Posts Tagged ‘dorel’

In Romania, moartea vine pe trotuar

Septembrie 22, 2009

Dimineata. 6.45 AM. Pipera metrou. Amortit de somn, cu castile in urechi si tigara-n bot, astept pe trotuarul din fata gurii de metrou sa ma sui in busul ce-mi va transporta corpul pe jumate adormit la munca. O zi tipica, racoare, praf, un tramvai plin cu muncitori din schimbul de noapte trece hurducaind si gemand din toate incheieturile. Eu fumez, Nightwish bubuie in urechi, si deodata, o mana ferma ma apuca de-un umar si ma trage intr-o parte.

Trezit brusc din reverie, nu apuc sa-l injur pe proprietarul mainii cu pricina fiindca la cativa centimetri de mine trece, nepasator, cu spatele, un camion de paine. Pe trotuar. Camionul. In loc sa-l injur, imi scot o casca, ii multumesc omului (care tocmai ma salvase de la o moarte foarte penibila – facut terci de masina de paine – aproape  la fel de penibil ca un amic de-al meu care era cat pe-aci sa fie calcat de DRIC). Camionul cu paine urcase pe trotuar ca sa traga la scarile gurii de metrou – cel mai apropiat loc de alimentara din statie care trebuia aprovizionata la prima ora. Insa Dorel Camionagiul, avand permisul luat la Pitesti, nu cunostea conceptul de oglinda retrovizoare, claxon, sau macar  un „da-te`n mortii ma`tii mai incolo” urlat pe geam. Ora fiind mica, somnul mare, si socul intamplarii proaspat, nu mi-am dat seama decat mai tarziu prin ce trecusem. Si atunci m-am pus pe injurat. In gand, fiindca Dorel plecase deja spre alimentarele patriei cu paine pentru oamenii muncii. Poate daca eram cocalar si ascultam muzica la telefon, fara casti, nu mai pateam asta. Poate daca eram mai intepat, ma duceam la soferul ala si-l scuipam intre ochi pentru ca s-a urcat pe trotuar fara sa se asigure. Poate daca nu eram in Bucuresti, Romania, aveam siguranta ca nu voi muri strivit de un camion, pe trotuar, pentru o activitate atat de banala precum tigara de dimineata cu muzica in casti.

Dar – ghinion de nesansa – m-am nascut si traiesc in Romania, asa ca nu-mi ramane decat intrebarea: si bloggerii se calca cu masina, nu-i asa?

In incheiere, traditionalul „Muriti!” istodoresc merge spre soferii de distributie care se urca cu camioanele/dubele pe trotuare – mai bine ei, decat eu.

V-am pupat pe portofele, si s-auzim de bine!

Anunțuri

Romanul s-a nascut electrician

August 16, 2009

Printre toate stereotipurile care circula (ma rog, nu circula – dar ne place noua sa le spunem intre noi cu mandrie) despre romani, sunt arhicunoscute cele despre ospitalitate, aptitudini poetice nemaipomenite, talent la fotbal si politica, etc etc. Nimeni nu vorbeste insa despre faptul ca, in tara asta, oricine de la vladica la opinca este, pe langa poet, fotbalist, politician, primitor si omenos, si expert in retele de joasa si medie tensiune. Mai pe romaneste, electrician.

Azi dimineata m-am trezit fara curent. Boon, zic…nici o problema, o sa vina. Dupa un timp m-am prins ca nu e „de la ei” – cum se zice, ci ca e picat undeva in bloc. Cobor la 4, unde e panoul cu sigurante pentru etajele 4-5-6-7. Bat la vecinu’ de la 17, cer cheia, mi-o da, imi zice ca el are curent. Devenea tot mai clar ca fie mi-a sarit patronul (siguranta aia umflata din panou) fie s-a intamplat ceva mai dubios – ca nici liftul nu mergea.

Deschid, bag lampa de control, 5 apartamente yok curent. Trecem peste faptul ca habar n-aveam care din cele 5 e apartamentul meu, ca nu s-a gandit nimeni sa le noteze – sau macar sa le puna in ordine, si mai trecem si peste faptul ca sistemul electric dateaza din anii 60, deci privind panoul ala ma simteam ca un arheolog care descopera o civilizatie pierduta, toate pareau in regula. Ma duc in piata, cumpar patron, ma intorc, si incep sa scot la intamplare sigurante in speranta ca o sa-mi nimeresc apartamentul. Si de aici incepe partea cu „romanul s-a nascut electrician”. FIECARE siguranta scoasa avea cel putin 20 de ani vechime si fusese shuntata de cel putin cateva ori cu litza. Adica a sarit, si un dorel inteligent a legat pe deasupra litza ca sa nu mai cumpere una noua.

In timp ce ma invarteam pe-acolo incercand sa dau de cauza problemei, apare si-un prieten al unei vecine, pe care-l chemase fiindca nici ea nu avea curent. Omu’ isi scoate si el lampa de control si ne punem impreuna pe masurat, doar ca sa ne dam seama ca nu sigurantele erau de vina. Blocul datand din paleozoicul inferior, era cablat cu 3 faze la 380 V (nu pretind ca inteleg ce am scris mai sus, am dat copy-paste din memorie la ce mi-a zis nenea ala) iar una din acele faze picase. Daca va intrebati de ce, raspunsul e simplu si il inteleg chiar si eu: s-a intamplat oareshce supratensiune, si sigurantele, in loc sa sara cum trebuie, au ramas intregi fiindca litza improvizata de dorei nu s-a ars. Deci supratensiunea s-a dus unde-a stiut ea mai bine – pe faza.

Boooon, coboram la parter, cerem cheia de la panoul principal, il deschidem, din nou ma simt ca intr-un centru de comanda din al doilea razboi mondial, omu’ masoara fazele si intr-adevar, una din ele era moarta la datorie. Scoate de-acolo o ditai siguranta de 60 de amperi (de marimea unui mic butoiash) siiii….siiiiiiiiiiiiiiiii, ghiciti ce? ERA SHUNTATA CU LITZA! Asadar, cand a venit doamna supratensiune NICI siguranta de faza n-a avut bunul simt sa se arda. Asa ca supratensiunea si-a pus palma-n cur, a injurat de vreo doua trei ori, si a plecat pe tabloul general. Unde, spre deosebire de celelalte, n-are acces decat Electrica. Deci acolo era singurul loc unde exista o siguranta normala si fuzibila. Asadar, pe principiul „si daca ramuri bat in geam, imi bag picioru’, tai copacu`” jumatate de bloc a ramas duminica fara curent din cauza ca romanul, in infinita lui intelepciune, s-a hotarat sa fie si electrician pe langa alte indeletniciri. Colac peste pupaza, Electrica a cerut stampila asociatiei de locatari pentru interventie. In caz ca nu v-ati dat seama inca, administratora era plecata la tara. Deci deja ma pregateam moral sa stau la lumanare, sa citesc o carte (indeletnicire a carei valoare n-o stii cu adevarat decat atunci cand ramai cu totul fara jucarele high-tech) si sa cinez romantic in miros de biserica.

Din fericire, acum nu scriu aceasta postare cu ajutorul unui hamster care alearga pe o rotita si-mi face curent, fiindca problema s-a rezolvat. Insa ma gandesc serios sa investesc cateva zeci de lei in 20 de sigurante noi, pe care sa le pun pro bono pe panou ca sa evitam pe viitor situatii din astea. Nu de alta, da’ ma tem ca data viitoare o sa gaseasca o cale sa sunteze si tabloul general cu litza, si chiar nu stiu la ce ar putea duce asta 🙂

La final, si o scurta morala: nu-ti dai seama de cat de importante sunt lucrurile pe care le iei de bune (apa curenta, curentul electric) pana nu ramai fara ele. Si atunci, apelezi la litza 😀

V-am pupat pe portofele, si s-auzim de bine!

Traiesc in casa cu molii. Si sunt electrician. Un fel de Dorel cu facultate

Aprilie 6, 2009

Motto:

Au`nceput de ieri sa roada,

Cate-un blug, apoi au stat.

De bumbac s-au saturat,

Si-acum falfaie gramada,
Pe sub pat.

Dragi si drage, dupa o indelungata absenta din motive de scarbici, vorba lui Oly revine cu povestiri senzationale din cripta din casa cu molii. Dom’le, ma trezesc intr-o dimineata, chior de somn, ies pe hol, sprijin un perete (neuronul de 5 jumate dimineata crede ca sunt inca in pat si nu intelege la ce-mi trebuie echilibru si pozitie verticala) si ce-mi vede ochiu’ (unu`, ca celalalt e inca lipit de somn) pe-o camasa pusa-n cui? O molie dormea linistita pe guler, visand probabil la casute din bumbac si lana si pungi nesfarsite de faina numai buna de facut orgii in ea. La cat de ametit eram, primul lucru care mi-a trecut prin cap a fost „ia cu paine, tata, si papa`ncet, sa nu te`nneci” . Eh, si pana sa ma dezmeticesc eu din euforia de dimineata, hop, se da trezirea in unitate, si rasar de te miri unde alte 5-6-7-8 molii. Zic „a venit molima peste mine!” (alt cuvant pentru invazie de molii nu gaseam la ora aia). Si ma apuc sa bat din palme. Nu, nu gen copil fericit care vede cum ta’su se-mpiedica de jucariile lui si-si rupe un picior. Gen Congresul al XIV-lea al PCR – ritmat, la intervale regulate, si facand victime in randul moliilor. Omor una, omor 3, omor 10 fir’ar ale dracu’ , da’ tot apareau si apareau. Pana la urma m-am lasat pagubas si mi-am vazut de ale mele. Adica am vegetat pe canapea inca 20 de minute, m-am imbracat si m-am tarat spre scarbici.

Cand ma-ntorc acasa, ce vad? Nevasta-mea batea din palme. Nu, nu gen „mama ce misto a fost concertul/piesa asta de teatru, hai sa le aratam ce mult ii apreciem”, ci gen femeile de la Apaca la discursurile Elenei Ceausescu – ritmat, la intervale regulate, si facand victime printre molii. Omoara una, omoara 3, vin si eu cu congresul PCR, omoram 10, si tot apareau. De unde, naiba stie. Cert e ca ne-am lasat pagubasi si am stabilit de comun acord doua lucruri: unu, ca daca nu scapam noi de ele, il sun pe pretinu’ Tiriac, ii explic ca avem in casa molii de Sudan pe cale de disparitie, trofeu valoros, il pun sa-si cheme vreo 10 prieteni, fac heliport pe bloc, ii dotez pe gagii cu plase de fluturi si punem de-o vanatoare pe langa care masacrul de la Balc o sa para basm de Petre Ispirescu, SAU ne cumparam vreo 10 broaste, le imprastiem prin casa, si le lasam sa haleasca`n voia cea buna. Bine, ca varianta 2 e cam riscanta – fiindca broastele satule se apuca de cantat, e alta poveste, da’ sunt dispus sa trec peste ca sa scap de invazia comando`ului de mini-fluturi halitori de textile.

In alta ordine de idei, m-au pus dracu’ si cu ta’su sa trag un gat-doua de redbull duminica seara. Mi-era pofta. Fratilor, si nu mi-a dat aripi. Da’ mi-a dat un hambâtz interior, ceva de speriat. Dupa ce m-am zvarcolit doua ore pana sa adorm, am dormit vreo 2 jumate, 3, si m-am trezit pe la 4 si`un pic, fresh, energic ca un bec Luxten, si pus pe fapte mari. Nu stiam inca CE fapte mari, da’ eram sigur ca pana plec la munca realizez ceva. Si ma duc in sufragerie, dupa bunul obicei, si vad ca switchu’ de net n-are luminite. Daca n-are luminite, e de rau, nu merge netu’, nu apare presa, facem spume, spargem mese, aruncam televizoare pe geam (eh, nu chiar). Asa ca ma bag sub birou sa vad daca e`n priza. Eh, era in priza, da` ditai adaptorul de un kil a smuls priza din perete. SINGURA priza functionala din sufragerie. Si-atunci a venit revelatia. ALA era lucrul maret pentru care ma trezisem. Asa ca am tras toate sigurantele jos, mi-am aprins doua lumanari, m-am tarat pe coate sub birou cu doua surubelnite si o litza mai groasa, si pun`te taica pe desfacut. Cred ca NUMAI energia aia pe care o aveam m-a facut sa rezist juma` de ora sprijinit in coate, transpirand ca un miner la lumina lumanarilor, da’ am comis-o. La ora 5 imi fumam linistit tigara, stateam pe net si citeam presa de dimineata. Si singurul lucru la care ma gandeam era „pfoaai…frate…pai daca se trezea nevasta`mea si vedea bezna in toata casa, si se furisa in sufragerie de unde mie-mi iesea suav curul de sub birou, si vedea o lumanare neagra si una rosie aprinse de-a stanga si de-a dreapta mea, si eu stand in coate in pozitii ritualo-satanice, pai lua agheazma si se apuca sa-mi faca acatiste, ca zicea ca m-am trezit posedat si m-am apucat de voodoo”. DAAR, am comis-o. Functioneaza priza. Deci sunt un Dorel destoinic daca ma ungi cu nitzica taurina redbulliana. La ora aia eram in stare sa mai repar 10 prize si alte ciurucuri din casa. Daca ma apucam cre’ ca varuiam si  bucataria in 60 de secunde pe ceas.

Cam atat, v-am pupat pe portofele si s-auzim de bine, eu ma duc sa refac toata instalatia electrica, sa schimb parchetul, sa repar usa aia de la baie care s-a umflat de la abur si poate schimb si`un bec, doua, prin vecini.