!) și tu vei știi la ce vârstă, cine a venit la înmormântare, ce s-a servit, în ce mod, dacă ai mare noroc, poate vei afla și adresa mormântului!

Îndată ce a isprăvit cu familia, dacă chiar are chef de vorbă, va începe cu ograda! Nu știai câți mâți poate făta o mâță? Dar câți iezi? Care e rata mortalității? Acuș, îndată, aflii! Ce mai contează că citești despre istoria Ciprului sau cauzele conflictului din Somalia? Astea-s informații desuete, ce-ți oferă dânșii sunt taine ale înțelepciunii, ale alchimiei vieții, sunt primii pași către atingerea Destinului Personal (probabil și în Brazilia, la Coelho sunt secte de bătrâni!).

Faza 3: Fapte diverse. Probabil că veți purta discuții despre religie, despre starea actuală a națiunii, despre politică, învățământ, etc. Alte descrieri nu își au sensul.

Faza 4: Plecarea: „Să îți dea Dumnezeu sănătate, să îți găsești bărbat bun, să ai bogație în casă și să te ții de școală. Mulțumesc că ai stat de vorbă cu un moș/babă ca mine și sper că nu te-am supărat!” Cu ultimele puteri, zâmbesc, spun „Nu, nicidecum, la revedere, o zi bună!” Mă uit la neuronii ofiliți, care se uită la mine cu reproș: „A trebuit tu să vii aici în parc, să citești! Nu îți era bine acasă! Trebuie tu să te crezi boemă, Batman Batman!!!”

Încerc să îi reculeg cu tandrețe, să îi alin și apoi să îi hrănesc cu ceva informație mai academică. Încet, încet, își revin. Până mâine, poimâine, când vin iarăși în parc!

Overall, nu mă deranjează CHIAR foarte tare. Înțeleg într-un fel singurătatea bătrânilor și nevoia lor de comunicare, mai ales cu persoane tinere, în care poate văd uneori o speranță, poate se văd pe ei. Din acest motiv, niciodată nu am răspuns agresiv. Însă, deși sunt o persoană zâmbitoare și binevoitoare, încep să obosesc din ce în ce mai repede și să doresc să fiu lăsată în pace, mai ales atunci când chiar am treabă. Până la urmă, merg în parc pentru liniște, pentru a schimba cumva atmosfera, dacă doream discuții de socializare mergeam la cafenea sau la partid!

Până acum, am la activ povestea unei bucătărese la Casa Armatei, povestea cu rudele și mâții, multe povestiri cu morți, religie și gospodării.

Azi, o experiență recentă cu un moșuleț m-a făcut să mai integrez o fază intermediară, facultativă, dar posibilă, din câte am observat. Între faza 3 și 4, mai ales ca doamne/domnișoare puteți găsi:

Faza Specială: „Domnișoară, nu vii tu la o cafea? Și țigara merge mai bine la o cafea!” (no futher comments…)

Probabil că acest fenomen nu se petrece doar în Cluj, dar eu aici am avut cele mai multe experiențe. Ah, da, și pe tren! Pe trenul înspre Cluj! Drept urmare eu îmi închei povestea aici, că ș-așa am cam lungit-o oțâră!

În speranța că ne recitim, vă salut din țara mea, țara sectei bătrâneilor guralivi!

Fuzionare humanum est

Aprilie 26, 2010

Luuumee lumee, ca sa mai diversificam lucrurile putin, si ca sa aduc niste scriitura proaspata pe-aici, precum si din cauza ca, dupa cum ati observat, scriu tot mai rar si mai prost, m-am hotarat sa „pimp my blog” cu niste gene ardelenesti. Adica vorba lu` oly va fuziona in curand cu Give a crap sub numele Give a Vorba sau Vorba lu` Crap, nu ne-am hotarat inca 🙂

Ce inseamna asta, mai exact? Inseamna ca si eu si Anca ne vom pastra blogurile independente si autonome (desi din cand in cand e posibil ca cititorii mei sa faca revolte populare si sa urle „blogosfera, pamant romanesc” si „vorba lu’ oly in limba romana!” iar cititorii ei sa protesteze pasnic cu coase, topoare si bolovani pentru dreptul de a scrie comentarii). Dar serios vorbind, dincolo de poante, eu si Anca vom deveni co-autori fiecare pe blogul celuilalt, ceea ce inseamna ca veti citi pe-aici din cand in cand articole anti-basescu, urari de la multi ani in versuri, stiri despre campanii sociale si in genere chestii dragute, de atmosfera, scrise intr-un ton total diferit de al meu, iar cititorii Ancai vor fi oripilati din cand in cand de aberatiile mele mai mult sau mai putin hazoase, de frustrari bucurestene, declaratii xenofobe si proteste inversunate.

Asadar, sa fie-ntr-un ceas bun, primiti-o cu bine si purtati-va frumos cu ea, ca s`tem pretini de-o viata si va ia mama dracu` de nu! 🙂

In asteptarea primei postari marca Anca, v-am pupat  pe portofele, si s-auzim de bine!

Somnul ratiunii prapadeste mamaliga

Aprilie 15, 2010

Am folosit titlul asta din doua motive: 1, pentru ca e motto-ul Utopiei Balcanice unde, daca nu te caci pe tine de ras (vezi struto-camila din partea dreapta jos, da cu clicku’n ea, citeste, )  te pedepseste Mîţnezeu, si 2, fiindca am o stare de lehamite care se poate vindeca numai prin aberat. Si cumva, titlul asta mi-a sunat destul de aberant incat sa-l folosesc. Sper sa nu se supere Vasile si sa-l trimita pe Iisus peste mine.

In alta ordine de idei, m-am reintors de la Suceava, am revenit la scarbici, si mi-am adus aminte, asa, vag, ca am si eu un pui de blog pe care n-am mai scris din cretacicul trecut, asa ca mi-am scormonit creierii dupa ceva informatii de pus aici. Dupa ce am terminat de scormonit creierii, am trecut la presa si am observat ca in ultimele zile, raposatul presedinte al Poloniei (odihneasca-se in pace, ca n-am nimic cu omul, nici cu ceilalti care au murit in avionul ala) il ajunge incet, incet, din urma ca si popularitate post-mortem pe alt raposat, de anul trecut, si-anume Maical Giacsan.

Cum dracu, Oly, te-ai tampit? Va intrebati probabil. A, nu, doamne fereste, nu m-am tampit acuma, eram nitel luat cu pluta si inainte, dar luati aminte la niste asemanari: moartea amandurora a socat lumea? Daaaa! s-au facut parade, manifestari, condoleante publice, zile de doliu national pentru amandoi? Daaa! Se ancheteaza circumstantele mortii in ambele cazuri, cu toate ca e destul de evident ca unu` a dat coltu` de la exces de pastile si celalalt s-a facut scrum ca a baut pilotu` prea multa Wyborowa inainte de aterizare? Daaa! Au avut amandoi frati care au ramas in viata si le-a crescut popularitatea in urma tragediei? Daaa! Este clar ca toate cele de mai sus sunt rezultatul direct al circului mediatic initiat de presa in ambele cazuri? Daaa!

Fratilor, repet, toata stima pentru familiile indoliate, condoleante sincere, insa deja dupa o saptamana de fluxuri non-stop de stiri din care am aflat unde-si plimba presedintele Poloniei catzelul, ce ii placea sa manance la cina, in ce parc a cunoscut-o pe nevasta-sa, ce marime purta la chiloti, cate shaibe s-au gasit lipsa in avionul prabusit, ce frati buni sunt polacii cu romanii, poporul vecin si pretin, istoria scrisa si re-scrisa a masacrului de la Katyn (in vreo 10 ziare, repetata obsesiv), si, mai nou…POEZII, fratilor, m-am saturat, pe bune! Da, poetu’ national, supranumit si porcu’, a scos o poezea la fel de cretina ca si omagiile pentru patrie din cele 1908308093 de volume de poezie publicate de ilustrul poet. Daca n-o citeam azi in metrou intr-o coloana sub un editorial apartinandu-i flacaristului, nu credeam. E atat de infantila, de plina de bale si de penibila incat mi-a fost mie rusine de rusinea lui. In schimb, nea Nicu` sigur ar fi fost incantat de asemenea dovada de solidaritate si iubire fata de poporul vecin si pretin. Din nefericire, nea Nicu’ nu si-a luat decat nevasta cu el in Cuba (sau, ma rog, pe lumea cealalta, cum ii spun unii), nu si poetul de curte. Pe ala l-a lasat aici sa ne spalam noi pe cap cu el.

Da, corect, a murit omu`, si-a luat si tot guvernul cu el, si statul major al armatei, urat, urat de tot, da’ lasati-o naibii de treaba, CAT pot ziarele sa scrie pe tema asta? Urmeaza sa mai citim prin vreun tabloid zilele urmatoare ca Germania, profitand de situatia instabila din Polonia a invadat si a ocupat tara in 3 zile, sub pretextul mentinerii pacii si stabilitatii in regiune. Imediat ar urma si stirea ca romanii au intors armele. Nu se stie impotriva cui, da’ le-au intors oricum, ca sa fie intoarse, preventiv. Ca nu se stie niciodata cand apare Base la televizor sa spuna „Bai gaozarilor, hahahaha, va ordon, treceti Prutul!”

In concluzie, ca sa n-o mai lungim aiurea: condoleante Poloniei, si un mesaj pentru presa din Romania: GET THE F`CK OVER IT!

Hai, v-am pupat pe portofele, si s-auzim de bine!

P.S. :  daca Base ar fi prozator, stiti cum s-ar numi cea mai misto nuvela a lui? „La tiganci imputite”

Paste fericit, Google vegheaza pentru tine!

Aprilie 3, 2010

Dragii mosului, ma duc la Suceava`ntre cetati sa pasc fericit. Ne reauzim saptamana viitoare, insa pana atunci va las cu ultimele cautari super-cali-fragilistice care au adus cititori pe vorba mea.

care este cel mai bun sofer de protocol – helau, mai neim is Voicu Panzar, ai laic futbol, fitnes, gim, dens in da clab, raiging da cars, ai laic motorsicli, tu du eviriting uel, tu da bi…da best!

cei aia pagina web – din ciclul „bancuri cu culmea” : culmea internetului, sa navighezi pagini web si sa nu stii ce-s alea.

robocop energie intunecata – ai cam incurcat filmele, vere, aia cu energia intunecata erau Sithul din Razboiul Stelelor; robocop e nenea ala bun cu pistol in loc de sold.

apple este companie din – Tara Minunilor, colt cu Pulahara.

gandaci miros mizerie – PrimaTV, voi sunteti? Credeam ca s-a terminat Curat Murdar, o luati iar de la capat?

coaie rosii – nu stiu, nene…vorbeste si tu cu un medic, nu suna bine…

coaie mari vaii tuu nebuna tuuu, iti place pornache gheiutz?

scoala de bobure de zapada – ?!? as face un comentariu ironic da’ sa mor dac-am inteles o iota din ce vrea omu` asta

masina „pleaca din punctul a” – elevul „ajunge la cules capsuni in Spania”

ce inseamna motherfucker – cautarea asta e recurenta…se pare ca multi sufera de complexe oedipiene pe internetu` asta…

Cam atat pentru tura asta. V-am pupat pe portofele, si s-auzim de bine, de miei, pasca, cozonaci si alte bunatati consumate cu masura, da? Ca doar oameni suntem, nu animale.