Posts Tagged ‘blog’

Pauzele scurte si dese, cheia marilor succese

Iulie 23, 2010

Precum spune si titlul, dragii mei, din nou voi face o pauza de la postat de cam o saptamana, pentru ca, dupa ani si ani de excursii masochiste pe litoralul romanesc, anul asta ma duc la fratii nostri bulgari sa ma bucur de o vacanta proletara ca la carte, cu servicii pe masura costurilor si fara sa trebuiasca sa suport degradarea ultimelor locuri care mi-erau dragi pe litoralul nostru – 2 mai si Vama.

Si, daca tot ma duc in vacanta, imi inchid telefonul si fac pauza de net ca sa pot sa ma bucur din plin de soare si apa si nisip. Nu neaparat in ordinea asta, dar o sa ma bucur de ele oricum.  La intoarcere o sa avem niste postari amestecate – aventuri prin America si povesti din Bulgaria, asa incat blogul o sa devina din blog de opinie blog de turism pentru o scurta perioada, cel putin pana epuizez subiectele despre State. Asa, orientativ, am povestit doar un fragment din primele zile in Washington, si mai am o saptamana in New York de povestit plus alte mici aventuri haioase.Si, hai sa recunoastem, mai bine povestesc despre calatorii decat despre Madalina Manole si dezgroparea Ceausestilor, nu? Ca doar oameni suntem, nu Libertatea.

Sper din tot sufletul sa nu`mi pierd si ultimii 3 cititori fideli care mi-au mai ramas, da`i vara, e cald, si nu`i vreme de pierdut in Bucuresti, ca doar un concediu am, si`i pacat sa`l petrec in fata calculatorului. La fel ca`ntotdeauna, v-am pupat pe portofele, si s-auzim numai de bine!

Anunțuri

Fuzionare humanum est

Aprilie 26, 2010

Luuumee lumee, ca sa mai diversificam lucrurile putin, si ca sa aduc niste scriitura proaspata pe-aici, precum si din cauza ca, dupa cum ati observat, scriu tot mai rar si mai prost, m-am hotarat sa „pimp my blog” cu niste gene ardelenesti. Adica vorba lu` oly va fuziona in curand cu Give a crap sub numele Give a Vorba sau Vorba lu` Crap, nu ne-am hotarat inca 🙂

Ce inseamna asta, mai exact? Inseamna ca si eu si Anca ne vom pastra blogurile independente si autonome (desi din cand in cand e posibil ca cititorii mei sa faca revolte populare si sa urle „blogosfera, pamant romanesc” si „vorba lu’ oly in limba romana!” iar cititorii ei sa protesteze pasnic cu coase, topoare si bolovani pentru dreptul de a scrie comentarii). Dar serios vorbind, dincolo de poante, eu si Anca vom deveni co-autori fiecare pe blogul celuilalt, ceea ce inseamna ca veti citi pe-aici din cand in cand articole anti-basescu, urari de la multi ani in versuri, stiri despre campanii sociale si in genere chestii dragute, de atmosfera, scrise intr-un ton total diferit de al meu, iar cititorii Ancai vor fi oripilati din cand in cand de aberatiile mele mai mult sau mai putin hazoase, de frustrari bucurestene, declaratii xenofobe si proteste inversunate.

Asadar, sa fie-ntr-un ceas bun, primiti-o cu bine si purtati-va frumos cu ea, ca s`tem pretini de-o viata si va ia mama dracu` de nu! 🙂

In asteptarea primei postari marca Anca, v-am pupat  pe portofele, si s-auzim de bine!

Sex!

Ianuarie 30, 2010

OK, acum ca v-am captat atentia, e momentul sa fac retrospectiva lunara a celor mai cretine cautari de pe google. Se pare ca fac o lectura foarte amuzanta, si eu rad ca tampitu’ cand le scriu, asa ca, fara prea multe brizbrizuri, sa intre campionii lunii ianuarie!
celebritati pe stop – iti urez din suflet s-o vezi pe amy winehouse pe stop, noaptea, dupa ce iese de la baut; daca iti revii psihic, poate alta data nu mai cauti imbecilitati pe google
scoate-i ochii – cum spunea to`arshu inainte sa fuga cu elicopteru` de pe CC, „faaahra violentsa tovaahrashi! faahra violenta!”

amintiri gen poezie de terminarea clasei – gen, maica-ta stie ca stai pe net in loc sa-ti faci temele, gen? gen, daca vrei sa termini clasa, gen, ca sa ai ce poezie sa spui, gen, pune mana si, gen, invata.

sa ne cacam – eu vreau sa ma cac in baia lui ionut; ca la el miroase frumos in baie. tu unde vrei sa ne cacam?

vand viermi de salcie – si eu vand gandaci de colorado si acarieni de parchet, te intereseaza? poate facem un schimb

panoul electric face scantei – nu-ti face probleme, e normal; de fapt, cand face asa trebuie sa bagi degetele la el, face bine la sanatate.

dedicatii de inveselire – de la gigel din cucuieti pentru vasilica din ciorograrla: te iubesc, fah!

portofele mov – numai la oferta, iei un portofel, primesti o flacara violet bonus.

text de clasele primare despre rabdare – cu rabdarea, treci marea; nu si clasa – pentru asta trebuie sa iti faci temele din carti, nu de pe google.

aseara am ramas fara bunic – l-ai pierdut sau a murit? daca a murit, condoleante; daca l-ai pierdut, sa stii ca „motor de CAUTARE” nu inseamna ca gaseste si oameni.

mother fucker traducere – futaretz de mame, in traducere literala; daca vrei o definitie mai exacta uita-te in buletin.

Si acuuum, in rapait de toobeee, sa intre campionul absolut al lunii ianuarie: coaie pe toba – asta ori e un fel excentric de mancare pe care-l faci la pomana porcului, ori cautatorul neinfricat e in cautare de senzatii noi, tari si dureroase. Ii multumim pentru ca, prin curajul sau, a contribuit la nasterea unui nou gen muzical: percutia testiculara. Premiul sau este o centura de castitate din otel inoxidabil, ca sa-i fie mai usoara sederea cu coaiele pe toba.

V-am pupat  pe portofele, si sa gugaliti bine!

Back in business!

Ianuarie 11, 2010

Noroc si bine v-am gasit in 2010. Cu speranta ca n-o sa murim de frica  gripei porcine anul asta, ca se termina criza, ca ne indreptam spre mai bine si ca viata e frumoasa, ma intorc in blogosfera cu forte noi si sper ca nu v-ati suparat tare rau pe mine ca am disparut. Ohooo, si`acu’ cu ce sa-ncep?

Hai sa`ncepem anul in ton bahic si sa va povestesc despre o berarie foarte misto pe care am descoperit-o recent cu niste prieteni. Ea exista de ceva vreme, numai ca nu trecusem pe-acolo pana atunci. Se cheama Berestroika, e un local ENOOORM, desfasurat pe doua etaje (dar la subsol e mai misto), si face cinste cuvantului „berarie”. In sensul ca au o micro-fabrica de bere in incinta, unde fac 3 soiuri (si le fac bine!) – black stout (daca va place Guiness, o sa va placa si asta), red ale (bere roscata, foarte buna) si berea clasica blonda.

Si acum sa detaliez motivele pentru care-mi place atat de mult locul acela: cand eram mai tinerel si mai student, singurul criteriu care conta in alegerea locului unde ieseam era pretul; cu cat mai ieftin, cu atat mai bine. Insa de cand am crescut si mi-am luat servici, au inceput sa conteze si locul, servirea, atmosfera, muzica. Si aici Berestroika indeplineste toate criteriile cu brio: e un loc spatios, luminos, muzica e foarte buna (nu se aud playbackuri, houseuri, manele, dance, si alte cacaturi – doar rock, jazz, blues) si nu urla in boxe de sa trebuiasca sa te intelegi cu comesenii in limbajul semnelor, personalul e extrem de amabil si prompt, ti se re-umplu halbele (nu cu forta, evident 🙂 ) imediat ce le golesti, atmosfera e foarte placuta, aerul respirabil cu toate ca se fumeaza inauntru (chiar daca sunt fumator, nu-mi plac locurile unde spatiul e mic si inghesuit si tai fumul cu cutitul). Si, poate mai important (pentru un gurmand ca mine) decat toate celelalte e un lucru: MANCAREA E GENIALA, FRATILOR!!! E drept, e ceva mai scump decat shaormeria de la colt…dar MERITA FIECARE CENT!!! au un hamburger (Berestroika Burger) care te satura si e genial, facut din carne proaspat tocata, pus intr-o chifla usor prajita, cu salata si ceva sos neidentificat (e bun la gust, dar habar n`am ce contine) si cartofi – totul la 18 lei; Exista si faimosii carnati albi germani – primesti o pereche, cu cartofi taranesti (MULTI, taiati MARE), si din nou un sos neidentificat (dar excelent), tot la 18 lei. Berea neagra e 8 lei halba, cea rosie la fel.

Daca vreodata va e pofta de o bere buna si un hamburger de la mama lui de-acasa (nu tampeniile congelate ce se vand la fastfooduri), mergeti cu incredere pe Aleea Cauzasi 57 (zona Unirii, la intersectia Str. Mircea Voda cu Sf. Vineri)  la Berestroika – Beer revolution!

Mai multe detalii pe http://www.berestroika.ro

Pentru orientare – sageata verde indica berea buna 🙂

In alta ordine de idei, m-am intors la munca dupa 3 saptamani de concediu si incerc sa ma obisnuiesc cu ideea; ar mai fi de comentat despre recenta isterie cu vaccinul si gripa lu` porcu`, insa nu ma complic; cat despre vaccin: prefer sa ma imbolnavesc decat sa alimentez si sa particip la mascarada pusa la cale de strainu’ cu cercel si compania.

Acestea fiind spuse, v-am pupat pe portofele, si s-auzim de bine!

Gugalesti, nu gugalesti, vremea netului trece

Decembrie 12, 2009

Google, acest oracol din Delphi al zilelor noastre, nu inceteaza sa ma surprinda, trimitandu-mi pe zi ce trece cautatori tot mai interesanti, din categoria celor care au sarit gardul intr-o gradina maare, mare.

De exemplu, gigeii de mai jos care  au ajuns pe blogul meu cautand cai verzi pe pereti:

  • cine sa dat pe net dintre copiii aratami – tataie, daca vrei sa stii care din nepoteii matale se uita la pornache nu asa se face, mai bine stai si matale la panda dupa usa 🙂
  • cum suna o prescriptie medicala – nu suna nicicum, e o bucata de hartie cu o stampila si cu cateva randuri scrise de mana pe care doar medicii si farmacistii stiu sa le citeasca. Asa ca nu te mai chinui – daca are stampila si ti-a dat-o un doctor, mergi cu ea la farmacist, nici macar google nu poate citi scrisul de mana al medicilor.
  • popi spalati pe creier – toti, absolut toti 🙂
  • ceva scump şi foarte bine păzit – ti-as spune, da’ mai citesc si minori blogul asta si nu-mi permit; in cazul tau insa, cred ca e vorba de scoala; asa de scumpa si bine pazita a fost, incat nici n-ai putut intra.
  • dezastre naturale- cancan – de data asta cineva chiar a nimerit-o! asa e, cancan si toata redactia de acolo sunt un dezastru natural in desfasurare.
  • chinez cocalar – liu ping xiao ling, sa moara dusmanii mei daca te mint!
  • monopol mananca din telefon – fa-i si tu o aroganta, mananca din priza
  • unde traiesc moliile – in Molanda
  • cocalari noi – poftim?! Deja s-au modificat genetic aia vechi si au evoluat intr-o noua specie? Apaaaara-ne doaamneeee!
  • nu e nimic mai frumos pe lume decat tara – Vadimeee? Tu esti? Au bagat astia net la spitalu` 9?

Si, indubitabil, vedeta de saptamana asta este curiosul / curioasa care a cautat „sex isi baga in cur alte obiecte” – si de-aia zic eu ca trebuie de urgenta scoase icoanele din scoli si bagata educatia sexuala ca materie obligatorie, ca d’aia ajung unii la urgente cu cate-un spray in cur.

Hai ca v-am pupat pe portofele, si sa gugalim de bine!

Ploua, ploua, ploua, vreme de betie…

Octombrie 16, 2009

Saptamana asta a trecut la modul ciudat si foarte ciudat. Ploaie, frig, vreme deprimanta si foarte deprimanta, a mai picat si guvernul pana una alta (nu ca mi-era foarte simpatic minibok, da’ instabilitatea politica afecteaza cursul valutar si piata bursiera, deci indirect ma afecteaza chiar daca mi se rupe de ce fac ei acolo).

Am inceput sa scriu tot mai rar, si nu fiindca nu mi-ar fi drag sa scriu, ci fiindca uneori cand ajung acasa nu mai stiu nici cum ma cheama cu buletinul in fata, daramite sa-mi vina si idei de texte care sa nu fie  nici plictisitoare, nici stiri rescrise sau comentate, si nici banalitati de genul „buna ziua,bat pari.” Totusi, in putinul timp pe care il am liber, mi-a venit o idee si ma tin de ea cu dintii: vreau sa mut vorba lu` oly pe domeniu .ro si pe hosting privat. Motivele sunt nenumarate, insa cel principal este flexibilitatea si posibilitatea de a customiza designul. In scopul asta, mi-am luat un hosting gratuit si un domeniu dintr-o insula bananiera, si m-am pus pe treaba. Tehnicalitatile procesului nu cred ca au prea mare importanta, cert e ca am reusit sa aduc vorba lu` oly la o forma care mie imi place. Unde mai pui si ca Dush m-a ajutat sa-mi fac un header dragutzel (adica s-a enervat ca l-am macelarit, si l-a reparat frumos 🙂 ). Blogul nu va ramane pe adresa pe care e acum, pentru ca hostingul gratuit e lent precum curu’ vacii, si plin de ad-uri pe deasupra. Insa, inainte sa fac investitia in domeniuu/hosting, v-as ruga sa va dati cu parerea; intrati asadar pe http://vorbaluioly.tk si spuneti-mi ce parere aveti. Daca va place, mutam blogu`n casa noua cat de curand.

In cu totul alta ordine de idei, trebuia sa scriu astazi despre spam si masonerie; insa intre timp mi-am dat seama ca n-am citit bine (nu, nu m-au intimidat fortele oculte si guvernul din umbra, chiar am citit eu aiurea) si nu e cazul sa scriu despre asta. Primisem un spam bancar in numele Raiffeisen bank, ale carui linkuri duceau catre o adresa ce incepea cu „vanwellmasonry”; eu, copac fiind, si de graba varsatoriu de sange de spammer nevinovat, cand am vazut „masonry” am zis „moaaah, a dat criza’n masonerie, tre’ sa faca spam bancar sa-si scoata si ei de-o cafea, o dominatie globala, o atentie”. Insa cand am verificat (ca deh, asa am zis ca-i frumos, sa verific informatia inainte sa scriu – se aude, domnii de la cancan?) am aflat ca site-ul fantoma apartinea unei amarate de companii de sub-contractori in constructii (cuvantul masonry fusese folosit cu sensul lui de dictionar, de data asta). Asa ca am renuntat la idee; sper totusi sa nu ma calce tramvaiul in scara blocului fiindca am pomenit de asta.

In rest…sanatate si virtute, s-avem ce bea si ce…manca. Ma duc cateva zile in Suceava unde e si mai frig decat aici, ma deprima porcaria asta de vreme caineasca, si astept feedbackul vostru in legatura cu noua vorba a lu’ oly.

Pana atunci, v-am pupat pe portofele, si s-auzim de bine!

Traim in Romania si asta ne mananca tot semnalul TV

Septembrie 3, 2009

De ceva vreme incoace, a inceput era digitala. Telefonie digitala, frigider digital, geamuri digitale, masini digitale, si, nu in ultimul rand, televiziune digitala. Daca la inceputurile sale modeste, piata asta avea doar cativa furnizori, foarte repede s-au bagat pe felie si marii monopolisti de pe piata de cablu tv. Printre acesti mari monopolisti, se numara si UPC, care ofera, vezi doamne, un fel de serviciu digital de televiziune, fara sa fie nevoie sa te chinui cu parabolice. Vin baietii, iti baga un decodor, si pac, ai intrat in era digitala. Problema e ca „e” mai multe probleme: in primul rand semnalul pica din te miri ce: furtuna, criza economica, efectul razelor de luna asupra papucilor de guma, etc etc etc. In al doilea rand, oamenii astia stau foaarte prost la capitolul relatii cu clientii, respect pentru client, suport tehnic prompt, si cam tot ce tine de un furnizor de servicii civilizat.  In ordinea asta de idei – sa te fereasca al’ de sus sa-ti pice semnalul, ca pana reusesti sa dai de cineva care sa intervina te uiti cu spor la un ecran albastru, si daca indraznesti sa insisti vor avea grija sa te faca sa te simti cel mai tampit om din lume doar fiindca iti ceri drepturile. Te vor invarti de la un operator la altul, de la un departament la altul, de la un numar taxabil la altul, de la un ghiseu la altul, in speranta, probabil, ca te vei plictisi de atata umblatura si vei renunta la reclamatii.

Nu vorbesc in necunostinta de cauza – desi m-am ferit ca de dracu’ de orice fel de ghisee, ca am alergie la asa ceva. Mi-a parvenit de aici , din ciclul „primim de la cititori” , o relatare despre cum isi trateaza UPC clientii platitori. Cititi, si poate o sa va regasiti in pielea povestitoarei, si o sa recunoasteti totala lipsa de respect pentru client manifestata de unii ce au monopol pe o piata care le aduce profituri mai mult decat serioase. Dupa ce cititi, intoarceti-va aici, si spuneti-mi daca am sau nu dreptate: este ca singura solutie e sa revenim la antenele din elementi, cocotzate pe bloc, cu care sa prindem bulgarii, sarbii, moldovenii si naiba mai stie ce OZN`uri? La ce bun era digitala, daca in spatele ei se ascund niste corporatisti obositi care s-au intins mai mult decat le-a permis infrastructura, si acum nu mai fac fata cererilor de suport tehnic de la clienti? Si, presupunand la absurd ca rabdarea clientului nu cunoaste limite – e asa de greu sa formulezi o scuza de la primul telefon, explicand de ce nu poti sa ajuti,  in loc sa alergi omul pan` la dracu` cu carti si`napoi pentru o chestie ce se putea rezolva din doua clickuri?

Insa asa se`ntampla cand o companie uriasa lucreaza descentralizat, si e atat de rasfirata in departamente si departamentutze incat nu stie stanga ce face dreapta. Efectele se resimt la nivelul consumatorului final, si asta se rasfrange asupra imaginii companiei. Insa trebuie sa mai curga multa apa pe Dambovita pana o sa invete companiile romanesti cum devine cazul cu respectul pentru client.

V-am pupat pe portofele, si s-auzim de bine!

Interogatorii in beciurile securitatii: Dush vrea sa stie

August 4, 2009

Scurt si la obiect, o leapsa-interogatoriu de la Dush :

Care a fost primul / prima:

1. masina: nu-i cazul, n-am avut pana acum. Daca se pun si masinutele de jucarie, prima a fost o macheta Cadillac 🙂

2. calatorie in perimetrul tarii: la Husi, jud. Vaslui, la bunicii din partea mamei.

3. calatorie in afara tarii: Ungaria, sfarsitul clasei a 8a.

4. amintire: vecina care avea grija de mine cat mama era la coada la paine si lapte m-a scapat in cap in cada si urlam ca din gura de sarpe. Ceea ce explica multe…

5. animal de casa: Lizzie, catea bagaboanta maidaneza culeasa de mica din parc. Ulterior sfarseste tragic prin indopare cu resturi porcine cateva craciunuri mai tarziu.

6. indragosteala: clasa a-1-a, o colega. Ulterior devine tocilaritza si ma calca pe nervi.

7. descoperire:  claxonul; cand eram mic ma urcam in masina la orice necunoscut si claxonam in prostie (dar pe atunci nu erau atatia pedofili prin tara, asa ca am scapat viu si neviolat). Maica-mea credea ca o sa ma fac sofer, la ce pasiune pentru masini aveam.

8. job: priiimul primul a fost in vacanta dintre a 6-a si a 7a: vanzator ambulant de ziare. M-a tinut 3 zile, apoi m-a doborat oboseala. Urmatorul a fost abia intr-a 11a, ghid turistic pe Bucovina si Maramures – si ala ramane, pe langa primul job adevarat, si cel cu amintirile cele mai misto. Cu carte de munca si alte hartii – unde lucrez acum e primul.

9. idol: Captain Planet 🙂

10. creatie: m-am apucat de scris poezioare tampite printr-a 8a 🙂

Cam asta e leapsa, si ea merge  mai departe la Olivia, Georgiana, Evil Bubbles, BoBo.  Si lu’ Manjusri, pentru ca i-a dat-o si dush, deci e de doua ori mai motivat sa raspunda 🙂 in rest, cine se simte omis poate sa preia leapsa din oficiu. V-am pupat pe portofele, si s-auzim de bine!

Magazin duminical: sa radem cu Google

August 2, 2009

Pentru ca n-am mai inventariat de mult cautarile prin care goagal mi-a trimis cititori, si pentru ca e duminica, si e cald, si maine ma intorc la munca (am un chef, ceva de speriat 😐 ) haideti sa radem putin cu ce mai cauta lumea ca sa ajunga la vorba mea:

1. unde se gaseste nenorocitul de vierme de salcie – hai, zi drept, l-ai imprumutat cu bani si acu’ nu-ti mai raspunde la telefon.

2. monstrul din surduc – e plecat in concediu, in vizita la var’su, monstrul din Loch Ness.

3. sunt vecina cu roxy manelista – muta-te! Urgent! Am auzit ca prostia e molipsitoare.

4. cum se doarme la cuseta – te urci pe o scarita, te intinzi pe un fel de scandura de lemn imbracata in musama, si te rogi sa nu-ti fure tiganii bagajul cat dormi.

5. proverbe sarbesti – незнање није лоше, ако не и довољно охол

6. cum scap de molii – nu stiu; daca afli, invata-ma si pe mine.

7. pulahara – e un loc indepartat, care se invecineaza cu kurdistan si pizdistan.

8. suc tec – amice, regret sa te informez, dar google mai are putin pana ajunge la nivelul calculatoarelor de pe Enterprise, asa ca degeaba iti scrii poftele, n-o sa iasa suc din unitatea de disc.

9. cel mai bun job din lume – e sa nu faci nimic, si sa fii platit pentru asta.

10. sanatate si virtute hai noroc – mersi; si tie la fel.

Acestea fiind spuse, multumim Google pentru pastila de ras. Eu ma duc sa vegetez in ultima zi de concediu pana la Craciun. V-am pupat pe portofele, si s-auzim de bine!

Intalnire in Sighisoara: detalii

Iulie 2, 2009

Gataaa, am scapat de munca pentru o luna 🙂 e timpul pentru planificari, calatorii si somn mult. Cu toate ca din cauza temperaturilor extreme mi s-a topit o bucata de creier, aia care mai functioneaza se gandeste la vacanta si balaceala in mare. Dar, pentru ca ma dezgusta cocalareala de pe litoralul romanesc, si nu imi surade sa stau 48 de ore intr-un autocar imputit plin cu cefe late ca sa ma duc la greci, turci si alte neamuri din astea cu iesire la mare, o sa ma duc ca de-obicei in 2 mai. Probabil v-at fi asteptat sa zic ca ma duc in Vama, da’ si acolo a ajuns cocalareala si neamul prost. Nu mai e Vama ce-a fost odata…asa ca ma duc in 2 mai, la o casuta unde am fost si anul trecut, cu o curte enorma care are o portita in spate ce da inspre niste scari ce coboara spre o plaja plina de alge si bolovani, cu rulote si nudisti intr-o parte, si un buncar de mitraliori in cealalta, si-o sa ma simt superb. Nu-mi trebuie nisipuri de aur, nu-mi trebuie all inclusive, o bucatica de plaja virgina, fara muzica si terase, e tot ce-mi trebuie. O sa-mi petrec diminetile momind guvizi pe dig in timp ce nevasta-mea o sa citeasca plictisita presa si-o sa traga de mine sa mai facem si altceva ca s-a plictisit 🙂 si-apoi o sa mi se faca mila de bietii guvidei lacomi si-o sa le dau drumul inapoi in mare …asta, daca nu mi se face brusc pofta sa-i tavalesc in malai, sa-i prajesc si sa-i mananc cu mamaliga si mujdei, facute in gradina umbroasa a gazdei. Sunt un om al placerilor simple, si dupa un an de munca, nimic nu-mi incarca bateriile mai bine ca o saptamana de liniste, pescuit si balacit in apa. Si-apoi, cand ars de soare o sa ma intorc in ceaunul asta incins caruia-i zice Bucuresti, o sa am amintiri racoroase care sa ma tina pana anul viitor cnad o sa pot ajunge iar in micul meu colt de paradis. Sper ca pana atunci sa nu construiasca nimeni vreun hotel pe-acolo, si macar 2 mai sa ramana satucul boem de pe malul marii, ferit de tziganeala ce a acaparat restul litoralului. Si daca pierd si 2 maiul…tot am o scapare: ma duc la Gura Portitii, unde se`mbina Dunarea cu marea, si unde civilizatia inca n-a ajuns, si sper ca nici n-o sa ajunga prea curand.

Si, la sfarsitul lunii, vine si festivalul medieval de la Sighisoara. Ultimul weekend din iulie, 24-25-26. E inca prea devreme sa stabilim detaliile intalnirii, dar cred ca cel mai bine ar fi sa ne vedem fie sambata, fie duminica, sa aibe toata lumea timp sa ajunga, si sa stam o ora, doua, trei, noua, la o bere si-un pahar de vorba undeva in cetate. Manjusri, si oricine mai vrea: puteti da mai departe anuntul pe blogurile voastre. Vorba americanului, the more the merrier. Ne vedem, punem tara la cale, si cine stie ce-o iesi. In orice caz, sper sa-mi cunosc cei 3 comentatori fideli cu ocazia asta 🙂 Voi reveni cu detalii, insa astept sugestii organizatorice din partea voastra.

Pana atunci, v-am pupat  pe portofele, si s-auzim de bine!