Fuzionare humanum est

Aprilie 26, 2010 by

Luuumee lumee, ca sa mai diversificam lucrurile putin, si ca sa aduc niste scriitura proaspata pe-aici, precum si din cauza ca, dupa cum ati observat, scriu tot mai rar si mai prost, m-am hotarat sa „pimp my blog” cu niste gene ardelenesti. Adica vorba lu` oly va fuziona in curand cu Give a crap sub numele Give a Vorba sau Vorba lu` Crap, nu ne-am hotarat inca 🙂

Ce inseamna asta, mai exact? Inseamna ca si eu si Anca ne vom pastra blogurile independente si autonome (desi din cand in cand e posibil ca cititorii mei sa faca revolte populare si sa urle „blogosfera, pamant romanesc” si „vorba lu’ oly in limba romana!” iar cititorii ei sa protesteze pasnic cu coase, topoare si bolovani pentru dreptul de a scrie comentarii). Dar serios vorbind, dincolo de poante, eu si Anca vom deveni co-autori fiecare pe blogul celuilalt, ceea ce inseamna ca veti citi pe-aici din cand in cand articole anti-basescu, urari de la multi ani in versuri, stiri despre campanii sociale si in genere chestii dragute, de atmosfera, scrise intr-un ton total diferit de al meu, iar cititorii Ancai vor fi oripilati din cand in cand de aberatiile mele mai mult sau mai putin hazoase, de frustrari bucurestene, declaratii xenofobe si proteste inversunate.

Asadar, sa fie-ntr-un ceas bun, primiti-o cu bine si purtati-va frumos cu ea, ca s`tem pretini de-o viata si va ia mama dracu` de nu! 🙂

In asteptarea primei postari marca Anca, v-am pupat  pe portofele, si s-auzim de bine!

Anunțuri

Somnul ratiunii prapadeste mamaliga

Aprilie 15, 2010 by

Am folosit titlul asta din doua motive: 1, pentru ca e motto-ul Utopiei Balcanice unde, daca nu te caci pe tine de ras (vezi struto-camila din partea dreapta jos, da cu clicku’n ea, citeste, )  te pedepseste Mîţnezeu, si 2, fiindca am o stare de lehamite care se poate vindeca numai prin aberat. Si cumva, titlul asta mi-a sunat destul de aberant incat sa-l folosesc. Sper sa nu se supere Vasile si sa-l trimita pe Iisus peste mine.

In alta ordine de idei, m-am reintors de la Suceava, am revenit la scarbici, si mi-am adus aminte, asa, vag, ca am si eu un pui de blog pe care n-am mai scris din cretacicul trecut, asa ca mi-am scormonit creierii dupa ceva informatii de pus aici. Dupa ce am terminat de scormonit creierii, am trecut la presa si am observat ca in ultimele zile, raposatul presedinte al Poloniei (odihneasca-se in pace, ca n-am nimic cu omul, nici cu ceilalti care au murit in avionul ala) il ajunge incet, incet, din urma ca si popularitate post-mortem pe alt raposat, de anul trecut, si-anume Maical Giacsan.

Cum dracu, Oly, te-ai tampit? Va intrebati probabil. A, nu, doamne fereste, nu m-am tampit acuma, eram nitel luat cu pluta si inainte, dar luati aminte la niste asemanari: moartea amandurora a socat lumea? Daaaa! s-au facut parade, manifestari, condoleante publice, zile de doliu national pentru amandoi? Daaa! Se ancheteaza circumstantele mortii in ambele cazuri, cu toate ca e destul de evident ca unu` a dat coltu` de la exces de pastile si celalalt s-a facut scrum ca a baut pilotu` prea multa Wyborowa inainte de aterizare? Daaa! Au avut amandoi frati care au ramas in viata si le-a crescut popularitatea in urma tragediei? Daaa! Este clar ca toate cele de mai sus sunt rezultatul direct al circului mediatic initiat de presa in ambele cazuri? Daaa!

Fratilor, repet, toata stima pentru familiile indoliate, condoleante sincere, insa deja dupa o saptamana de fluxuri non-stop de stiri din care am aflat unde-si plimba presedintele Poloniei catzelul, ce ii placea sa manance la cina, in ce parc a cunoscut-o pe nevasta-sa, ce marime purta la chiloti, cate shaibe s-au gasit lipsa in avionul prabusit, ce frati buni sunt polacii cu romanii, poporul vecin si pretin, istoria scrisa si re-scrisa a masacrului de la Katyn (in vreo 10 ziare, repetata obsesiv), si, mai nou…POEZII, fratilor, m-am saturat, pe bune! Da, poetu’ national, supranumit si porcu’, a scos o poezea la fel de cretina ca si omagiile pentru patrie din cele 1908308093 de volume de poezie publicate de ilustrul poet. Daca n-o citeam azi in metrou intr-o coloana sub un editorial apartinandu-i flacaristului, nu credeam. E atat de infantila, de plina de bale si de penibila incat mi-a fost mie rusine de rusinea lui. In schimb, nea Nicu` sigur ar fi fost incantat de asemenea dovada de solidaritate si iubire fata de poporul vecin si pretin. Din nefericire, nea Nicu’ nu si-a luat decat nevasta cu el in Cuba (sau, ma rog, pe lumea cealalta, cum ii spun unii), nu si poetul de curte. Pe ala l-a lasat aici sa ne spalam noi pe cap cu el.

Da, corect, a murit omu`, si-a luat si tot guvernul cu el, si statul major al armatei, urat, urat de tot, da’ lasati-o naibii de treaba, CAT pot ziarele sa scrie pe tema asta? Urmeaza sa mai citim prin vreun tabloid zilele urmatoare ca Germania, profitand de situatia instabila din Polonia a invadat si a ocupat tara in 3 zile, sub pretextul mentinerii pacii si stabilitatii in regiune. Imediat ar urma si stirea ca romanii au intors armele. Nu se stie impotriva cui, da’ le-au intors oricum, ca sa fie intoarse, preventiv. Ca nu se stie niciodata cand apare Base la televizor sa spuna „Bai gaozarilor, hahahaha, va ordon, treceti Prutul!”

In concluzie, ca sa n-o mai lungim aiurea: condoleante Poloniei, si un mesaj pentru presa din Romania: GET THE F`CK OVER IT!

Hai, v-am pupat pe portofele, si s-auzim de bine!

P.S. :  daca Base ar fi prozator, stiti cum s-ar numi cea mai misto nuvela a lui? „La tiganci imputite”

Paste fericit, Google vegheaza pentru tine!

Aprilie 3, 2010 by

Dragii mosului, ma duc la Suceava`ntre cetati sa pasc fericit. Ne reauzim saptamana viitoare, insa pana atunci va las cu ultimele cautari super-cali-fragilistice care au adus cititori pe vorba mea.

care este cel mai bun sofer de protocol – helau, mai neim is Voicu Panzar, ai laic futbol, fitnes, gim, dens in da clab, raiging da cars, ai laic motorsicli, tu du eviriting uel, tu da bi…da best!

cei aia pagina web – din ciclul „bancuri cu culmea” : culmea internetului, sa navighezi pagini web si sa nu stii ce-s alea.

robocop energie intunecata – ai cam incurcat filmele, vere, aia cu energia intunecata erau Sithul din Razboiul Stelelor; robocop e nenea ala bun cu pistol in loc de sold.

apple este companie din – Tara Minunilor, colt cu Pulahara.

gandaci miros mizerie – PrimaTV, voi sunteti? Credeam ca s-a terminat Curat Murdar, o luati iar de la capat?

coaie rosii – nu stiu, nene…vorbeste si tu cu un medic, nu suna bine…

coaie mari vaii tuu nebuna tuuu, iti place pornache gheiutz?

scoala de bobure de zapada – ?!? as face un comentariu ironic da’ sa mor dac-am inteles o iota din ce vrea omu` asta

masina „pleaca din punctul a” – elevul „ajunge la cules capsuni in Spania”

ce inseamna motherfucker – cautarea asta e recurenta…se pare ca multi sufera de complexe oedipiene pe internetu` asta…

Cam atat pentru tura asta. V-am pupat pe portofele, si s-auzim de bine, de miei, pasca, cozonaci si alte bunatati consumate cu masura, da? Ca doar oameni suntem, nu animale.

Tupeul infinit al Metrorexului

Martie 24, 2010 by

Azi sunt nervos peste masura. Mi-am adus aminte ca doar ce am scapat de posibilitatea unei greve la metrou, si nu pot decat sa ma mir de tupeul infinit si inimaginabil al „tunelarilor”. Pai fratele meu, vreti salarii mari? MUNCITI PE MASURA LOR! Cu ce sa incep? La 6 juma’ dimineata, cand e ora de varf  (pentru cititorii care dorm linistiti la ora aia: va invidiez!) metrourile vin la 10-15 minute, pline ca niste vagoane de animale, de tre’ sa te inghesui cu toti neanderthalienii care n-au descoperit inca apa si sapunul si sa te bati cu vreo baba ratacita sau o balena esuata pentru un loc pe scaun cand se ridica cineva. Mai tarziu, la 9, 10, si pana dup`amiaza, metrourile vin la 1 minut si circula goale. Ca deh, asa s`tem noi, canuta om sucit, de ce sa lucram eficient si sa asiguram un transport in comun civilizat pentru toata lumea? Hai sa rarim metrourile la ore de varf si sa le inghesuim in statii unul dupa altul cand nu circula nimeni. Cu toate astea, vrem salarii mari. Ca deh, ne cheama Metrorex si suntem mai cu motz, avem puterea sa paralizam capitala daca nu ne punem cururile puturoase la munca intr-o zi.

Infrastructura? Ce-i aia? In conditiile in care un termen de executie pentru un flecustet de scara rulanta e 2 ani (DOI ANI!!!!) si in ultimii 20 de ani s-au finalizat exact 2 statii noi de metrou (si alea incepute de Ceausescu), bietii bucuresteni din Drumul Taberei pot sa viseze doar ca nepotii lor se vor plimba cu metroul spre centru. La fel si cei care trageau nadejde sa ajunga la aeroportul Otopeni cu metroul in secolul asta. Dar vrem salarii mari, vrem buget mare, ca deh, ne cheama Metrorex si daca n-avem chef, nu construim statii. Ca e prea mult de munca, oricum, si daca nu mai e nea nicu` sa stea cu biciu` pe noi, mai bine punem de-o greva decat sa facem treaba.Toalete in statii? Facilitati pentru persoanele cu handicap? Visati, bucuresteni! Visati, mai tre’ sa treaca vreo 4-5 greve pana ne apucam de asa ceva. Noi vrem salarii mari! Guvernul sa ne dea! Huoo, huoo, hotii!

Bun simt? Personal educat si prietenos care sa nu te trateze cu curul cand cumperi o cartela? Paznici care sa nu se lege de tine de-a`mboulea? Ce-i aia? Noi vrem salarii mari, ca sa putem sta cu curul intr-o cabina de termopan si sa ne facem ca muncim. Doamne fereste sa vrea melteanu` o cartela, ca-l si scuipam intre ochi! Cum adica sa oferim servicii? Doar noi suntem platiti sa stam la barfe cu paznicu` sau cu cealalta vita cu liceul facut la seral si sa bem cafelute si tigari in interiorul statiei unde fumatul e interzis. De ce sa avem bun simt? Doar e exclusiv vina clientului si a statului roman ca eu n-am avut suficient creier in cap incat sa fac studii si sa-mi gasesc un loc de munca decent. Asa ca statul sa ne dea! Salarii mari pentru prostimea cu studii medii! Da`i dracu` de `telectuali cu ani de facultate si studii post-universitare in spate, ei sa moara de foame, noi sa avem salarii marite, ca altfel facem greva! Pentru ca putem, ne cheama Metrorex si avem tichie de margaritar si motz in frunte!

Oameni buni! STATUL BUNASTARII ESTE UN MIT NESUSTENABIL! Cine nu a avut suficient creier sa fac scoala si sa-si castige traiul dintr-o munca bine platita ISI MERITA DIN PLIN STATUTUL SOCIAL! Statul NU are datoria sa puna in plasa tuturor semianalfabetilor bani! Cand o sa oferiti servicii pe masura pretentiilor, o sa fiti platiti ca atare, s-a-nteles, Metrorex? Lasati-o mai moale cu miscarile sindicale, ca vi s-a cam urcat la cap! Daca nu va convine cum sunteti platiti, reorientati-va profesional, nu v-a obligat nimeni sa va angajati la metrou. Pana una alta, rezolvati-va problemele de organizare si oferiti transport in comun decent si la nivel civilizat, ca eu unul m-am saturat sa fiu tratat ca o vita intr-un camion de fiecare data cand merg cu metroul.

Cu drag, un calator indignat.

V-am pupat  pe portofele, si s-auzim de bine!

Priviti, privighecioara canta!

Martie 13, 2010 by

A trecut o saptamana, si ma gandeam ce sa mai debitez p-acilisha ca sa va amuz un pic, ca prea am fost serios in ultima vreme. Eh, si aflu de pe cocalari.com ca gutza putza de maimutza a declarat in Libertatea ca se apuca de manele rock ca sa nu mai fie hulit de lume. Eu, in principiu, sunt foarte tolerant cu muzica, mai putin cu manelele, si asta fiindca nu se pot incadra in categoria sonora „muzica”, eventual doar vome, vomiciuni, vomitati. Eh, si uite-asa, dupa o lunga cacare asupra sinelui, regele, imparatul, darth vaderul, asterixul si obelixul manelelor, Niciolaie Gutza s-a gandit sa se faca popular in randul maselor culte apucandu-se de un nou gen muzical: manele rock. Nu stiu daca toata povestea e doar un viral, o gluma (proasta) sau e chiar pe bune, insa am sa-i fac cateva sugestii viitorului rockstar (cine stie? poate ma ia de consilier in viitor si fac si eu averi, bani, dusmani).

Deci domnoooo Gutza, carevasazica va apucati de rock. Ar trebui, in primul rand, sa stiti ca e cam saracie in rock. Rockerii n-au bani, si nici n-o sa-i convingeti vreodata sa-si faca poze in geaca de motor si pensia bunicii, sau cu pleata in vant, bocanci si chiloti harmani in buda. De asemenea, e bine de tiut ca rockerilor nu prea le plac limuzinele. Asa ca nene gutza, pune mana si invata sa mergi pe motor (pentru cunostintele matale generale: scuterele alea pe care „se dau” fanii matale cu gagicile lor fara casca NU sunt motoare.). Booon, mai departe: la rockeri nu tine cu bautura fina, sampanie, vischi si ce mai promovezi matale prin vomiciunile tale manelistice; placerile simple ale vietii (berea ieftina, vodka proasta, trascaul) sunt mult mai populare in randul lor. Cu toate astea, manelistii matalutza au creierul mult mai atrofiat decat cei mai feroce bautori din randurile rockerilor. In alta ordine de idei, sa mai stii, imparate, ca lungimea parului nu e direct proportionala cu coeficientul de inteligenta. Asa ca, daca te gandesti sa-ti lasi pleata, sa stii ca e doar atat: o pleata; n-o sa te faca mai destept si nici mai iubit. De asemenea, un dezavantaj al parului lung e ca trebuie ingrijit. Recte, spalat si pieptanat. Nu merge sa dai cu 3 tone de colonie contrafacuta peste jeg si sa te simti fat frumos. Un ultim detaliu important inainte sa trec la randul al doilea de sugestii: o parte din rockeri sunt foarte nationalisti; asa ca iti recomand sa-l contactezi urgent pe plasticianul lui Michael Jackson, o sa trebuiasca sa te albesti inainte de primul concert daca nu vrei sa te calce in picioare niste baieti cat usha, cu capul chel si nu prea dusi la biserica.

Ok, acum niste sfaturi de natura tehnica: rockul e un gen muzical foarte bine cunoscut in lume; sa nu te puna naiba sa plagiezi, ca nu tine. Aici o sa-ti fie cam greu, stim cu totii ca ai o problema cu originalitatea. Despre versuri, ce sa zic? „My enemies are dying, I am better than them all” nu suna bine decat pe riffuri de Manowar. De asemenea, „I am rich, I am rich, don’t you wanna be my bitch?” nu suna bine decat daca e cantat la misto, pe acorduri punk, si toata lumea STIE ca e la misto. Renunta complet la „I don’t need school, I was born cool”, ca e luata, au zis-o Pink Floyd cu vreo 25 de ani in urma, sub alta forma, dar ideea e aceeasi. De asemenea, te rog, nu combina „I don’t need school, I was born cool” cu „My enemies are dying, I am better than them all” ca-ti iese „I don’t need school, i was born cool, my enemies drool, shailalalalalala” si, iar, nu-i bine. Daca-ti traduci asa-zisele versuri in engleza, nu inseamna ca iese ceva mai de calitate. Dimpotriva, s-ar putea sa sune mai prost. Daca se poate ca ceva de genul ala sa sune mai prost decat e deja. Si daca te gandesti sa il copiezi pe colegu’ miroboliciune-minune, sa stii ca „Awwwwwwww my heaaaart, awwwwwww my liiife” e emo. Si nu-i „cul” si nici „tru cult”; e doar emo. A, si nu in ultimul rand: lasa versurile despre dumnezeu, ca iti iese christian rock si te invita astia la concerte la casa de adunare. Si acolo nu-i nici alcool, si femeile au batic, nu fuste scurte.Si inca ceva: vocalizele alea cu floricele pe care le bagati voi in toate productiile NU functioneaza in rock. Ma rog, asta daca nu esti Dani Filth. Dar ala e alta mancare de peste. Si alt fel de vocalize.

Deci, stimate imparat-rege al manelelor, iti urez succesuri in viitoarea ta cariera de rockstar, insa nu tinti prea sus, titlul de „kings of metal” e deja luat, si nu cred ca vrei sa te bati cu Manowar pentru el…ca asa batrani cum sunt, te rup in 4 daca te prind. Sau te leaga de o boxa si te tin acolo pana explodezi de la sunet.

Sper din tot sufletul ca toata povestea e un mare fake. N-as putea suporta gandul ca ultimul bastion de inteligenta din tara asta e cucerit de infectia manelelor. Vorba ceea, radem, glumim, da’ nu parasim incinta dom`le!

V-am pupat pe portofele, si sa moara dusmanii nostri, ce pana mea?

Ardeal, alta tara – episodul 2: Gargantua ne invita la masa

Martie 4, 2010 by

Dupa cum spuneam si in postarea anterioara, saptamana trecuta am facut nitel couch-surfing pe la Cluj. Pentru cei ce nu sunt familiarizati cu conceptul, couch-surfing e cand ai prieteni prin 10001 orase din tara (unii practica si international) si cand iti vine cheful, ii anunti, si tragi pe dreapta o noapte, doua, trei, la ei acasa (pe canapea, in mod ideal, ca de aia ii zice couch-surfing, dar atata vreme cat ai un acoperis deasupra capului nu mai conteaza pe ce dormi). Reciproca functioneaza la fel – omul sau oama la care ai stat sta la tine cand are treaba prin orasul tau. De data asta „victima” couch-surfingului a fost Anca , veche pretina inca de pe vremea chaturilor pe IRC (mai tineti minte?), care ne-a primit cu bratele deschise pe mine si pe nevasta-mea si ne-a fost si ghida prin Cluj in zilele petrecute acolo. Si, cum turismul, nu-i asa? trece prin stomac, de cateva ori am mancat in oras ca sa nu mai pierdem vremea gatind pe-acasa, ca si-asa aveam putin timp la dispozitie.

N-o sa mint, sunt un gurmand. Mi se intampla des sa mananc doar de placere, nu neaparat de foame, si nimic nu-mi face mai mare placere decat sa experimentez gusturi si arome noi. Insa ce-am trait in Cluj la capitolul mancare…nu prea poate fi descris in cuvinte. Cu ce sa incep? Hai sa-ncep cu marimea portiilor: tind sa cred ca Ardealul a fost populat la un moment dat de o specie de uriasi inruditi cu Gargantua, altfel nu-mi explic portiile absolut gigantice pe care le primesti cand comanzi mancare. Un exemplu relevant: eram in Irish and Music Pub, unde gateste Adi Hadean , bucatar pe care il citesc si admir (ca de la gurmand la gurmand si ca de la bucatar amator la bucatar profesionist). Si-am zis ca nu pot sa trec pe-acolo fara sa mananc ceva, cat de cat. Eram la o masa vreo 5 oameni, printre care si un coleg de la munca care insistase sa vada Ardealul si ne-a dus cu masina pana la Cluj doar pentru asta. Colegu’, foame mare, eu, foame mare, da’ nu de fisticherii gatite, platouri complicate si mai stiu eu ce. Vroiam fiecare ceva sandvis, sa alunece berea mai bine. Noh, si vad in meniu „MARELE Sandwich”, si gandesc, cu gandirea mea romaneasca „eh, o fi 4 felii de paine aruncate una peste alta cu ceva sunca intre ele, da’ merge la o berica”. Colegu’ ocheste un Sandwich’o Ton. Eu, iar gandesc ca o fi o nimica toata buna de pus pe-o masea. La vreo 15-20 de minute dupa comanda, vin sandwichurile…si atunci era sa lesin. Fratilor, Marele Sandwich parea gatit pentru cina lui Gargantua de care faceam vorbire mai sus: o paine lunga de vreo juma’ de metru, taiata in doua, PLINA cu cascaval si feliute de mezel (ceva carnat, cred, n-am putut depista exact, ca era invelit total in cascaval), calda si crocanta…oameni buni, cu rusine va marturisesc, ca eu, marele gurmand, n-am reusit sa mananc decat jumatate din marele sandwich. Cine ma  cunoaste stie ca daca EU n-am putut termina ceva din farfurie, acel ceva era fie de nemancat, fie ENORM. In cazul asta, se aplica varianta 2. Ce sa mai zic de colegu’ cel flamand? „Sandwichul” comandat de el erau de fapt 4 sandwichuri, cu chipsuri langa, si sos. Nici el n-a putut gata tot din farfurie. Si el s-ar fi crucit daca nu era agnostic, uimit de enormitatile din farfurie.

Boon, dupa episodul asta, a doua zi, (probabil din dor de Dambovita), am vrut o shaorma. Si-am intrat intr-o shaormerie-restaurant (adica avea un fel de blat pus pe perete si scaune de bar, si puteai manca acolo. Pentru clujeni: Babylon se cheama, e nou deschisa (asa mi s-a spus) si e la un colt de strada al carui nume nu mi-l amintesc, dar e in centru. Revenind: obisnuit cu cantitatile si preturile de Bucuresti, cer o shaorma mare. Mare greseala…shaorma mare e, acolo, o lipie facuta de ei, taiata in doua, si umpluta pana la refuz cu carne si tot ce vrei tu sa-ti mai puna in ea.  Am mai facut greseala sa cer sos picant; in Bucuresti asta inseamna, de obicei, ketchup picant sau in cel mai bun caz sos de rosii cu ardei iute. In cluj inseamna o pasta brun-roscata facuta din boia iute si naiba mai stie ce, de mi-a luat foc gura. Dar doamne…ce placere a fost s-o mananc…in rastimp, Anca isi luase o shaorma, cica, „mica”…era echivalentul in gramaj al uneia mari din Bucuresti, la doar 6.5 lei…

O alta minunatie clujeana am gasit-o in Manastur, la un fast food din complexul Big. Se cheama Safari si e, cumva, o shaorma, dar carnea e facuta altfel decat o fac cei din Bucuresti, si sosurile parca sunt altfel, si gustul e genial. Pana si lipia are alt gust. Sau poate eram eu asa entuziasmat ca mi se parea ca re-descopar apa calda si reinventez roata la fiecare pas facut prin Cluj 🙂 marimea portiei cred ca nu mai trebuie discutata – deja ne-am pus de-acord ca in Cluj portiile sunt facute pentru oameni flamanzi tare 🙂

Ca sa n-o mai lungesc inutil, va fac un rezumat: FRATILOR, IN CLUJ SE MANANCA PE SPARTE, BINE SI IEFTIN! Daca as putea sa fac naveta in cluj la fiecare pranz, si apoi sa ma teleportez instant inapoi la munca, as face-o, pe bune! Oamenii aia chiar gatesc cu simt de raspundere! Asa ca pofta mare, clujeni: mancati, mancati, mancati, ca aveti de unde!

Noh, sa ne fie de bine si digestia usoara, v-am tzucat pe portofele, si s-auzim de binie!

Ardeal, alta tara – episodul 1: vest versus sud

Martie 3, 2010 by

Nu am pretentia ca scriu obiectiv. De fapt, scriu cat se poate de subiectiv, ca de aia se cheama blog si nu presa centrala. Asa ca urmeaza o serie de postari subiective care izvorasc din scurta mea experienta ardeleana – 4 zile de vis pe care le-am petrecut in alta tzara, cu toate ca n-am parasit Romania. Poate realitatile sunt altele; poate viata acolo nu e atat de frumoasa cum am vazut-o eu. Insa toate astea nu conteaza. Ce conteaza e ca saptamana trecuta mi-am recapatat increderea in umanitate, in general, si in romani, in particular.

Venind din Mitica-landul care e capitala, Clujul mi s-a parut ceva de vis. Nu-mi venea sa cred, in primul rand, ca oamenii zambeau pe strada. Ca nimeni nu te impinge pe trotuar, ca nimeni nu e grabit, ca soferii de autobuze si trolee le-ar putea da lectii de civilizatie miticilor de la RATB (usile raman deschise si cate 3 minute, pana urca si coboara toata lumea, chiar si cei care abia atunci isi cumpara bilet; soferii nu au placerea sadica sa-ti inchida usile in nas; chiar cu riscul de a pierde un semafor verde, incetinesc cand trec prin balti ca sa nu-ti faca dus cu noroi si apa, si exemplele pot continua). Un alt lucru care m-a surprins placut au fost trotuarele absolut ENORME. Si zonele pietonale din centru. Si faptul ca au un centru istoric conservat, cu (unele) fatade proaspat revopsite, si ca orasul e construit logic si cu simt de raspundere, nu vezi mastodonti de sticla langa cladiri istorice, cartierele sunt raspandite ca o salba in jurul centrului si nu peste el. E liniste, oameni buni. E armonie, e alta viata. Bate un vant de vest si se simte ca civilizatia maghiara si germana si-au pus amprenta pe orasul de pe Somes.

Nu e un oras mic. Nu, deloc…insa pentru un oras de dimensiunea lui, e atat de curat incat chiar te face sa te-ntrebi daca mai esti in Romania sau nu. Mi-a fost rusine sa arunc pana si un muc de tigara pe jos, si am cautat de fiecare data un cos de gunoi (n-am cautat mult, fiindca se gasesc din abundenta) unde sa il arunc.

E un oras unde mersul pe jos sau pe bicicleta sunt o placere, nu o corvoada. Unde poti sa te plimbi pe strada fara sa ti se faca greata si sila. E un oras unde  n-am auzit in 4 zile (in care am luat orasul la pas si am acoperit destuuul de mult din el) NICI O MANEA, fratilor! NIMIC! Nu tu manele in autobuz, nu tu manele in oras, nicaieri! Nici tuciurii dubiosi imbracati in trening n-am vazut. Si asta pentru ca toate cele de mai sus sunt o marca inregistrata a Bucurestiului. Chiar radeam cu o prietena, spunandu-i ca in Cluj pana si cersetorii arata mai prietenos, si pana si tiganii par a fi de incredere (pentru ca, cu palariile lor late, vestele de piele si mustatile lungi au un aer foarte boem, spre deosebire de cocalarii in trening din MiticaLand).

Nu in ultimul rand, nu am vazut decat un sigur caine pe strada, si acela cu „cercel” si asta in Manastur. In centru n-am vazut picior de caine. Sa nu ma’ntelegeti gresit, iubesc cainii, insa e frumos sa vezi ca macar un oras din tara asta a reusit sa-si rezolve problema cainilor fara stapan. Si, cel mai probabil, au facut-o intr-un mod civilizat, fara otravuri si alte metode primitive de genul celor aplicate in Suceava. Pe de alta parte…daca ar fi sa fiu un pic malitios…am vazut cateva restaurante chinezesti in centru si asta imi cam da de gandit 🙂

In concluzie, singurul lucru care ma mai tine in Bucuresti sunt banii. Insa si motivul ala poate fi usor daramat, daca e sa ma iau dupa o vorba a unei amice traitoare in Cluj de ceva vreme: „in Bucuresti, se castiga bine si se traieste prost. La noi, se castiga mai prost, e drept…da’ se traieste infinit mai bine”. Cu toata sinceritatea o spun, ca daca ar fi sa-mi aleg orice alt oras in care sa-mi fac un viitor, sa ma asez cu familie cu tot, acela ar fi Clujul. Urmeaza postari despre mancare, bautura, voie buna si viata de noapte, asa ca tineti aproape, ca sa citez un mare clasic in viata 🙂

No, v-am tzucat pe budilarashe, shi s-auzim de binie!

Mi-e greata…

Februarie 19, 2010 by

…de orasul din care provin, de grobienii care-l populeaza, de taranii din prelipca ce-au ajuns in primarie, de cultul personalitatii pentru Ghitza Butterfly, Lenutza Udrea si tagma lor, si mai ales de faptul ca Suceava a ajuns (as vrea sa spun ca peste noapte, dar procesul de grobianizare dureaza de ani de zile) dintr-un orasel civilizat in care sunt mandru ca am crescut,  intr-o urbe de provincie plina de gauri si populata cu regateni ascultatori de gutza si privitori la ZeroTV si nora pentru ma`sa`n cur, incat mi-e sila si rusine sa ma duc acasa.

Ce m-a inversunat atat de tare incat sa scriu pe blog? Un genocid care se intampla in ultimele zile in Suceava si despre care presa a relatat cu placere sadica: otravirea in masa a cainilor fara stapan de catre naiba stie cine, probabil o brigada de „vigilenti” parinti de copii muscati de caini pentru ca i-au chinuit sau i-au lovit cu pietre. Primaria spune ca n-a avut nimic de-a face cu asta, insa eu zic ca a avut: macar complice a fost, inchizand ochii si lasand sa se intample lucrurile astea. Politia comunitara amendeaza batraneii care hranesc porumbei, insa nu zice nimic taranilor infecti care ucid caini. Si cand zic tarani infecti, nici macar nu vreau sa-i jignesc pe sateni asociindu-i cu aceste exemplare de tarani de oras: taranii de care vorbesc sunt plini de ura, indoctrinati, nespalati, frustrati de capra vecinului vesnic mai buna, cu un intelect limitat si gandire bolnava spre patologic.

Aceiasi tarani au scapat, din pacate, si pe internet, si comentau deunazi cu ferventa pe marginea articolului despre otravirea cainilor. Se bucurau, nenorocitii. Jubilau ca un destept s-a apucat de otravit caini. Pozau in victime inocente ale cainilor abrutizati si violenti, si propuneau uciderea tuturor cainilor fara stapan. Altii aruncau cu spor cu noroi cu aroma de cacat in putinele ONG`uri care se ocupa de ocrotirea cainilor. Pentru ca, nu-i asa, e usor sa fii roman si sa arunci cu rahat in munca altora, in loc sa faci si tu ceva pozitiv.

Ma uimeste si in acelasi timp ma ingretoseaza atitudinea concitadinilor mei. Nu pot sa cred ca s-a ajuns la un asemenea nivel de grobianism incat niste oameni care se pretind civilizati expun niste idei demne de cel mai intunecat ev mediu. Dar n-avem ce face. Asta e Romania cu locuitorii ei minunati: mereu rau-voitori, mereu pusi pe barfa, mereu porniti sa demoleze ce altii au construit cu greu. Le urez acelor comentatori sa nu ajunga niciodata sa afle de ce eu si altii ca mine consideram ca un caine e mult mai demn de dragostea noastra decat multi dintre semenii nostri bipezi.

Alti comentatori „dashtepti” ii dadeau inainte ca oamenii fara adapost trebuie ajutati, sarmanii, copiii. Ei, stiti ce? Ia scoateti-va o mana din cur, cealalta de pe tastatura, si iesiti in mortii mamicutzei voastre sa ii ajutati pe sarmani, nu mai mancati rahat pe net spunandu-ne NOUA ce ar trebui sa facem. URASC conceptia unora cum ca e de datoria mea sa ajut orice betziv, aurolac si boschetar care si-a pierdut casa la zaruri sau si-a baut-o in crashma, la fel cum urasc conceptia unora ca e de datoria mea sa ajut familiile care toarna 50 de copii intr-o viata si ii abandoneaza pe 48 dintre ei pe strazi.  Dragilor,  daca va place sa va futeti ca iepurii si nu stiti ce-i aia contraceptie, sanatate si virtute, nu e datoria mea sa va scot din foame.

Nu in ultimul rand, nu inteleg cum de un editorialist al unui ziar local (fie el si format din ingineri silvici re-calificati in jurnalisti) poate, cu constiinta impacata, sa promoveze uciderea cainilor. Nu dau nume, insa sucevenii care ma citesc s-ar putea sa stie la cine ma refer.

Toate lucrurile astea…ma fac sa-mi fie sincer greata de ce a ajuns orasul Suceava. Cu tot cu oul colorat si statuia-tirbushon din centru, orasul ala se duce de rapa. Si pentru asta, nu putem gasi un singur vinovat; vinovati sunt toti sucevenii care stau in case si-si varsa naduful pe forumuri in loc sa puna mana sa schimbe ceva, in primul rand in gandirea lor primitiva.

Inchei prin a multumi organizatiei ProAnima pentru tot efortul pe care il fac la adapostul de caini din Lunca Sucevei, precum si pentru actiunea recenta de sterilizare, si multe alte lucruri pe care acesti oameni inimosi le fac pentru cainii din Suceava, din dragoste, si uneori din buzunarul propriu. Pentru ca unii oameni asa inteleg sa ajute: facand ceva, nu postand comentarii injurioase si aruncand cu rahat prin ziare.

V-am pupat pe portofele, si s-auzim de bine!

Amintiri din tranzitie: zapezile de-alta data

Februarie 9, 2010 by

Anul de gratie 2010: zapada se asterne peste Romania, asa cum e normal sa se intample iarna. Autoritatile se caca pe ele, drumurile se inchid, trenurile intarzie, femeile nasc acasa asistate de politistul satului. Doctorul-primar inchide scolile, deszapezirea arunca zapada de pe strazi pe trotuare, pensionarii isi rup oasele si ziarele titreaza cu litere de-o schioapa „Apocalipsa zapezii” si alte asemenea.

In 2010 ne sperie zapada si o vedem ca pe inamicul public numarul 1. Zilele astea zapada a depasit in popularitate chiar si mult-hulita gripa porcina si tzatzele lu’ Mantea. Dar lucrurile n-au stat tot timpul asa.

Anul de gratie 1996. Ciorbea e premier si ne serveste reforma pe paine. Eram  in clasa a 4a si ma durea in cot de reforma. Basescu nu scosese inca faimoasa fraza „iarna nu-i ca vara” si Mircea Badea nu-si pusese inca pene pe cur pentru ca facea emisiune la Tele7ABC cu Teo. Zapada a luat si atunci, ca in fiecare an, autoritatile prin surprindere. Dar masini erau mai putine, si n-a sarit nimeni cu microfonul in gura soferilor blocati in trafic pentru ca si moguli cu televiziune erau mai putini. Sau deloc.

In fine, sa revenim la zapada: a nins si in 1996, poate mai mult decat a nins anul asta. Sau poate eram noi mai mici de varsta si inaltime si ni se pareau troienele mai mari. Insa am mers la scoala, fara grija de gripa porcina, febra caineasca, tuse magareasca si troiene. Ne bulgaream in curtea scolii, aveam apa-n cizme, purtam pantaloni de lana si sosete asemenea, si ne durea in cot de frig. Dupa scoala si in weekend construiam de zor la cazemate – adevarate fortarete de zapada la care munceam cate 7, 8 copii odata ruland bulgari mai inalti decat noi si asezandu-i in forma de zid langa gardul curtii lui „nenea Tzicu” , a carui casa pe pamant supravietuise nu se stie cum sistematizarii comuniste si arata ca o farama de sat picata intre doua blocuri.

Nu ne dadeam sms`uri si nici buzzuri, ca n-aveam de pe ce, in schimb mergeam din usa-n usa cu „saru`mana, Cutarica iese afara?”. Si uite-asa ne faceam „echipa” de constructii si in doua zile cazemata era gata. Pentru siguranta, seara turnam si apa pe ea ca sa inghete peste noapte. Iar apoi, ascunsi dupa ziduri si cu provizii de bulgari insirati pe un fel de „rastel” improvizat, ne aparam „cetatuia” de „invadatorii” de la „scranciobele celelalte” – atat de mare era lumea noastra incat locul de joaca de la blocul vecin ne parea un fel de teritoriu strain, iar copiii de acolo, invariabil invadatori care vroiau sa ne distruga cazemata.

Si proiectele „arhitectonice” nu erau singura noastra ocupatie de iarna. Trotuarul de langa bloc, inclinat, drept, si lung de vreo 800 de metri (pana la prima intersectie) ne servea de derdelus de la prima ninsoare si pana dadea primaria cu sare pe el. Si ce daca treceau oameni pe acolo? Ii avertizam, se dadeau din calea noastra si nimeni nu era ranit. Nu tipa nimeni la noi ca incurcam circulatia, cu toate ca ne adunam pe trotuarul ala copii de la toate blocurile din jur. Ba mai mult, faceam „boburi” – siruri de cate 7, 8, 10 sanii – conducatorul primei sanii statea pe burta, se agata cu picioarele de a doua sanie, cel de pe a doua facea la fel, si tot asa pana obtineam un veritabil „trenulet”. Ne distram pana se lasa intunericul si nimeni nu si-a rupt vreodata picioare, maini, si alte oase.

Cert e ca iarna era cu totul altfel cu doar 15 ani in urma – mult mai putina panica, mult mai putine griji, mult mai putina mediatizare. Si ningea. ningea abundent in fiecare an, pentru ca asa e normal sa se intample iarna in climat temperat continental. Nimeni nu se mira ca ninge, cum se mira acum autoritatile si presa, de parca ar fi un miracol dumnezeiesc ca in decembrie, ianuarie, februarie, NINGE. Am auzit chiar voci care spuneau cu naduf ca incalzirea globala (!!!!!) ar fi de vina pentru ca ninge.

Adevarul e, insa, ca vorba aia veche cu zapezile de alta data e acum mai adevarata ca niciodata: nici nu mai ninge ca alta data, nici nu mai suntem noi obisnuiti, si nici copiii de acum nu se mai bucura de zapada cum ne bucuram noi. In fond, de ce s-ar bucura, cand pot sa arunce cu bulgari virtuali pe facebook?

Din troiene pe cale sa se topeasca, v-am pupat pe portofele, si s-auzim de bine!

Sex!

Ianuarie 30, 2010 by

OK, acum ca v-am captat atentia, e momentul sa fac retrospectiva lunara a celor mai cretine cautari de pe google. Se pare ca fac o lectura foarte amuzanta, si eu rad ca tampitu’ cand le scriu, asa ca, fara prea multe brizbrizuri, sa intre campionii lunii ianuarie!
celebritati pe stop – iti urez din suflet s-o vezi pe amy winehouse pe stop, noaptea, dupa ce iese de la baut; daca iti revii psihic, poate alta data nu mai cauti imbecilitati pe google
scoate-i ochii – cum spunea to`arshu inainte sa fuga cu elicopteru` de pe CC, „faaahra violentsa tovaahrashi! faahra violenta!”

amintiri gen poezie de terminarea clasei – gen, maica-ta stie ca stai pe net in loc sa-ti faci temele, gen? gen, daca vrei sa termini clasa, gen, ca sa ai ce poezie sa spui, gen, pune mana si, gen, invata.

sa ne cacam – eu vreau sa ma cac in baia lui ionut; ca la el miroase frumos in baie. tu unde vrei sa ne cacam?

vand viermi de salcie – si eu vand gandaci de colorado si acarieni de parchet, te intereseaza? poate facem un schimb

panoul electric face scantei – nu-ti face probleme, e normal; de fapt, cand face asa trebuie sa bagi degetele la el, face bine la sanatate.

dedicatii de inveselire – de la gigel din cucuieti pentru vasilica din ciorograrla: te iubesc, fah!

portofele mov – numai la oferta, iei un portofel, primesti o flacara violet bonus.

text de clasele primare despre rabdare – cu rabdarea, treci marea; nu si clasa – pentru asta trebuie sa iti faci temele din carti, nu de pe google.

aseara am ramas fara bunic – l-ai pierdut sau a murit? daca a murit, condoleante; daca l-ai pierdut, sa stii ca „motor de CAUTARE” nu inseamna ca gaseste si oameni.

mother fucker traducere – futaretz de mame, in traducere literala; daca vrei o definitie mai exacta uita-te in buletin.

Si acuuum, in rapait de toobeee, sa intre campionul absolut al lunii ianuarie: coaie pe toba – asta ori e un fel excentric de mancare pe care-l faci la pomana porcului, ori cautatorul neinfricat e in cautare de senzatii noi, tari si dureroase. Ii multumim pentru ca, prin curajul sau, a contribuit la nasterea unui nou gen muzical: percutia testiculara. Premiul sau este o centura de castitate din otel inoxidabil, ca sa-i fie mai usoara sederea cu coaiele pe toba.

V-am pupat  pe portofele, si sa gugaliti bine!