Posts Tagged ‘tarani’

Mi-e greata…

Februarie 19, 2010

…de orasul din care provin, de grobienii care-l populeaza, de taranii din prelipca ce-au ajuns in primarie, de cultul personalitatii pentru Ghitza Butterfly, Lenutza Udrea si tagma lor, si mai ales de faptul ca Suceava a ajuns (as vrea sa spun ca peste noapte, dar procesul de grobianizare dureaza de ani de zile) dintr-un orasel civilizat in care sunt mandru ca am crescut,  intr-o urbe de provincie plina de gauri si populata cu regateni ascultatori de gutza si privitori la ZeroTV si nora pentru ma`sa`n cur, incat mi-e sila si rusine sa ma duc acasa.

Ce m-a inversunat atat de tare incat sa scriu pe blog? Un genocid care se intampla in ultimele zile in Suceava si despre care presa a relatat cu placere sadica: otravirea in masa a cainilor fara stapan de catre naiba stie cine, probabil o brigada de „vigilenti” parinti de copii muscati de caini pentru ca i-au chinuit sau i-au lovit cu pietre. Primaria spune ca n-a avut nimic de-a face cu asta, insa eu zic ca a avut: macar complice a fost, inchizand ochii si lasand sa se intample lucrurile astea. Politia comunitara amendeaza batraneii care hranesc porumbei, insa nu zice nimic taranilor infecti care ucid caini. Si cand zic tarani infecti, nici macar nu vreau sa-i jignesc pe sateni asociindu-i cu aceste exemplare de tarani de oras: taranii de care vorbesc sunt plini de ura, indoctrinati, nespalati, frustrati de capra vecinului vesnic mai buna, cu un intelect limitat si gandire bolnava spre patologic.

Aceiasi tarani au scapat, din pacate, si pe internet, si comentau deunazi cu ferventa pe marginea articolului despre otravirea cainilor. Se bucurau, nenorocitii. Jubilau ca un destept s-a apucat de otravit caini. Pozau in victime inocente ale cainilor abrutizati si violenti, si propuneau uciderea tuturor cainilor fara stapan. Altii aruncau cu spor cu noroi cu aroma de cacat in putinele ONG`uri care se ocupa de ocrotirea cainilor. Pentru ca, nu-i asa, e usor sa fii roman si sa arunci cu rahat in munca altora, in loc sa faci si tu ceva pozitiv.

Ma uimeste si in acelasi timp ma ingretoseaza atitudinea concitadinilor mei. Nu pot sa cred ca s-a ajuns la un asemenea nivel de grobianism incat niste oameni care se pretind civilizati expun niste idei demne de cel mai intunecat ev mediu. Dar n-avem ce face. Asta e Romania cu locuitorii ei minunati: mereu rau-voitori, mereu pusi pe barfa, mereu porniti sa demoleze ce altii au construit cu greu. Le urez acelor comentatori sa nu ajunga niciodata sa afle de ce eu si altii ca mine consideram ca un caine e mult mai demn de dragostea noastra decat multi dintre semenii nostri bipezi.

Alti comentatori „dashtepti” ii dadeau inainte ca oamenii fara adapost trebuie ajutati, sarmanii, copiii. Ei, stiti ce? Ia scoateti-va o mana din cur, cealalta de pe tastatura, si iesiti in mortii mamicutzei voastre sa ii ajutati pe sarmani, nu mai mancati rahat pe net spunandu-ne NOUA ce ar trebui sa facem. URASC conceptia unora cum ca e de datoria mea sa ajut orice betziv, aurolac si boschetar care si-a pierdut casa la zaruri sau si-a baut-o in crashma, la fel cum urasc conceptia unora ca e de datoria mea sa ajut familiile care toarna 50 de copii intr-o viata si ii abandoneaza pe 48 dintre ei pe strazi.  Dragilor,  daca va place sa va futeti ca iepurii si nu stiti ce-i aia contraceptie, sanatate si virtute, nu e datoria mea sa va scot din foame.

Nu in ultimul rand, nu inteleg cum de un editorialist al unui ziar local (fie el si format din ingineri silvici re-calificati in jurnalisti) poate, cu constiinta impacata, sa promoveze uciderea cainilor. Nu dau nume, insa sucevenii care ma citesc s-ar putea sa stie la cine ma refer.

Toate lucrurile astea…ma fac sa-mi fie sincer greata de ce a ajuns orasul Suceava. Cu tot cu oul colorat si statuia-tirbushon din centru, orasul ala se duce de rapa. Si pentru asta, nu putem gasi un singur vinovat; vinovati sunt toti sucevenii care stau in case si-si varsa naduful pe forumuri in loc sa puna mana sa schimbe ceva, in primul rand in gandirea lor primitiva.

Inchei prin a multumi organizatiei ProAnima pentru tot efortul pe care il fac la adapostul de caini din Lunca Sucevei, precum si pentru actiunea recenta de sterilizare, si multe alte lucruri pe care acesti oameni inimosi le fac pentru cainii din Suceava, din dragoste, si uneori din buzunarul propriu. Pentru ca unii oameni asa inteleg sa ajute: facand ceva, nu postand comentarii injurioase si aruncand cu rahat prin ziare.

V-am pupat pe portofele, si s-auzim de bine!

Suceava, capitala kitschului mondial

Iulie 31, 2009

Dragi si drage, zilele astea l-am lasat pe Gica in grija colegului de apartament, si am plecat cu nevasta din dotare intr-o vizita la ai mei, la Suceava. In afara de faptul ca am mancat bine, ca de altfel de fiecare data cand trec pe acasa, pot sa zic ca am ramas profund dezgustat de ce s-a ales de oraselul meu natal. N-a fost el niciodata cine stie ce perla, da’ onor primarele, intaiul tzaran al Sucevei, un nene de calitate indoielnica provenit dintr-un sat de langa Suceava, a reusit, impreuna cu to`arshu Papillon Butterfly cunoscut si ca Ghitza Flutur, sa-l transforme in tarlaua proprie pentru experimente kitschos-rurale.

Mai intai, a fost OUL. Nu, nu ala dogmatic, ci un ou de plastic (ma rog, fibra de sticla) pictat cu banda adeziva, inalt de 7 metri, trantit in centrul orasului, care si-a castigat titlul de cel mai mare ou „incondeiat” de paste din lume. In megalomania lui, Flutur a decis, si barzaunele ala de Lungu a acceptat, ca oul sa ramana PERMANENT in centrul orasului. Abia astept sa vad cum va arata abominatia aia de craciun, in contrast cu beculetele si bradul ce vor aparea in centru de sarbatori.

Booon, am trecut cu greata pe langa minunea de ou, si am ajuns la cea mai recenta abominatie locala, care a costat orasul 100000 (o suta de mii) de euro, numai manopera. Se numeste „Bucovina inaripata” si, teoretic, e un monument inchinat eroilor Bucovinei. Practic, e o ABOMINATIE ESTETICA, arata ca un TIRBUSON, are elemente copiate de la statuia aviatorilor din Bucuresti, la care s-a adaugat o pereche de sani si un corp spiralat. Cu o suta de mii de euro se putea reface tot pavajul din centru, care e vechi de 40 de ani si arata in ultimul hal. Dar nu, intaii tzarani ai municipiului resedinta de judet au hotarat ca merita sa plateasca un sculptor decrepit si lipsit de inspiratie ca sa construiasca aceasta gretosenie si s-o tranteasca in centrul orasului alaturi de oul pictat. N-am facut poze, mi-era prea sila. Cine e interesat poate sa caute pe net ca sa se lamureasca despre ce vorbesc.

In al treilea rand, in mai au inceput lucrarile de inlocuire a retelei de apa calda. Intr-un oras civilizat, asta ar insemna ca apa calda e oprita cam o luna, pe cartiere, alternativ, in asa fel incat nimeni sa nu sufere prea mult. In Suceava, asta inseamna ca tot orasul nu are apa calda pana in OCTOMBRIE. Pentru ca tzaranul nu-i tzaran destul, daca doamne fereste se spala mai des de o data la luna, si atunci la covata. Ca Lungu nu-i prea obisnuit cu apa curenta, si de-aia nu-i lasa nici pe suceveni sa se bucure de ea. Ai mei au trebuit sa bage bani intr-un boiler, ca sa scape de supliciul lipsei apei calde timp de jumatate de an. JUMATATE DE AN, fratilor!!! Asta, ca sa nu mai luam in considerare faptul ca tot orasul e o groapa, plin de sapaturi si utilaje si dracu’ si ta’su. Maine-poimaine o sa avem si turme de oi pascand prin parcuri, ca sa se simta tzaranul de primar mai ca la el acasa. Si partea cea mai tragica stiti care e? E la AL DOILEA MANDAT! ceea ce inseamna ca populatia e cel putin la fel de rurala la creier ca si el, daca il voteaza in continuare. Mai mult nu am de comentat.

Maine plec, si probabil nu ma voi intoarce mai devreme de sarbatorile de iarna, insa orasul in care am crescut imi lasa un gust din ce in ce mai amar de fiecare data cand ma intorc. Lasat pe mana unor tarani semi-analfabeti, populat de indivizi adusi cu forta din mediul rural de ceausescu, orasul meu are sanse sa ajunga capitala kitschului mondial si, in scurt timp, cel mai mare sat urban din lume.

In direct si in exclusivitate din Suceava, v-am pupat pe portofele, si s-auzim de bine!

Vine vine primavara, viituri prin toata tara, sinistrati fug spre campii, hai sa ii salvam, copii!

Martie 4, 2009

Era o zi frumoasa de primavara. Ciripelele pasareau, floricelele infloreau si toata natura se trezea la viata dupa lunga iarna. Insectele bazaiau vesele deasupra satului Cocosatii Glodeni si antenele BoomTV si Dolce de pe casele de chirpici sclipeau voioase sub soarele prietenos.

Satenii voiosi scoteau capul din birtul satesc doar ca sa vada daca n-a picat inca cerul pe ei. Tot satul se pregatea cu ardoare de sezonul mult asteptat al viiturilor. In fiecare an, cu o acuratete de ceas Pobeda, in martie se dadea startul la sezonul de viituri primavara-vara. Nimeni nu stia cu ce sat o sa inceapa si toti satenii sperau ca anul acesta vor lua, in sfarsit, titlul de „Primul sat afectat de viituri in 2009”.

Pregatirile se terminasera de mult; animalele moarte de anul trecut fusesera inlocuite, casele de chirpici reconstruite in albia aceluiasi rau, mai mandre ca niciodata si tot ce le ramanea de facut era sa astepte sa dea primarul si popa startul la evacuare.

Deodata, printre zgomote de sticle, pahare jegoase si alte fenomene auditive specifice locantelor satesti, un murmur ingrijorator razbate. Se aud indemnurile inteleptilor satului „daa baaaa mai taree sa s`auda shi`n spate baaaaa”. La televizor, Adelin Aducatorul de Dezastre anunta cu ingrijorare cod multicolor in toate judetele patriei.

Cu sufletul la gura, satenii asculta stirile despre debitele impresionante ale raurilor din tara, sperand ca paraul Bazdoaca Udului care le ia casele la vale in fiecare an sa nu-i dezamageasca nici anul acesta, mai ales dupa efortul pe care l-au depus sa le reconstruiasca  in exact aceleasi locuri. Ba, mai mult decat atat, chiar lunile trecute au despadurit un versant intreg din calea paraului ca sa aiba suficient lemn de foc ca sa treaca prin iarna.

Deodata, clopotul bisericii incepe sa sune apocaliptic. De afara se aud urlete disperate. Bazdoaca venea din deal furioasa si de 10 ori mai mare ca anul trecut. Ca intr-un scenariu bine regizat, babele satului iau cate-un pui de caine sau pisica intr-o mana, un nou-nascut in cealalta, si se suie pe acoperisuri. Barbatii isi imbraca cizmele, se scutura de aburii alcoolului si incep sa se plimbe agale pe ulitele pe care apa incepea sa siroiasca deja. Cei prea beti ca sa mai poata merge fac pluta pe spate sperand sa-i culeaga la timp jandarmeria salvatoare.

Vacile mugesc si mor, porcii guita si se`nneaca, gainile dau disperate din aripi si cainii uzi schelalaie aberant. Au trecut primele ore de la viitura. Babele de pe acoperisuri termina de facut a 496a cruce si asteapta elicopterele jandarmeriei.

S-a facut lumina. Noaptea viiturii a trecut. Elicopterele si barcile jandarmilor se iau la intrecere cu elicopterele si barcile televiziunilor. Adelin Vestitorul Dezastrelor e in apa pan` la brau si transmite, transmite, transmite. Ultimele babe sunt date jos de pe acoperis. Barbatii se retrag in birtul satesc ce a supravietuit miraculos celei de-a 4a viituri din ultimii 3 ani. In fata paharelelor murdare, rad si discuta, in timp ce baieti de 20-25 de ani de la jandarmerie dau cu lopetile sa le curete curtile inamolite. Ei nu pun mana, ei sunt intelectuali. De la televizor un murmur linistitor se aude: „Cocosatii Glodeni, prima localitate din tara afectata de viituri in anul 2009”. Au castigat, si beau. La Bucuresti se discuta masuri de protectie.

Incepe o noua zi de primavara.

V-am pupat pe portofele, si s-auzim de bine!