Posts Tagged ‘naveta’

Extenuatio in integrum

Mai 26, 2009

Fratilor, sunt extenuat. Mort de oboseala, frant, rupt in paishpe, varza, cum vreti s-o luati. Azi pe la amiaza nu mai stiam cum ma cheama cu buletinul in fata. Dormeam pe picioare. Am avut parte de cel mai mecanic pranz din viata mea, in care gestul ridicarii lingurii pana la gura mi se parea o munca titanica. Nu m-am dus la buda aproape 9 ore pentru ca, pe de-0 parte, nu am avut timp, si pe de alta parte, mi-era asa o lehamite sa ma ridic de pe scaun incat probabil as fi adormit sprijnit cu o mana`n perete. Fac o mica paranteza, apropo de buda: am vazut recent probabil cea mai cretinoida reclama din istoria spoturilor tv; pun pariu ca o stiti cu totii, e aia cu cuplul de clasa medie, unde barbatul munceste si femeia sta pe buda. Reclama mai dizgratioasa, mai dezgustatoare decat aia n-am vazut de cand sunt eu (exceptie face, poate, reclama cu pustiul asiatic vorbitor de romana, care intre o cacare mica si-o stergere la cur debiteaza panseuri filosofice despre aromele din baie: „puuu, ce urat miroase!”). Revenind la reclama cu constipatie (ca veni vorba, e un subiect bine ales – creativul responsabil de ea sigur e constipat nitzelush la minte) – seara, el se`ntoarce glorios de la sedinta, si ea, tzushti, din buda direct in pat. Si el intreaba „Si, ce-ai facut azi?” si ea, gratioasa ca o gazela, spune „ehh, nimic” si ofteaza. De fapt femeia trebuia sa fie sincera. La asa reclama, raspunsul potrivit ar fi fost „Ehh, m-am cacat, iubitule.” Gata, am incheiat paranteza, revin la oile mele. Nu, nu alea pe care mi-as fi dorit sa le numar in timp ce planam vesel spre norisorii de puf bleu-gri ai lumii viselor, ca de alea n-am avut parte, a trebuit sa muncesc.

De cand m-am facut proletar, de luni pana vineri muncesc, mananc, si dorm. De dormit, cam insuficient, dovada cearcanele si starea de haos din capul meu (cateodata incerc sa spun un cuvant, il gandesc, il vizualizez, si pe gura imi iese cu totul alt cuvant; de exemplu, vrand sa spun „stinge calculatorul” imi poate lejer iesi pe gura „stinge berbecul” – nu glumesc). Si-atunci, in conditiile astea, fac si eu o intrebare: cine mama naibilor a fost cretinul, oligofrenul, neanderthalianul care a scos-o p`aia cu „munca innobileaza pe om” ?! Pun pariu ca ala n-a muncit o zi in viata lui, a stat si-a frecat-o la rece scotand panseuri din astea pentru generatiile viitoare. Bai, munca il hraneste pe om. Just. Munca ii plateste netu’, mobilu’ , lumina, chiria si’ntretinerea la om. Da’ sa moara paishpe vecini d`ai mei infiptzi in gard daca m-am simtit eu vreodata mai cu sanje`albastru fiindca muncesc. In schimb m-am simtit cu sanje prin alte locuri, gen pe nas, de oboseala. Si ce e cel mai frustrant e ca eu imi rup curu’ facand naveta zilnic, incerc sa-mi fac treaba bine, si cand vine vorba sa trag linie, tot grobianu’ cu 4 clase care a schelalait pe la 3 nunti si`un botez are mai multi bani ca mine. Pe care nici nu plateste impozit. Si-atunci, la ce bun sa fii `telectual scolit si citit, fratii mei? La ce bun sa faci 17-20 de ani de scoala de diverse niveluri? Ca sa ajungi sa ce? Sa muncesti 40-45 de ore pe saptamana ca sa ai din ce trai?

Munca e bratara de aur? Da-va dracu’ de simpatici care-ati scos-o si p-asta, mie oricum imi place argintul. Nu mi-o luati in nume de rau, nu sunt lenes si nici nu visez sa devin parazit social. Dar imi doresc un pic de somn, un pic de odihna calumea, si un pic de timp. Ca sa pot sa ma ocup si de altceva decat de munca.

Acum va las, ma duc sa-mi fac cele 6 ore regulamentare de somn, ca maine e  alta zi, si-o luam de la capat. V-am pupat pe portofele si s-auzim de bine!

Inveselirea de dimineata si idei pentru o carte

Martie 26, 2009

Dragi si drage, vorba lu` oly revine cu intamplari ciudat-dubioase din viata de navetist. Azi dimineata, pe la 6 si vreo 20, asteptam ca omu` muncii metroiu` vietii sa ma duc in Piperaland. Pregatesc castile, ma uit la niscai publicitate, meteo, stiri la plasmele de pe peron (macar pe peron daca acasa n`am 🙂 ) siiii, deodata, apare un moshuletz simpatic (si e lucru mare sa zic eu despre un moshuletz ca e simpatic – se intampla doar cand nu ne injuram in RATB), cu palarie, palton d`ala subtire, lung, crem, tipul de pedofil profesionist sau exhibitionist de colt de strada. Si-asa cum ma uitam eu in gol la ecrane, ma trezeste din reverie: „Vezi ca ai un paianjen pe guler”. „Un ce?” . „Un paianjen pe guler, n-auzi?”. Eu, arahnofob (insectofob in general) bolnavicios, ma dau doi pasi in spate, ma panichez, ma scutur si baigui „unde? undeee?!”. La care mosulica zambeste pervers si zice „ia vino mai aproape, ca-ti arat”. Io, naiv si nedormit, ma aplec spre el, la care moshuletzu` imi sopteste la ureche: „1-0” si incepe sa rada asa printre buze ca o hiena, in timp ce se indeparteaza spre capatul peronului. Io raman mut vreo doua secunde, ma prind de poanta (deh, dureaza procesarea informatiei la ora aia, se misca greu neuronu`, doarme sinapsa, materia cenusie protesteaza mai ceva ca sindicalistii din invatamant) si incep sa rad ca prostu` de unu` singur pe peron. Intre timp apare si metroiu`, atentie se deschid usile, atentie se inchid usile, mie-mi urla Rammstein in casti si rad in continuare ca bou` de unu` singur. Dupa ce am reusit sa atrag privirile curioase ale zilierilor semi-adormiti, mi-am dat seama ca e cazu` sa rad mai in sinea mea, ca ma fac de jena. Si-ote asa, un moshulet simpatic a reusit sa imi inveseleasca ziua la ore imposibil de matinale. Am ajuns la munci, si din cand in cand in timpu` zilei ma mai apucam sa rad din senin schizo-style. Pentru ca-mi aminteam de moshulet si paianjenul lui imaginar.

In cu tooootul alta ordine de idei, vreau sa scriu o carte. Scriam in prostie cand eram mai tinerel, si la un moment dat m-am oprit naiba stie de ce. Si-acuma, simt ca e o carte-n mine si ma screm s-o scot. Problema e ca habar n-am despre ce e cartea, unde se intampla, cine-s personajele si cam in ce zona literara se incadreaza. Cert e ca ma roade chestia asta de ceva timp, asa ca daca cineva are chef sa-mi sugereze despre ce sa scriu, promit ca va dedic o pagina din aia lacrimogena la inceput cu „multumesc lu` cutare, cutare, cutare, eternele mele surse de inspiratie, care m-au sustinut si m-au impins de la spate sa scriu aceasta carte”. Asta cu cartea e din seria „constipatie intelectuala”, cand ma roade constiinta sa creez, si imi fac planuri din alea megalomane despre proiecte fantasmagorice care nu trec de faza de proiect. Dar daca ma ajutati, poate iese ceva de data asta. Daca nu, facem un film. Sau o piesa de teatru modern. Sau un film despre o carte despre teatrul modern. Sau un volum de haiku. Ceva, ceva tot iese. Asa ca astept sugestii.

Pana atunci, v-am pupat  pe portofele si s-auzim de bine!

Oly intreaba, (poate) cineva raspunde. Ce faci cand crapi de somn?

Noiembrie 24, 2008

Ok, recunosc, intrebarea din titlu trebuie reformulata nitel, ca asa, mi s-ar putea raspunde usor „DORM, ba boule!”. Deeeeci sa incercam o reformulare: ce faci cand crapi de somn si trebuie sa te culci la o ora vulgar de tarzie sau sa te trezesti la o ora inuman de pervers de animalic de matinala? Dar cand trebuie sa repeti miscarea asta 5 zile pe saptamana? Am incercat cu cafea pana`n pragul palpitatiilor, nu bun: la sfarsitul zilei vorbeam ca R2D2 din Star Wars, numai prin piuituri si smucituri neregulate ale mainilor si picioarelor 🙂 am incercat sa ma culc devreme, nu merge, oricat de devreme m-as culca, organismul meu refuza sa recunoasca ora 5 ca ora pentru trezit. In fiecare dimineata imi curg prin ochi benzi albastre cu „does not compute.error.error.001010100110”.

Buun, deci am lansat dilema zilei. Faceti-mi un pui de bine si sariti cu sfaturi, pana nu-mi cad ochii definitiv in gura si incep sa scriu posturi in cod binar. Nu mi-ar fi greu, am plugin la mozilla care face asa ceva 🙂

Asadar, studenti din toate „muncipiile”, navetisti, muncitori in mina, sefi de scara, taietori de frunza la caini, insomniaci cu capu`, uniti-va. Si ajutati-ma naibii sa nu mai fiu zombie bulbucat 5 zile pe saptamana.

Hai ca ma`ntind, v-am pupat pe portofele si s-auzim de bine!