Pauzele scurte si dese, cheia marilor succese

Precum spune si titlul, dragii mei, din nou voi face o pauza de la postat de cam o saptamana, pentru ca, dupa ani si ani de excursii masochiste pe litoralul romanesc, anul asta ma duc la fratii nostri bulgari sa ma bucur de o vacanta proletara ca la carte, cu servicii pe masura costurilor si fara sa trebuiasca sa suport degradarea ultimelor locuri care mi-erau dragi pe litoralul nostru – 2 mai si Vama.

Si, daca tot ma duc in vacanta, imi inchid telefonul si fac pauza de net ca sa pot sa ma bucur din plin de soare si apa si nisip. Nu neaparat in ordinea asta, dar o sa ma bucur de ele oricum.  La intoarcere o sa avem niste postari amestecate – aventuri prin America si povesti din Bulgaria, asa incat blogul o sa devina din blog de opinie blog de turism pentru o scurta perioada, cel putin pana epuizez subiectele despre State. Asa, orientativ, am povestit doar un fragment din primele zile in Washington, si mai am o saptamana in New York de povestit plus alte mici aventuri haioase.Si, hai sa recunoastem, mai bine povestesc despre calatorii decat despre Madalina Manole si dezgroparea Ceausestilor, nu? Ca doar oameni suntem, nu Libertatea.

Sper din tot sufletul sa nu`mi pierd si ultimii 3 cititori fideli care mi-au mai ramas, da`i vara, e cald, si nu`i vreme de pierdut in Bucuresti, ca doar un concediu am, si`i pacat sa`l petrec in fata calculatorului. La fel ca`ntotdeauna, v-am pupat pe portofele, si s-auzim numai de bine!

Reclame

O mare, doua mare, bate vantu-n buzunare

Dragi si drage, sambata noaptea m-am intors de la 2 mai. Mi-a luat doua zile sa-mi revin si sa ma adaptez la aerul de Bucuresti – cand am coborat pe peron in Gara de Nord am crezut ca o sa-mi faca plamanii greva japoneza. Caldura mare, monser, tzashpe grade la umbra, praf, noroc c-au plecat studentii acasa si corporatistii in Bulgaria, Grecia si Turcia, ca e mai putina inghesuiala pe strazi de la o vreme. In fine, concluziile preliminare ale escapadei la mare pe anul asta sunt urmatoarele:

1. CFR-ul suge in continuare, mi se pare aberant sa faci 2 ore intre Mangalia si Constanta, la fel cum mi se pare aberant sa faci 6 ore si-un pic de la Bucuresti la Mangalia (vo` 350 de kilometri) cand in timpul asta ajungi din Bucuresti la Suceava (500 km).

2. Vama Veche nu mai are nici o scapare. Multumim Mircea Toma ca ai adus cocalari si hipsteri de Bucuresti in Vama, ca acum exista sezlonguri pe toata plaja, beach-baruri, trotuar, pista de biciclete, cluburi din care urla house-ul, un hotel din sticla si otel, o tabara de copii si din ce in ce mai putini vamaioti autentici. Mai bine ramanea Vama anonima si „pour les connaisseurs” decat sa o popularizezi matale cu salvati vama veche si alte alea. Data viitoare cand vrei sa salvezi ceva, salveaza Mamaia, sau Jupiterul sau prafu’ de pe toba.

3. Pe antreprenorii din 2 mai ii doare in cur de criza financiara. Cum am ajuns la concluzia asta? Fratzica, e mancarea mai scumpa ca-n Mamaia, sa moara 14 vecini d-ai mei infiptzi in gard!

4. AM RAMAS LEFTER FRATILOR!!! Pentru donatii cautati-ma pe mail. Va spun si-o poezie, ceva cu mamele din lumea-ntreaga, trista este caprioara, ce vreti voi. In acest context, cu amaraciune-n suflet anunt ca trebuie sa renunt la intalnirea bloggereasca din Sighisoara – insa cu toate ca nu mai pot face deplasarea, ideea in sine ramane deschisa – si pe bune vreau s-o facem si p-asta candva. Poate in Bucuresti. Poate chiar vara asta. Imi pare rau daca v-ati facut planuri, si ii rog pe magdutza (care era entuziasmata si vroia sa vina) si pe Manjusri (care a preluat anuntul si l-a postat la el pe blog) sa nu fie suparati si sa vina cu sugestii pentru o intalnire in Bukresh.

5. N-am scapat de stiri nici in 2 Mai, dar cum ele s-au intamplat saptamana trecuta si au fost deja tocate de presa si bloggeri, n-are rost sa ma mai leg de ele. Singurul lucru pe care-l am de spus e ca ma-ncearca tot mai tare sentimente criminale fata de media audio-vizuala din Romania.

6. Intr-o alta ordine de idei, marea a fost agitata toata saptamana si s-a linistit in dimineata plecarii mele. Deci n-am putut da la peste calumea. Deci il ucid pe Murphy, daca o exista, si daca n-o fi mort deja.

Cam astea au fost, pe scurt, punctele esentiale din concediul meu la mare. Povesti mai detaliate, si fotografii cu rasaritul, cargoul Stella, pustietatea dintre 2 Mai si Vama si alte chestii realmente fascinante, in zilele urmatoare. V-am pupat pe portofele, si s-auzim de bine!

Intalnire in Sighisoara: detalii

Gataaa, am scapat de munca pentru o luna 🙂 e timpul pentru planificari, calatorii si somn mult. Cu toate ca din cauza temperaturilor extreme mi s-a topit o bucata de creier, aia care mai functioneaza se gandeste la vacanta si balaceala in mare. Dar, pentru ca ma dezgusta cocalareala de pe litoralul romanesc, si nu imi surade sa stau 48 de ore intr-un autocar imputit plin cu cefe late ca sa ma duc la greci, turci si alte neamuri din astea cu iesire la mare, o sa ma duc ca de-obicei in 2 mai. Probabil v-at fi asteptat sa zic ca ma duc in Vama, da’ si acolo a ajuns cocalareala si neamul prost. Nu mai e Vama ce-a fost odata…asa ca ma duc in 2 mai, la o casuta unde am fost si anul trecut, cu o curte enorma care are o portita in spate ce da inspre niste scari ce coboara spre o plaja plina de alge si bolovani, cu rulote si nudisti intr-o parte, si un buncar de mitraliori in cealalta, si-o sa ma simt superb. Nu-mi trebuie nisipuri de aur, nu-mi trebuie all inclusive, o bucatica de plaja virgina, fara muzica si terase, e tot ce-mi trebuie. O sa-mi petrec diminetile momind guvizi pe dig in timp ce nevasta-mea o sa citeasca plictisita presa si-o sa traga de mine sa mai facem si altceva ca s-a plictisit 🙂 si-apoi o sa mi se faca mila de bietii guvidei lacomi si-o sa le dau drumul inapoi in mare …asta, daca nu mi se face brusc pofta sa-i tavalesc in malai, sa-i prajesc si sa-i mananc cu mamaliga si mujdei, facute in gradina umbroasa a gazdei. Sunt un om al placerilor simple, si dupa un an de munca, nimic nu-mi incarca bateriile mai bine ca o saptamana de liniste, pescuit si balacit in apa. Si-apoi, cand ars de soare o sa ma intorc in ceaunul asta incins caruia-i zice Bucuresti, o sa am amintiri racoroase care sa ma tina pana anul viitor cnad o sa pot ajunge iar in micul meu colt de paradis. Sper ca pana atunci sa nu construiasca nimeni vreun hotel pe-acolo, si macar 2 mai sa ramana satucul boem de pe malul marii, ferit de tziganeala ce a acaparat restul litoralului. Si daca pierd si 2 maiul…tot am o scapare: ma duc la Gura Portitii, unde se`mbina Dunarea cu marea, si unde civilizatia inca n-a ajuns, si sper ca nici n-o sa ajunga prea curand.

Si, la sfarsitul lunii, vine si festivalul medieval de la Sighisoara. Ultimul weekend din iulie, 24-25-26. E inca prea devreme sa stabilim detaliile intalnirii, dar cred ca cel mai bine ar fi sa ne vedem fie sambata, fie duminica, sa aibe toata lumea timp sa ajunga, si sa stam o ora, doua, trei, noua, la o bere si-un pahar de vorba undeva in cetate. Manjusri, si oricine mai vrea: puteti da mai departe anuntul pe blogurile voastre. Vorba americanului, the more the merrier. Ne vedem, punem tara la cale, si cine stie ce-o iesi. In orice caz, sper sa-mi cunosc cei 3 comentatori fideli cu ocazia asta 🙂 Voi reveni cu detalii, insa astept sugestii organizatorice din partea voastra.

Pana atunci, v-am pupat  pe portofele, si s-auzim de bine!

N-am murit!

Dragi si drage, stiu, am lipsit mult, n-am dat nici un semn de viata, am lasat blogul vraishte si-am plecat, dar inainte sa aruncati cu rosii stricate, vreau sa stiti ca am avut o sumedenie de motive intemeiate pentru care nu am mai scris. In principiu, pentru ca nu am avut nimic de zis. Si oricat de mult as lipsi, imi mentin pozitia de pe care am pornit cu acest blog: daca nu am nimic de zis, nu scriu. N-ar avea rost. Nu mi-am facut blog ca sa turui mecanic revista presei sau sa povestesc ce-am mancat ieri la pranz, sau sa comentez mondenitati, politicisme si alte socoteli urat mirositoare care se intampla pe la noi. Desi, ce-i drept, uneori nu ma pot abtine si comentez pe subiectele de mai sus. Dar, repet, numai cand am ceva concret de zis. Si cu asta incheiem primul motiv.

Al doilea motiv e ca sunt in sesiune. Sau stressiune, sau ma rog, ceva asemanator. Nu se compara cu ce sesiuni aveam in facultate, da’ e si asta destul de grea, mai ales ca, spre deosebire de anii studentiei (primii 3, ca acuma masteru’ tot la „ani de studentie” se incadreaza) a aparut si munca. Manjusri poate sa confirme ca „e grele” cu sesiunea si munca in acelasi timp, mai ales daca vrei sa le faci bine pe amandoua.

Al treilea si cel din urma motiv e ca la scoala unde lucrez (nu e publica, stati linistiti, ca nu m-am tampit sa ma bag in albie sa ma mance porcii) anul scolar s-a terminat vinerea trecuta, si ultimele saptamani de scoala au fost agitate si marcate de graba de a rezolva lucruri lasate pe ultima suta de metri, si de plecarea unui coleg  si prieten foarte drag mie (care, de altfel, a fost si cel care m-a selectat pentru jobul asta, si mi-a fost si mentor in primele luni de acomodare) care s-a hotarat sa-si continue experienta didactica internationala in Libia (!!!). Odata cu el au mai plecat si alti oameni (nu in libia, totusi 🙂 ) cu care m-am obisnuit sa-mi petrec 9 ore pe zi, 5 zile pe saptamana si mi-a fost oarecum ciudat si greu sa-mi iau la revedere de la ei in ultima zi de scoala stiind ca n-o sa-i mai vad decat daca printr-o ciudatenie a sortii cararile ni se vor intersecta din nou.

Acestea fiind spuse, trag nadejde ca ma veti intelege si imi veti scuza absenta. Oricum, de la 1 iulie intru in concediu si o sa fiu mai mult plecat, insa de fiecare data ma voi intoarce cu fotografii si povesti – deci voi avea suficiente subiecte de scris.

In incheiere, o sa-mi promovez un fost coleg de clasa (din anii aia misto si fara griji ai liceului) – caruia ii transmit pe aceasta cale ca, desi nu ne-am mai vazut si auzit de cel putin un an, nu inseamna ca l-am uitat, si ca am acelasi numar de telefon pe care-l aveam si-n liceu – si ca sunt suficiente bodegi in bucuresti in care ne putem intalni la o bere sa recuperam timpul pierdut, oricand are chef. Horia, fiindca despre el e vorba, e muzician, asa ca aruncati o ureche pe http://www.myspace.com/horiamusic pentru niste metal alternativ de calitate.

Sper sa ne auzim cat mai curand, si sper ca nu v-ati suparat tare rau ca am lipsit 🙂 V-am pupat pe portofele, si s-auzim de bine!

P.S. : la sfarsitul lui iulie voi fi in Sighisoara pentru festivalul medieval. Punem de-o intalnire blogosferica?

Urari de sezon si alte maruntisuri

Dragi si drage, va las cu bine, intrucat de azi incepe operatiunea „hoardele pagane si frigiderul”. Recte, ma duc acasa sa dorm, sa ma`ndop animalic si sa vad care mai e miscarea in urbea X cunoscuta si ca Suceava, de unde subsemnatul provine. Diseara cand popii vor incepe sa spuna povestea cu 3 zile dupa evanghelie, cu moartea pre moarte calcand, alea alea, eu voi cobori din tren. Sper sa gasesc vreun taximetrist mai pagan care sa ma duca acasa, si sper sa aiba pe unde intra cu masina, ca ai mei sunt inconjurati din toate colturile de biserici (deh, vorba ceea, provin din judetul unde, statistic vorbind, exista cate o biserica la cam 10-20 de locuitori, si inca mai strang unii bani sa mai construiasca) si nu stiu zau pe unde scot camasa. Dar, cum zice englezu`, „we`ll cross that bridge when we get to it”. Nu stiu cand si daca mai prind ceva tzava de net prin zona (de obicei fac ca fratii nostri de culoare din ferentari – numai ca eu nu intzep cablurile electrica, ci prind din zbor cate-un punct de acces wireless neparolat si-mi verific mailul din pozitii contorsioniste ca sa nu pierd semnalul) asa ca, una la mana, va urez sa pasteti fericiti, fiecare cum stie, si sa aveti grija la excese, si doua la mana, le multumesc celor 3 comentatori constanti pentru fidelitate si ii rog sa ma scuze daca n-o sa pot raspunde la comentarii saptamana asta.
Promit ca ma’ntorc cu un foto-blog sa impart cu voi experienta suceveana 🙂
Cam asta e, v-am pupat pe portofele, si s-auzim numai de bine, ca eu ma bag la facut bagaje.