Posts Tagged ‘lucrare’

Exceptia care confirma regula

august 22, 2009

Dintzologia e o stiinta care te lasa, de-obicei, cu un gust amar in gura si niscai dureri, socuri post-traumatice, si, in genere, buzunare foaarte foarte usoare. Asta e unul din motivele pentru care, timp de 8 ani, am evitat sa apelez la serviciile indivizilor care presteaza aceasta meserie, de altfel nobila prin utilitatea ei estetica si practica. 8 ani in care am indurat dureri ce nu pot fi descrise in cuvinte, si am asistat neputincios la macinarea danturii mele – cu premisa ca mai repede ajung stirb si mananc cu paiul decat sa mai calc vreodata intr-un cabinet stomatologic. Pentru ca am avut traume. O sa observati mai tarziu de ce vorbesc la trecut. Am avut traume fiindca am avut de-a face numai cu macelari care nu auzisera de conceptul de anestezic, pentru care durerea era o notiune abstracta, o „parere” – „nu te doare, ti se pare ca te doare, taci acolo”, pentru care notiunea de respect pentru pacient se rezuma la un sec „imi intra sange pe canal, taci si lasa-ma sa lucrez” . Am avut de-aface, pe scurt, numai cu tortionari demni de Torquemada, fiinte sadice, frustrate si fara suflet care procesau zeci de pacienti pe zi, mecanic, impersonal si fara pic de c0nsideratie pentru durerea ce rezulta din astfel de interventii.

Ei bine, acesti 8 ani aveau sa se prelungeasca si mai mult daca nu s-ar fi intamplat ceva ce m-a facut, de voie, de nevoie, sa apelez la dintzolog: mi s-a rupt un dinte din fata, victima inocenta a celor 8 ani de neglijenta. De masele mi se cam rupea – nu se vad cand zambesti sau vorbesti. Dintele asta, insa, era pozitionat strategic in asa fel incat aratam ca Merlin in mizerie de cum deschideam gura. Asa ca mi-am calcat pe toate fricile si traumele, si am intrat intr-un cabinet la vreo doua scari distanta de unde locuiesc. Acolo am dat de Raluca. Raluca o cheama pe noua mea stomatoloaga. Da, da, stomatoloaga, nu dintzoloaga, nu felcera, nu tortionara sadica. O cheama Raluca si nu Doctor Nu-Stiu-Cum fiindca are 30 de ani si asa a vrut ea, sa ne vorbim la per-tu. Raluca e prima practicanta a meseriei de care vorbeam mai sus care mi-a sters cu buretele toate traumele precedente. Pe langa faptul ca are darul vorbirii si nu tace ca Mengele cand lucreaza, pe langa faptul ca e dezinvolta, haioasa, si super de treaba, are si o mana de aur. Ieri mi-a scos 2 dinti. De fapt, ce mai ramasese din 2 dinti, doua cioturi care nu se vedeau deasupra gingiei. N-am simtit ABSOLUT NIMIC, am plecat acasa zambind (hmm…poate si datorita celor 5 doze de anestezic pe care le-a bagat in mine, fiindca mi-a promis ca n-o sa ma doara, si a vrut sa se tina de promisiune – nu s-a atins de mine pana n-a fost sigura ca nu mai simt NIMIC). Azi mi-a facut doua obturatii de canal. Chestii din alea chinuitoare, cu omorat nerv, sapat in dinte, bagat tot soiul de unelte ascutite pe-acolo si tras afara bucatele de nerv. NIMIC. Nici o durere. Numai rasete si glume si voie buna, cum nu credeam niciodata ca pot trai intr-un cabinet stomatologic. In doua saptamani, o sa am maxilarul superior imbracat cu dinti noi-nouti, garantati 30 de ani. Fara durere, fara chin, fara stress.

Si acum vin si ma intreb…daca totusi exista astfel de exceptii, de ce majoritatea dintzologilor continua sa lucreze cu metode primitive, sa isi chinuie pacientii, si sa faca dintr-un act medical de rutina (ca doar nu-i operatie pe creier) un chin care ii face pe unii ca mine sa stea departe de stomatolog ani intregi? De ce nu pot exista mai multi dentisti care sa adopte o atitudine pozitiva, si sa lucreze in gurile pacientilor cu grija cuvenita?  De ce unii se cred sculptori si dau cu dalti si ciocane fara sa le pese ca sub mana lor urla un om care, de altfel, ii plateste ca sa fie chinuit? Raluca ar trebui sa fie un exemplu pentru toata tagma stomatologica. Fiindca asa se lucreaza in 2009, cu unelte si tehnici din 2009, si cu o atitudine care face mai mult decat toate anestezicele la un loc.

Nu stiu cat de bine o sa fiu inteles – insa daca exista cineva care URA DE MOARTE stiinta asta numita stomatologie, atunci ala sunt eu. Si intr-o singura zi, dupa 5 anestezii, 2 dinti scosi, si multe multe glume, mi-am schimbat total perspectiva. Multumesc, Raluca, pentru meseria pe care o faci, si multumesc, nenea tata lu’ Raluca, pentru ca ai invatat-o meserie.

Luni am urmatoarea programare – alte doua obturatii de canal si 3 extractii. Dar ma duc cu zambetul pe buze. Frica si durerea s-au dus. Sa se spele pe cap toti marii specialisti cu stiinta si ifosele lor, eu cunosc exceptia care confirma regula.

V-am pupat pe portofele, si s-auzim de bine!

Later edit: Akismet imi sterge comentarii de capul lui. Fac spume de nervi, dar n-am ce-i face. Daca postati un comentariu si nu apare, va rog sa-l repetati pana intra. Fir-ar tehnologia moderna a dracu` sa fie!

Reclame