Posts Tagged ‘muzica’

Amintiri din tranzitie: muzica anilor `90

August 8, 2009

Ieri seara stateam la un pahar de vorba cu nevasta-mea si m-a lovit o chestie. Nu, nu cazuse nimic de pe dulap si nici n-am enervat-o intr-atat incat sa-mi dea cu facaletul in cap. Insa mi-am dat seama ca n-am mai scris de mult un episod din serialul inceput acum cateva luni – amintiri din tranzitie. Si discutand, mi-am amintit si ce subiect nu am atins inca in acest serial: muzica anilor `90, a primilor ani `90. Acei ani in care maneaua nu se inventase inca, curvistinele stateau pe centura unde le era locul, si nu cantau, si incet-incet, cu intarziere de cativa ani, hiturile sfarsitului de deceniu 8 si inceput de deceniu 9 ajungeau si la noi in tara. Casetofon nu aveam, insa auzeam la radio si, din cand in cand, vedeam la televizor, piese care mi s-au intiparit in memorie atat de bine incat acum, cand mai dau de ele pe youtube, ma incearca valuri-valuri de amintiri din anii aceia.

Cu siguranta ca va amintiti Lambada, sau videoclipul acela de la Enigma – Return to innocence cu unicornul si merele care urcau inapoi in copac. Si cu siguranta stiti videoclipul raposatului Michael Jackson, la piesa Black or White. Sau, mai tarziu, hitul Cotton Eyed Joe de la Rednex (pe care dansam la fiecare onomastica sarbatorita acasa la colegi – fiindca mall nu exista, nici cluburi de fitze, nici mcdonalds unde sa ne facem zilele de nastere). Pe vremea aia toata lumea ii zicea Catnaigio, habar n-aveam noi care e titlul adevarat al piesei, si nici nu ne pasa. Ne simteam bine batzaindu-ne pe ea. Nume ca La Bouche va spun ceva? Dar Nana? Dar de piese ca Gimme Hope Joanna, sau Captain Jack, sau I wanna be with you, sau – hai pe asta SIGUR o stiti – Coco Jambo? Johnny B, Mysterious Girl, si cate si mai cate piese care la vremea lor au tinut topurile internationale si au definit gusturile muzicale ale unei generatii. Era era dance in plina desfasurare, si noi eram copii si ne batzaiam, fredonand cu mare aproximatie ce auzeam la radio.

Fun Factory, sau DJ Bobo sunt nume la care azi pustanii stramba din nas. „Ce-i frate cu vechiturile astea? Un Gutza n-ai? Ultima piesa de la Salam? Nimic…esti fraier, frate, nu stii ce-i muzica”. Intre timp am crescut si eu, si mi s-au schimbat radical gusturile muzicale, insa cu toate astea, nu pot sa nu-mi amintesc cu nostalgie de hiturile copilariei, care rasunau in cofetarii, pe plaje, si cam oriunde era un radio sau un casetofon din acela negru cu joc de lumini la boxe (vi le mai amintiti?). E foarte posibil sa fi omis unele din cele mai populare piese ale acelor ani, si de aceea va rog sa adaugati la amintirile mele amintirile voastre, sa facem impreuna un exercitiu colectiv de memorie si sa dezgropam hiturile anilor `90 de dragul consemnarii istoriei recente.

V-am pupat pe portofele, si s-auzim de bine!

Cocalari? Dar avem si la noi, la China!

Ianuarie 17, 2009

*PREAMBUL* – urmatoarea postare nu este xenofoba, desi poate parea asa 🙂

Ieri seara mi-a fost dat sa-mi schimb conceptiile despre cocalari si raspandirea lor geografica. Exact cand credeam ca numai in Romania ne putem mandri cu asemenea specimene, am aflat ca si in China exista fenomenul.

Ora 18:15. Metrou Unirea 2. Trenul intra in statie, se deschid usile. Un grup de chinezi asemanatori la culoare cu pretinii nostri conlocuitori se imbulzeste pe usa. Nu tu prioritate la coborare, nu tu pardon (sau xi li ming pi bao, sau cum s-o spune pardon in chineza), nimic; prima asemanare. Ma uit la ei. Look de muncitori zilieri nespalati si semi-muritori de foame, priviri obosite; a doua asemanare. Se aseaza in cerc blocand calea de acces si producand imbulzeala; a treia asemanare.

Ora 18:16. Trenul pleaca din statie. De langa mine incepe sa se auda o muzica ciudata. Ma uit in jur si-mi dau seama ca unul dintre chinezi statea cu mobilul in mana si dadea muzica la popor. Ascult mai cu atentie, vine refrenul. Ming, ping, xiao ling, tralalala. Ceva muzica chinezeasca. Volumul creste spre maxim. A patra asemanare.

Ora 18:18. Statia Izvor. Cobor ganditor din metrou. Deci au si chinezii cocalarii lor. Sau astia s-or fi naturalizat si au invatat obiceiurile de la cocalarii nostri? Totusi n-avea nici unul vreun ying-yang de 3 kile prins cu lantz de bicicleta la gat, deci inca n-au invatat toate lectiile. Acuma…stau si ma intreb…cum s-or fi chemand artistii lor? Irhanna? Jutsin Timberalke? 50 yuan? Bin-Xe Copilul de Orez? si unde-si inregistreaza oamenii astia muzica? Tot pe vapor, vis-a-vis de fabrica de pantofi sport Abibas si slapi Make?

Pana sa aflu raspunsul la aceste intrebari existentiale, va pup pe portofele si s-auzim de bine!

Weekend in retrospectiva

Decembrie 8, 2008

Gata, s-a mai dus un weekend. Iar n-am reusit sa fac tot ce mi-am propus, evident, din lipsa de timp. Nici sa dorm 16 ore ca sa recuperez somnul pierdut in timpul saptamanii n-am reusit. In schimb am facut alte chestii misto. Am fost la un concert de metale grele spre foarte grele in LMC (Live Metal Club) cu nevasta din dotare, pentru ca presta un bun „toarash si pretin” d`al meu, in doua trupe chiar, si-am zis ca pentru el merita sa ma duc la galagie-fum-aglomeratie-caldura pentru prima data dupa 3 ani de pauza. Si chiar a meritat. Cyborg si Rising Shadow (cele doua trupe in care presteaza chitara sus-amintitul pretin) au facut un show de milioane, si nici celelalte trupe de pe afish (Deadeye Dick, L.O.S.T, sa ma scuze ceilalti pe care i-am uitat) n-au sunat rau. Ma rog, atat cat am putut intelege cu urechile facute varza de la decibelii in exces. Per total a fost un concert misto, care mi-a adus aminte de primul an de facultate, de Viking si Utopia (bucurestenii stiu), de Preoteasa si serile de metal de acolo si de cum pierdeam noptile in fum de dragul muzicii. Eh…fuse si se duse.

In alta ordine de idei, spre deosebire de alte zile de luni, azi mi-e ciudat de bine. Din mai multe motive: m-am trezit vesel, am facut doar 20 de minute de la Pipera la munca (record!), am ras ca de-obicei cu Mondenii la Magic FM, vine concediul in 2 saptamani, nu ma mai dor maselele, ce sa mai zic? toaaate`s bune si frumoase (pana la proba contrarie, gen, sa ma enervez cu spume din cauza de munci). Uuun singur necaz am si eu: sambata asta s-au aprins, dom`le, luminitzele de sarbautori in Bucuresti. Moaaama, si`s frumoaase, de-ti iau ochii…peste tot, numa`n sectoru` 4 nu. Ca nen`tu Piedone a umplut bulevardele cu beculete, asta-i alta poveste…da` de ce nu le aprinde, fratele meu? Vreau si eu luminite in fata blocului, sa se bucure si ochiu’ meu, ce dracu? Sau cand a apasat Oprescu butonu` roshu de aprins becurile in toata capitala i-a taiat sarmaua lu` Piedone asa, de-al dracu’, ca sa-i arate ca poate? Eh, ei cu ei, noi cu instalatia chinezeasca din piata care canta merry christmas si are 3 culori 🙂

Si asa, ca de-ncheiere, ma`ntorc la muzica si va recomand 4 site-uri de ascultat:

1. http://www.myspace.com/metropolitansilence – Metropolitan Silence, proiect independent al amicului Petre de care vorbeam mai sus, in care va presta si subsemnatul tobe.

2. http://www.myspace.com/the1lluminat1band – Illuminati, trupa de death tehnic featuring, da, tot Petre, la chitara.

3. http://www.myspace.com/risingshadowromania – Rising Shadow, nu pot sa-l clasific decat ca futere-metal, pana nu-i vedeti live n-aveti cum sa stiti. Si nu in ultimul rand,

4. http://www.myspace.com/skullband – CyborG, cu mentiunea ca live suna muuuuuult mai futere decat inregistrarile de acolo. Good job, Matei, tobarul-vocal!

Cam atat pentru azi, v-am pupat pe portofele si s-auzim de bine!

Si sefii de trib faceau playback!

Decembrie 4, 2008

Da dragilor, e adevarat! Dansul Norilor, Cur de Caine, Lup Turbat si cine mai vreti voi faceau playback acolo la ei in codru (vedeti, fir`ar ea a naibii de istorie universala, ca codru` asta e curva cu doua fetze? zicea ca-i frate cu romanu’ si pe la spate era de fapt var cu amerindianu`). Pe ce ma bazez cand zic asta cu playbackul? Pai, de vreo doua luni de zile, aproape in fiecare seara (chiar si cand e inuman de frig), niste indivizi de ginta latina (bolivieni, peruani, dracu`, lacu`, nu m-am lamurit exact), se imbraca ca`n filmele western si pun de-o cantare la trecerea de pietoni de la Tineretului. Cu pene`n cap, cu fluierici si fluierele, cu craniu de bou cu tot cu coarne, in fine, tot tacamul. Acuma probabil o sa va intrebati de ce m-am apucat sa scriu despre ei. Ca sa promovez actul cultural? Nooo, nici pe departe, m-am apucat sa scriu din doua motive principale: ca oamenii se costumeaza ca pieile rosii dar canta in spaniola (daca se costumau in incasi, tot era o chestie) si canta un fel de folko-houso-latino kitsch, si in al doilea rand, fac playback, frate! Ca asa i-a invatat pe ei Marele Spirit, sa faca playback, ca pana si pieile rosii se adapteaza la tehnologiile moderne. Ori, io nu`s de-acord. Pai daca sare cd`u in mijlocul dansului ploii? Vine doar juma` de ploaie? Se inoureaza amenintator si cad doar 3 picaturi de apa? Ce-i drept, nu stiu ce e mai distractiv: sa vad indieni wannabe facand playback la incantatii, sau sa vad aurolacii din cartier cum se chinuie sa danseze cu punga la gura si meltenii cu printzesicile lor cum fac poze cu telefonul. Ah, si era sa uit: in timpul ritualului invocarii zeului CD, un nene umbla prin public cu un cos cu cd`uri si te invita sa cumperi. O bucatica de kitsch americano-latin in casa fiecaruia!

V-am pupat pe portofele si s-auzim de bine, reporter special de la fata locului live senzational, extraordinar si in exclusivitate,

Oly.