Posts Tagged ‘mare’

Undeva in Balcani

Iulie 31, 2010

Nu stiu cum sa incep postarea asta ca sa nu semene cu cele 10001 articole care s-au scris si se scriu inca despre Bulgaria si litoralul lor. O sa incerc sa am o parere obiectiva care sa difere cat de cat de marea masa a textelor pe tema asta, insa unele lucruri se vor repeta si or sa va para foarte cunoscute.

Bulgaria e, intr-adevar, undeva in Balcani. Pe bune, pe la ei chiar trec muntii aia. Noi suntem o tara pseudo-balcanica, sau, ma rog, balcanica in cuget si simtiri, dar fara muntii cu pricina. Insa cu tristete spun ca pana si ei sunt cu cel putin 10 ani inaintea noastra, la multe capitole. Cu ce sa incep? Poate cu drumurile: am fost surprins sa vad ca, cel putin drumul de la Ruse la Varna e neted ca-n palma, are tzashpe benzi, e un fel de autostrada pe alocuri si nu se compara cu drumurile noastre. Cu toate ca am facut putin peste 6 ore de la Bucuresti la Nisipurile de Aur, cu tot cu opriri si vama, n-am simtit drumul absolut deloc. Imediat cum treci de Ruse, care e un oras comunist in adevaratul sens al cuvantului (gri, trist, amenintator pe alocuri) esti in camp. Cate-un deal pe ici pe colo, cateva structuri care seamana cu muntii dar sunt prea mici ca sa fie munti, in fine, nimic deosebit. Insa calitatea drumului te impresioneaza, ca roman. Nu ma asteptam ca tocmai Bulgaria sa ne intreaca la capitolul asta, desi am invatat in ultima vreme sa nu ma mai surprinda nimic.

Apoi, al doilea lucru care m-a impresionat e cat de puternica e leva. Cursul Euro-Leva e 1 la 2. Spre deosbire de 1 la 4.3 RON. Nu stiu cum reusesc sa-si mentina moneda atat de puternica, insa e clar ca ei vor intra in zona euro inaintea noastra, si o vor face cu succes.

Despre oameni, nu pot sa ma pronunt. Mi se pare normal ca intr-o zona turistica oamenii sa faca pe dracu`n 4 ca sa te simti bine. Si bulgarii asta fac. Insa nu stiu cum sunt ei in afara litoralului, n-am avut contact, n-am vizitat, deci nu ma pot pronunta. In afara de asta, statiunile sunt in mare parte manageriate de nemti, deci meritul e in parte al lor pentru calitatea serviciilor. Aici intervine diferenta majora intre noi si ei: ei si-au vandut hotelurile si terenurile si plajele unor investitori cu simtul raspunderii, al caror interes major a fost sa renoveze, reconstruiasca si amenajeze. Noi ne-am vandut hotelurile unor borfasi care inainte de Revolutie faceau contrabanda cu blugi si casete porno din portbagajul Daciei si interesul lor primordial a fost sa jupoaie pielea de pe turistul roman ca sa-si scoata investitia, lasand nivelul serviciilor la un prag deplorabil. Plus, manele, mizerie, tiganie, namol de la techirghiol, porumb „fert” si alte tiganii care te fac sa-ti fie sila de litoralul romanesc. In Nisipuri, cu toate ca e plin  de romani, n-am auzit o manea toata saptamana. Nici n-am vazut vreun tigan dubios…doar rusi valutisti in sorturi roz incercand sa-ti paseze leva pentru ruble sau invers. In schimb am numarat cel putin 3 cocktail-baruri si terase unde se canta rock live in fiecare seara, pe langa zecile de cluburi si discoteci care mai de care mai tentante (bautura aproape gratis, mega-oferte, kilo-oferte, super-oferte si o turma de pustoaice pe aleile statiunii care te invitau cu 1001 pliante si fluturasi sa vii la bodega lor sa te distrezi).

De asemenea, oferta la mancare e cat se poate de variata: restaurante si terase cu mancare bulgareasca, chinezeasca, indiana, libaneza, turceasca, tot ce vrei si ce nu vrei; cu bautura inclusa in pretul meniului si cu ospatari care, desi nu sunt fluenti in engleza, rup cate o boaba din cel putin 5 limbi straine in timp ce iti ies in cale pe strada cu meniul deschis si te invita sa mananci la ei. Daca pana si un moshulet de 70 de ani ne invita la masa in engleza, va puteti da seama cam la ce nivel sunt ei cu serviciile.

In concluzie, o sa reproduc cu aproximatie un comentariu care mi-a placut la un articol din EVZ: Romania e capra aia raioasa care, cu toate ca e costeliva si plina de bube, tine coada cu mandrie pe sus; adica patriotarzii ii injura pe cei care merg la mare in Bulgaria ca nu sprijina economia nationala…in loc sa se spele pe ochi si sa vada in ce hal e litoralul romanesc. Cine face chestiile astea, ori n-a fost acolo niciodata, ori e spalat complet pe creier de iubirea de „patrie si neam”.

Mai incolo o sa va povestesc despre dezamagirea pe care am avut-o cu turistii nemti, dar pana atunci v-am pupat pe portofele, si s-auzim de bine!

Pauzele scurte si dese, cheia marilor succese

Iulie 23, 2010

Precum spune si titlul, dragii mei, din nou voi face o pauza de la postat de cam o saptamana, pentru ca, dupa ani si ani de excursii masochiste pe litoralul romanesc, anul asta ma duc la fratii nostri bulgari sa ma bucur de o vacanta proletara ca la carte, cu servicii pe masura costurilor si fara sa trebuiasca sa suport degradarea ultimelor locuri care mi-erau dragi pe litoralul nostru – 2 mai si Vama.

Si, daca tot ma duc in vacanta, imi inchid telefonul si fac pauza de net ca sa pot sa ma bucur din plin de soare si apa si nisip. Nu neaparat in ordinea asta, dar o sa ma bucur de ele oricum.  La intoarcere o sa avem niste postari amestecate – aventuri prin America si povesti din Bulgaria, asa incat blogul o sa devina din blog de opinie blog de turism pentru o scurta perioada, cel putin pana epuizez subiectele despre State. Asa, orientativ, am povestit doar un fragment din primele zile in Washington, si mai am o saptamana in New York de povestit plus alte mici aventuri haioase.Si, hai sa recunoastem, mai bine povestesc despre calatorii decat despre Madalina Manole si dezgroparea Ceausestilor, nu? Ca doar oameni suntem, nu Libertatea.

Sper din tot sufletul sa nu`mi pierd si ultimii 3 cititori fideli care mi-au mai ramas, da`i vara, e cald, si nu`i vreme de pierdut in Bucuresti, ca doar un concediu am, si`i pacat sa`l petrec in fata calculatorului. La fel ca`ntotdeauna, v-am pupat pe portofele, si s-auzim numai de bine!

Pentru romantici, iubitori de frumos, si alte specii pe cale de disparitie

Iulie 24, 2009

Dragi si drage, din nou o sa va rog sa-mi iertati ritmul lent in care postez, insa zilele astea nu mi-am dorit nimic altceva decat sa ma retrag intr-o pestera de unde sa nu ies pana in octombrie.Nu stiu daca am mai mentionat asta prin vreo postare dar sunt RAUUUUU de caldura, fac ca toate alea daca sare temperatura de 26-27 de grade. Cam pe-acolo e limita mea de confort termic. Dupa, nu mai e de discutat cu mine, ca devin irascibil si s-ar putea sa zic lucruri de care sa-mi para rau ulterior.

In fine, incheind aceasta mica paranteza, revin la tema postarii. Astazi o sa va arat pentru ce m-am trezit eu la 5 dimineata in concediu si am asteptat numarand minutele sa se crape de ziua. Imi plac rasariturile si apusurile la marea nebunie, mai ales cele de la mare. Asa ca intr-una din zilele petrecute la 2 mai, am zis ca trebuie neaparat sa prind un rasarit, si cu ochiu’ si cu camera. Insa, cum Murphy m-a urmarit asiduu de cand a inceput vara (incep sa cred chiar ca e un cititor de-al meu) exact in dimineata aia a fost cam inourat si n-am putut fotografia cine stie ce. Va arat, totusi, ce am putut prinde, cu dedicatie speciala pentru romantici, iubitori de frumos, si alte specii pe cale de disparitie.

In speranta ca v-am adus ceva frumos pe monitoare, v-am pupat pe portofele, si s-auzim de bine!

O mare, doua mare, bate vantu-n buzunare

Iulie 21, 2009

Dragi si drage, sambata noaptea m-am intors de la 2 mai. Mi-a luat doua zile sa-mi revin si sa ma adaptez la aerul de Bucuresti – cand am coborat pe peron in Gara de Nord am crezut ca o sa-mi faca plamanii greva japoneza. Caldura mare, monser, tzashpe grade la umbra, praf, noroc c-au plecat studentii acasa si corporatistii in Bulgaria, Grecia si Turcia, ca e mai putina inghesuiala pe strazi de la o vreme. In fine, concluziile preliminare ale escapadei la mare pe anul asta sunt urmatoarele:

1. CFR-ul suge in continuare, mi se pare aberant sa faci 2 ore intre Mangalia si Constanta, la fel cum mi se pare aberant sa faci 6 ore si-un pic de la Bucuresti la Mangalia (vo` 350 de kilometri) cand in timpul asta ajungi din Bucuresti la Suceava (500 km).

2. Vama Veche nu mai are nici o scapare. Multumim Mircea Toma ca ai adus cocalari si hipsteri de Bucuresti in Vama, ca acum exista sezlonguri pe toata plaja, beach-baruri, trotuar, pista de biciclete, cluburi din care urla house-ul, un hotel din sticla si otel, o tabara de copii si din ce in ce mai putini vamaioti autentici. Mai bine ramanea Vama anonima si „pour les connaisseurs” decat sa o popularizezi matale cu salvati vama veche si alte alea. Data viitoare cand vrei sa salvezi ceva, salveaza Mamaia, sau Jupiterul sau prafu’ de pe toba.

3. Pe antreprenorii din 2 mai ii doare in cur de criza financiara. Cum am ajuns la concluzia asta? Fratzica, e mancarea mai scumpa ca-n Mamaia, sa moara 14 vecini d-ai mei infiptzi in gard!

4. AM RAMAS LEFTER FRATILOR!!! Pentru donatii cautati-ma pe mail. Va spun si-o poezie, ceva cu mamele din lumea-ntreaga, trista este caprioara, ce vreti voi. In acest context, cu amaraciune-n suflet anunt ca trebuie sa renunt la intalnirea bloggereasca din Sighisoara – insa cu toate ca nu mai pot face deplasarea, ideea in sine ramane deschisa – si pe bune vreau s-o facem si p-asta candva. Poate in Bucuresti. Poate chiar vara asta. Imi pare rau daca v-ati facut planuri, si ii rog pe magdutza (care era entuziasmata si vroia sa vina) si pe Manjusri (care a preluat anuntul si l-a postat la el pe blog) sa nu fie suparati si sa vina cu sugestii pentru o intalnire in Bukresh.

5. N-am scapat de stiri nici in 2 Mai, dar cum ele s-au intamplat saptamana trecuta si au fost deja tocate de presa si bloggeri, n-are rost sa ma mai leg de ele. Singurul lucru pe care-l am de spus e ca ma-ncearca tot mai tare sentimente criminale fata de media audio-vizuala din Romania.

6. Intr-o alta ordine de idei, marea a fost agitata toata saptamana si s-a linistit in dimineata plecarii mele. Deci n-am putut da la peste calumea. Deci il ucid pe Murphy, daca o exista, si daca n-o fi mort deja.

Cam astea au fost, pe scurt, punctele esentiale din concediul meu la mare. Povesti mai detaliate, si fotografii cu rasaritul, cargoul Stella, pustietatea dintre 2 Mai si Vama si alte chestii realmente fascinante, in zilele urmatoare. V-am pupat pe portofele, si s-auzim de bine!

La mare, la soare :)

Iulie 10, 2009

Dragi si drage, am plecat la mare! Daca cumva dau de wireless pe-acolo (slabe sanse, da’ cum spuneam si in postarea precedenta, speranta moare ultima si-aia in chinuri groaznice), ne mai auzim. Daca nu,  ma`ntorc intr-o saptamana cu povesti si fotografii din 2 mai.

V-am pupat pe portofele, si s-auzim numai de bine! Daca va gasiti cumva prin zona, dati de mine la Micul Golf sau la Nudy Bar seara. Nu-s greu de observat, am 2 metri si binisor peste 100 de kile 🙂

Intalnire in Sighisoara: detalii

Iulie 2, 2009

Gataaa, am scapat de munca pentru o luna 🙂 e timpul pentru planificari, calatorii si somn mult. Cu toate ca din cauza temperaturilor extreme mi s-a topit o bucata de creier, aia care mai functioneaza se gandeste la vacanta si balaceala in mare. Dar, pentru ca ma dezgusta cocalareala de pe litoralul romanesc, si nu imi surade sa stau 48 de ore intr-un autocar imputit plin cu cefe late ca sa ma duc la greci, turci si alte neamuri din astea cu iesire la mare, o sa ma duc ca de-obicei in 2 mai. Probabil v-at fi asteptat sa zic ca ma duc in Vama, da’ si acolo a ajuns cocalareala si neamul prost. Nu mai e Vama ce-a fost odata…asa ca ma duc in 2 mai, la o casuta unde am fost si anul trecut, cu o curte enorma care are o portita in spate ce da inspre niste scari ce coboara spre o plaja plina de alge si bolovani, cu rulote si nudisti intr-o parte, si un buncar de mitraliori in cealalta, si-o sa ma simt superb. Nu-mi trebuie nisipuri de aur, nu-mi trebuie all inclusive, o bucatica de plaja virgina, fara muzica si terase, e tot ce-mi trebuie. O sa-mi petrec diminetile momind guvizi pe dig in timp ce nevasta-mea o sa citeasca plictisita presa si-o sa traga de mine sa mai facem si altceva ca s-a plictisit 🙂 si-apoi o sa mi se faca mila de bietii guvidei lacomi si-o sa le dau drumul inapoi in mare …asta, daca nu mi se face brusc pofta sa-i tavalesc in malai, sa-i prajesc si sa-i mananc cu mamaliga si mujdei, facute in gradina umbroasa a gazdei. Sunt un om al placerilor simple, si dupa un an de munca, nimic nu-mi incarca bateriile mai bine ca o saptamana de liniste, pescuit si balacit in apa. Si-apoi, cand ars de soare o sa ma intorc in ceaunul asta incins caruia-i zice Bucuresti, o sa am amintiri racoroase care sa ma tina pana anul viitor cnad o sa pot ajunge iar in micul meu colt de paradis. Sper ca pana atunci sa nu construiasca nimeni vreun hotel pe-acolo, si macar 2 mai sa ramana satucul boem de pe malul marii, ferit de tziganeala ce a acaparat restul litoralului. Si daca pierd si 2 maiul…tot am o scapare: ma duc la Gura Portitii, unde se`mbina Dunarea cu marea, si unde civilizatia inca n-a ajuns, si sper ca nici n-o sa ajunga prea curand.

Si, la sfarsitul lunii, vine si festivalul medieval de la Sighisoara. Ultimul weekend din iulie, 24-25-26. E inca prea devreme sa stabilim detaliile intalnirii, dar cred ca cel mai bine ar fi sa ne vedem fie sambata, fie duminica, sa aibe toata lumea timp sa ajunga, si sa stam o ora, doua, trei, noua, la o bere si-un pahar de vorba undeva in cetate. Manjusri, si oricine mai vrea: puteti da mai departe anuntul pe blogurile voastre. Vorba americanului, the more the merrier. Ne vedem, punem tara la cale, si cine stie ce-o iesi. In orice caz, sper sa-mi cunosc cei 3 comentatori fideli cu ocazia asta 🙂 Voi reveni cu detalii, insa astept sugestii organizatorice din partea voastra.

Pana atunci, v-am pupat  pe portofele, si s-auzim de bine!