Posts Tagged ‘cocalari’

Priviti, privighecioara canta!

Martie 13, 2010

A trecut o saptamana, si ma gandeam ce sa mai debitez p-acilisha ca sa va amuz un pic, ca prea am fost serios in ultima vreme. Eh, si aflu de pe cocalari.com ca gutza putza de maimutza a declarat in Libertatea ca se apuca de manele rock ca sa nu mai fie hulit de lume. Eu, in principiu, sunt foarte tolerant cu muzica, mai putin cu manelele, si asta fiindca nu se pot incadra in categoria sonora „muzica”, eventual doar vome, vomiciuni, vomitati. Eh, si uite-asa, dupa o lunga cacare asupra sinelui, regele, imparatul, darth vaderul, asterixul si obelixul manelelor, Niciolaie Gutza s-a gandit sa se faca popular in randul maselor culte apucandu-se de un nou gen muzical: manele rock. Nu stiu daca toata povestea e doar un viral, o gluma (proasta) sau e chiar pe bune, insa am sa-i fac cateva sugestii viitorului rockstar (cine stie? poate ma ia de consilier in viitor si fac si eu averi, bani, dusmani).

Deci domnoooo Gutza, carevasazica va apucati de rock. Ar trebui, in primul rand, sa stiti ca e cam saracie in rock. Rockerii n-au bani, si nici n-o sa-i convingeti vreodata sa-si faca poze in geaca de motor si pensia bunicii, sau cu pleata in vant, bocanci si chiloti harmani in buda. De asemenea, e bine de tiut ca rockerilor nu prea le plac limuzinele. Asa ca nene gutza, pune mana si invata sa mergi pe motor (pentru cunostintele matale generale: scuterele alea pe care „se dau” fanii matale cu gagicile lor fara casca NU sunt motoare.). Booon, mai departe: la rockeri nu tine cu bautura fina, sampanie, vischi si ce mai promovezi matale prin vomiciunile tale manelistice; placerile simple ale vietii (berea ieftina, vodka proasta, trascaul) sunt mult mai populare in randul lor. Cu toate astea, manelistii matalutza au creierul mult mai atrofiat decat cei mai feroce bautori din randurile rockerilor. In alta ordine de idei, sa mai stii, imparate, ca lungimea parului nu e direct proportionala cu coeficientul de inteligenta. Asa ca, daca te gandesti sa-ti lasi pleata, sa stii ca e doar atat: o pleata; n-o sa te faca mai destept si nici mai iubit. De asemenea, un dezavantaj al parului lung e ca trebuie ingrijit. Recte, spalat si pieptanat. Nu merge sa dai cu 3 tone de colonie contrafacuta peste jeg si sa te simti fat frumos. Un ultim detaliu important inainte sa trec la randul al doilea de sugestii: o parte din rockeri sunt foarte nationalisti; asa ca iti recomand sa-l contactezi urgent pe plasticianul lui Michael Jackson, o sa trebuiasca sa te albesti inainte de primul concert daca nu vrei sa te calce in picioare niste baieti cat usha, cu capul chel si nu prea dusi la biserica.

Ok, acum niste sfaturi de natura tehnica: rockul e un gen muzical foarte bine cunoscut in lume; sa nu te puna naiba sa plagiezi, ca nu tine. Aici o sa-ti fie cam greu, stim cu totii ca ai o problema cu originalitatea. Despre versuri, ce sa zic? „My enemies are dying, I am better than them all” nu suna bine decat pe riffuri de Manowar. De asemenea, „I am rich, I am rich, don’t you wanna be my bitch?” nu suna bine decat daca e cantat la misto, pe acorduri punk, si toata lumea STIE ca e la misto. Renunta complet la „I don’t need school, I was born cool”, ca e luata, au zis-o Pink Floyd cu vreo 25 de ani in urma, sub alta forma, dar ideea e aceeasi. De asemenea, te rog, nu combina „I don’t need school, I was born cool” cu „My enemies are dying, I am better than them all” ca-ti iese „I don’t need school, i was born cool, my enemies drool, shailalalalalala” si, iar, nu-i bine. Daca-ti traduci asa-zisele versuri in engleza, nu inseamna ca iese ceva mai de calitate. Dimpotriva, s-ar putea sa sune mai prost. Daca se poate ca ceva de genul ala sa sune mai prost decat e deja. Si daca te gandesti sa il copiezi pe colegu’ miroboliciune-minune, sa stii ca „Awwwwwwww my heaaaart, awwwwwww my liiife” e emo. Si nu-i „cul” si nici „tru cult”; e doar emo. A, si nu in ultimul rand: lasa versurile despre dumnezeu, ca iti iese christian rock si te invita astia la concerte la casa de adunare. Si acolo nu-i nici alcool, si femeile au batic, nu fuste scurte.Si inca ceva: vocalizele alea cu floricele pe care le bagati voi in toate productiile NU functioneaza in rock. Ma rog, asta daca nu esti Dani Filth. Dar ala e alta mancare de peste. Si alt fel de vocalize.

Deci, stimate imparat-rege al manelelor, iti urez succesuri in viitoarea ta cariera de rockstar, insa nu tinti prea sus, titlul de „kings of metal” e deja luat, si nu cred ca vrei sa te bati cu Manowar pentru el…ca asa batrani cum sunt, te rup in 4 daca te prind. Sau te leaga de o boxa si te tin acolo pana explodezi de la sunet.

Sper din tot sufletul ca toata povestea e un mare fake. N-as putea suporta gandul ca ultimul bastion de inteligenta din tara asta e cucerit de infectia manelelor. Vorba ceea, radem, glumim, da’ nu parasim incinta dom`le!

V-am pupat pe portofele, si sa moara dusmanii nostri, ce pana mea?

Anunțuri

Ministerul Transporturilor se-ntoarce!…in timp!

Mai 11, 2009

Dragi si drage, sambata asta am  trait o experienta demna de Zona Crepusculara. Cam o data, de doua ori pe luna, merg in weekend in vizita la socri, si, ca o putoare ce sunt ca sa fiu odihnit si sa nu zic ca m-am trezit si sambata cu noaptea-n cap, plec la 13.45 cu un rapid. Rapidul cu pricina e, de obicei, o sageata albastra care, in afara de scaunele alea incomode ca dracu’ , are tot confortul (si prin confort inteleg aer conditionat si respirabil, si nema navetisti cu papornite cu branza). Eh, sambata asta cand am ajuns in gara am trait un soc de zile mari. Pe linia pe care trebuia sa fie garata sagetzica mea, ce gasesc? Un…tren, ca sa-i zic asa, desi nu stiu cat de potrivit e termenul, format din 4 vagoane mai batrane ca mine, care aratau ca dupa razboi, si care erau si ele dotate cu tot confortul: aer conditionat de deschiderea geamurilor, scaune confortabile invelite`n musamaua aia maro (o mai tineti minte? e aia din acceleratele si personalele de demult) cu 8 (OPT!!) locuri in compartiment, si asortate cu toate speciile de navetisti cu putinta (navetistul manelist cu bere si seminte, navetistul ceafalat neplatitor de bilet, navetistul etnie conlocuitoare de culoare, navetistul ciuben transhumant cu papornitze cu branza et. al. ). Ce mai incolo-incoace, tot confortul pe care ti-l poate oferi un tren personal pe relatia Obor – Oltenita. Numai ca eu eram in gara de nord, platisem bilet de rapid, si mergeam in Rosiori, Teleorman, nu in Oltenita. Dupa ce mi-am revenit din soc si mi-am facut loc cu coatele printre toate soiurile de nespalati parfumati cu noul Fosse Septique, apa de din toaleta, m-am uitat atent la telefon, sa vad daca mai am semnal si daca data corespunde. Cine stie, poate intrasem intr-o anomalie spatio-temporala si iesiem in gara de nord acu` trei`j de ani. Spre surpriza mea, semnal aveam, si telefonul imi spunea ca sunt inca in 2009.

In timp ce ma asezam blestemand pe scaunul soios de musama, inghesuit intre 4 malaci frumos-mirositori, o faraoanca mai mult lata decat lunga si o studenta care nu parea deloc afectata de mediul toxic in care se asezase, mi-am dat seama ca nu eu calatorisem in timp: ministerul transporturilor fusese inghitit de gaura neagra pe care ei insisi  o creasera  in buget si se intorsese cu 30 de ani in timp, in vremurile cand vagoanele cu care calatoream erau cele mai moderne disponibile. Si astfel, cu un „crushioiu` ma`sii de treaba!” in gand, mi-am continuat drumul, transpirand ca un sudor de performanta, pana in urbea X. Cand am coborat, era sa pup pamantul. Dar nu de bucurie ca am iesit viu din vagoanele de gazare, ci pentru ca o baba artzagoasa ma impinsese cu papornitza cu branza si era sa musc cu dintzii de peron. Pentru ca, indubitabil, acum 30 de ani, ca si azi, chiar daca trenul stationeaza 15 minute, babele cu papornitze vor fi primele care se vor inghesui sa coboare, ridicandu-se in picioare cu juma` de ora inainte sa intre trenul in gara si stand priponite in usha pana la destinatie. Si apoi, daca nu le dai prioritate, te vor injura invariabil si te vor impinge, nu care cumva sa ramana ele cu cele 15 duzini de galeti, galetushe, bidoane, saci si papornite in tren.

In concluzie si ca incheiere, nu pot decat sa spun ca am avut o calatorie mirobolanta pentru care multumesc din inima partidului, cfr`ului, ministerului transporturilor si in acelasi timp ii transmit un calduros „`te-n gura de imbecil, treci `napoi cu burta pe carte” aluia care a afirmat ca nu se poate calatori in timp. Trenul de sambata sta dovada ca unii, daca vor, chiar pot rupe barierele spatio-temporale.

V-am pupat pe portofele, si s-auzim de bine! Ne vedem ieri!

Cocalari? Dar avem si la noi, la China!

Ianuarie 17, 2009

*PREAMBUL* – urmatoarea postare nu este xenofoba, desi poate parea asa 🙂

Ieri seara mi-a fost dat sa-mi schimb conceptiile despre cocalari si raspandirea lor geografica. Exact cand credeam ca numai in Romania ne putem mandri cu asemenea specimene, am aflat ca si in China exista fenomenul.

Ora 18:15. Metrou Unirea 2. Trenul intra in statie, se deschid usile. Un grup de chinezi asemanatori la culoare cu pretinii nostri conlocuitori se imbulzeste pe usa. Nu tu prioritate la coborare, nu tu pardon (sau xi li ming pi bao, sau cum s-o spune pardon in chineza), nimic; prima asemanare. Ma uit la ei. Look de muncitori zilieri nespalati si semi-muritori de foame, priviri obosite; a doua asemanare. Se aseaza in cerc blocand calea de acces si producand imbulzeala; a treia asemanare.

Ora 18:16. Trenul pleaca din statie. De langa mine incepe sa se auda o muzica ciudata. Ma uit in jur si-mi dau seama ca unul dintre chinezi statea cu mobilul in mana si dadea muzica la popor. Ascult mai cu atentie, vine refrenul. Ming, ping, xiao ling, tralalala. Ceva muzica chinezeasca. Volumul creste spre maxim. A patra asemanare.

Ora 18:18. Statia Izvor. Cobor ganditor din metrou. Deci au si chinezii cocalarii lor. Sau astia s-or fi naturalizat si au invatat obiceiurile de la cocalarii nostri? Totusi n-avea nici unul vreun ying-yang de 3 kile prins cu lantz de bicicleta la gat, deci inca n-au invatat toate lectiile. Acuma…stau si ma intreb…cum s-or fi chemand artistii lor? Irhanna? Jutsin Timberalke? 50 yuan? Bin-Xe Copilul de Orez? si unde-si inregistreaza oamenii astia muzica? Tot pe vapor, vis-a-vis de fabrica de pantofi sport Abibas si slapi Make?

Pana sa aflu raspunsul la aceste intrebari existentiale, va pup pe portofele si s-auzim de bine!

A`nnebunit lupu`: momente si faze

Octombrie 27, 2008

Dragilor dragi, azi va povesteste tata doua lucruri. Unu, ca un om ce ma aflu, am sarbatorit prima zi de munca la stapan nou cu o bere sanatoasa dupa program, la focu’ vesnic cunoscut si sub denumirea de Fire. Cand sa ies d’acolo, ce-mi vede ochiu? (un ochi, celalalt era atent sa nu calc in transeele din centrul istoric). Dom`le, minunea minunilor: pe considerentul ca sexul vinde, si ca „shop” e o chestie mica, gen butic, in care nu-ncap multi clienti de-odata, un dăshtept  a deschis in buricu` taaaarguluuuui….ce creeeedeeeeti? *tobele va roooog*: EROTICA MALL! Da, fratilor, MALL! O magaoaie cu doua etaje, un fel de doua sex-shopuri care fac sex unul peste altul (na termeni de cautare, Googlule baiatuleee!) cu tot felu’ de chilotei cu atzishoara, femei de plastic (de parca n-am vedea destule umbland libere pe strada zi de zi). Acuma, sa nu ziceti ca l-a tampit casnicia pe nen`tu Oly si s-a facut peste noapte puritan. Departe de mine gandu’…da’ fratele meu…erotica MALL? Astept cu nerabdare si sincera emotie in suflet Erotica Shopping City si Erotica Hypermarket, ca vorba lu` Creanga al batran „pule ai zis ca sameni, pule sa dea dumnezo` sa creasca!”.

In alta ordine de idei, ma uitam prin statisticile blogului si ce gasesc? azi, ca sa ajunga la mine, cineva a cautat cu gogu’ „jocuri de fete fara barbi de varsta de 8” …fapt din care nu prea stiu ce sa-nteleg, asa ca nu comentez 🙂 (ba da, comentez un pic: as recomanda eu cateva jocuri de fete fara barbi, da’ ma`ntelegeti, famelia, onoarea mea de famelist, bataia si dormitu’ pe presh…deci ma abtin)

In incheiere, ce pot sa zic? Ura si la gara? Nu, nu merge…gata, stiu: Ura si la mall. La erotica mall, of course 🙂