Posts Tagged ‘trafic’

For polis, tu spic inglish iz nat obligateishan

Octombrie 27, 2009

Saptamana trecuta am pus palma`n fund si sacu`n spate si am plecat un pic la Susheava`ntre cetatz`. Descurcaret cum ma stiti, mi-am programat plecarea exact cand o pereche de colegi de la munca aveau concediu si plecau, la randul lor, spre Suceava ca sa vada manastirile si de-acolo sa plece spre Maramures.  Asa c-am picat la intelegere: ei ma transporta pana la Suceava cu otomobilu`, eu le fac turul manastirilor cu ghidaj cu tot. Si ne-am pornit la drum, dara.Drumul European 85, ca sa fiu mai precis. Eh, si-am mers noi, si-am tot mers, zi de vara (ma rog, toamna) pana`n seara, etc etc.

Pe drum, eu ma laudam cu soferii romani: uite dom`le, ce prietenosi sunt, va blitzeaza din faruri sa va atentioneze ca e radar in fata, sa nu v-o luati. Mai tarziu aveam sa aflu de ce blitzau de fapt soferii cu pricina.

De specificat doua lucruri: colegii mei sunt ambii americani; acolo iti iei permisul la 16 ani si ai de invatat cateva reguli de baza – iar de-acolo, drum bun nenicule, si praf sub roti. Aici ti-l iei la 18 din 4 incercari si-a 5a cu spaga, si ai de facut 1001 teste gen probleme de fizica: „daca masina albastra pleaca din punctul A la lumina verde a semaforului iar camionul verde pleaca din punctul B la lumina portocalie, care este viteza cu care cei doi se vor izbi frontal unul in celalalt cauzand morti, raniti, si stiri de la ora 5?” . De asemenea, acolo nu exista nici o regula care sa oblige soferul sa tina luminile aprinse in timpul zilei, prin urmare colegii mei, neinformati fiind, nu le-au aprins. La noi, pe drum european, tre’ sa ai farurile aprinse pe „faza de intalnire”, ca sa folosesc limbajul specific al testelor auto.

Eh, si-am mers noi cale de vreo 300 si ceva de km fara faruri, in timp ce „soferii romani prietenosi” ne blitzau. Nu ca venea radarul, ci ca sa le aprindem. Eu, copac, habar n-aveam ca ei nu le-au aprins, una la mana, si uitasem complet ca trebuie aprinse, doua la mana. Eh, si-aproape de destinatia finala, intr-un satuc uitat de lume de la granita dintre judetele Neamt si Suceava, hop tablagiul in mijlocul drumului. Face semn din batzu` ala al lui, tragem pe dreapta, vine la geam. Trecem peste faptul ca politia nu are voie sa opreasca in trafic masini de corp diplomatic (numere albastre CD sau TC) si mai trecem si peste faptul ca pe langa noi zburau unii smecheri cu peste 100 la ora in localitate – tablagiul era ofuscat rau ca n-avem farurile aprinse. Si vine, precum ziceam, la geam. „`Na ziua, actele si permisul la control”.

Ai mei, calmi, intreaba, cum erau invatati de-acasa, „what seems to be the problem, officer?”. Ala o tine pe-a lui „ACTE-LE si PER-MI-SUL LA CON-TROL”, de parca daca silabisea, oamenii ar fi inceput brusc sa inteleaga limba romana. Pana la urma mi se face mila de dom’ politist si le traduc eu „licence and registration”. Scot oamenii actele, nici n-apuca sa le`ntinda ca vede omu’ hartii de ambasada si isi da seama ca a cam imbulinat-o, asa ca baiguie un „iz ochei, iz ochei” si le face semn sa puna actele la loc.  Totusi incearca sa ne faca un pui de bine, ca sa nu ne opreasca si alti colegi de-ai lui mai incolo: „iu…iu niiid…niid tu…faruri!!”. Pe mine deja ma busea rasul in spate dar incercam din rasputeri sa ma abtin. Mai incearca odata: „iu nid tu…nid tu open..za…za FARURI!”. Ai mei se uitau ca matza-n calendar, de un’ sa stie ei ce-i ala far?

Intr-o ultima incercare disperata, politistul baga mana pe geam si aprinde el farurile. Americanu’ de la volan se prinde si el si isi cere scuze politicos: „oooh, i didn’t know i had to have those on”. Eh…si-acum urmeaza faza la care m-am dat cu capul de tetiera si mi-am muscat limba ca sa nu izbucnesc intr-un ras din ala isteric, ca poate-mi dadea nea` tabla amenda pentru ultraj: baga mana pe geam, arata disperat spre comutatorul farurilor si scoate pruna: „In Rumeinia…dis..DIS IZ OBLIGATEISHĂN! O-BLI-GA-TEI-SHĂN!” apoi ne face semn sa plecam.

Ce-am invatat noi din experienta asta? ca la Campina la scoala de agenti limba engleza nu e materie o-bli-ga-tei-shan, drept urmare, sa`l fereasca dumnezo` pe turistul strain care-ar avea vreodata nevoie de ajutorul politiei in Romania.

V-am pupat pe portofeleishan, si s-auzeishan de bine!

Anunțuri

Magazin duminical: sa radem cu Google

August 2, 2009

Pentru ca n-am mai inventariat de mult cautarile prin care goagal mi-a trimis cititori, si pentru ca e duminica, si e cald, si maine ma intorc la munca (am un chef, ceva de speriat 😐 ) haideti sa radem putin cu ce mai cauta lumea ca sa ajunga la vorba mea:

1. unde se gaseste nenorocitul de vierme de salcie – hai, zi drept, l-ai imprumutat cu bani si acu’ nu-ti mai raspunde la telefon.

2. monstrul din surduc – e plecat in concediu, in vizita la var’su, monstrul din Loch Ness.

3. sunt vecina cu roxy manelista – muta-te! Urgent! Am auzit ca prostia e molipsitoare.

4. cum se doarme la cuseta – te urci pe o scarita, te intinzi pe un fel de scandura de lemn imbracata in musama, si te rogi sa nu-ti fure tiganii bagajul cat dormi.

5. proverbe sarbesti – незнање није лоше, ако не и довољно охол

6. cum scap de molii – nu stiu; daca afli, invata-ma si pe mine.

7. pulahara – e un loc indepartat, care se invecineaza cu kurdistan si pizdistan.

8. suc tec – amice, regret sa te informez, dar google mai are putin pana ajunge la nivelul calculatoarelor de pe Enterprise, asa ca degeaba iti scrii poftele, n-o sa iasa suc din unitatea de disc.

9. cel mai bun job din lume – e sa nu faci nimic, si sa fii platit pentru asta.

10. sanatate si virtute hai noroc – mersi; si tie la fel.

Acestea fiind spuse, multumim Google pentru pastila de ras. Eu ma duc sa vegetez in ultima zi de concediu pana la Craciun. V-am pupat pe portofele, si s-auzim de bine!

De ce suge CFR-ul (compania, nu echipa de fotbal)

Ianuarie 28, 2009

Dragi si drage, bine v-am regasit la o noua editie „De ce suge X”. Astazi ne ocupam de Caile Ferate Romane, cunoscute si ca CFR. In afara faptului ca isi impart numele cu o echipa (din cate am auzit, bunicica) de fotbal, baietii de la CFR sunt total paraleli cu ce inseamna transport feroviar performant.

Daca as vrea sa fac din asta un post serios, as lua la puricat toaate defectele CFR`ului, dar nu cu asta v-am obisnuit. Asa ca o sa va povestesc o mica intamplare din  care o sa deduceti si singuri de ce suge cefereu`. Saptamana trecuta ma`ntorceam cu viteza luminii de la munca (zic cu viteza luminii si bat in lemn, pentru ca de vreo 3 saptamani incoace se misca fluent traficul pe Pipera-Tunari si nu vreau sa-l deochi). Eh, si exact la granita Bucurestiului, biip-biiip-biip-biip, bariera lasata. Si stam. Si stam…si stam iar…vreo 20 de minute tot stam…in spatele nostru coloana de vreo 1 km de masini..si stam…si nu trece nici un tren. Bariera, in continuare lasata, biip-biip-biip, rontzai unghii, raspund cu „ba pe-a ma-tii” la fiecare bipaitura, ma uit cu infrigurare in stanga si`n dreapta…nimic. Bariera jos, tren nix. In fine dupa vreo 25 de minute se vede, venind agale dinspre gara de nord, o sageata albastra. Culmea tehnologiei, victoria omului asupra metalului, tren albastru fara cai, masina mica unde-l duci pe Ionica, lalala,  ce sa mai? o minune…care venea, sau…ma rog, se taraia, cu aproximativ  10 km la ora. Respir usurat, ma relaxez, ma las pe spate si dau sa`nchid ochii in acele magice 30 de secunde pe care calculam eu ca le mai am de petrecut in fata barierei. Nooo…n-ai sa vezi. Trenul lesina la 5 metri in fata barierei si se opreste. Liniste mormantala. Mai trec 5 minute infernale…masinaria se pune in miscare….face 10 metri…SIIIII….SIIIIIIIIIIIIIIIIIIIII….se ridica bariera?! NUUU!! Moare ditai sageata albastra in mijlocul strazii. Da, ati auzit bine, perpendicular pe axul drumului se oprise minunea tehnologiei suedeze asamblate la Arad. Acuma…nu doar ca nu se mai ridica bariera…da` chiar de s-ar fi ridicat, trebuia sa treci prin tren ca sa ajungi pe partea cealalta si stim cu totii ca asta e cam imposibil din cauza Presedintelui Cosmic care a binevoit sa aprobe legile fizicii.

Dupa inca vreo 3 minute…stupoare! Agale, pe sine, din spate, veneau 3 CFRisti. Sageata deschide usile, ceferistii urca, sageata pleaca mai departe, bariera se ridica, eu realizez de ce se oprise trenul de 2 ori, injur scrasnind din dinti pe ceferisti, pe mama lor, pe bunicul lor si toate rudele lor pana la spitza a 7a, dupa ce termin cu ei, trec la mecanic, apoi la bariera, apoi la injuraturi cu caracter cathartic general. Si cand m-am trezit, era Pipera. Si m-am pus pe ganduri: ce pushca lu’ vasile paduraru’ mai e si cu asta? Unde, in lumea civilizata, mai opreste trenu’ in mijlocu’ strazii ca sa astepte 3 impiegati ametiti care tre’ sa ajunga la Lehliu?

Va las sa va ganditi la tema asta, va pup pe portofele, si s-auzim de bine!

Prima ninsoare peste Bucuresti: dupa ea, potopul

Ianuarie 8, 2009

Dupa cateva zile de ger zdravan, doua luni de iarna si sarbatori uscate, astazi cade prima ninsoare serioasa peste Bucuresti. Ninge frumos, cu fulgi mari, si relativ calm, insa daca nu se opreste in curand, ma astept la clasica stire „autoritatile au fost luate prin surprindere de venirea brusca a zapezii”. Ca si cum in ianuarie ar trebui sa avem musoni tropicali si canicula, nu ninsoare.

Desigur, alaturi de stirea repetata obsesiv si din ora in ora pe toate posturile de televiziune vor aparea nelipsitii reporteri de teren, infofoliti pana-n dinti, transmitand in direct din trafic cat de tragica e situatia pentru soferi. Si, evident, nici un reportaj de iarna n-ar fi complet fara opinia lu` nea Gogu` soferu`, care fie e enervat la culme ca autoritatile n-au scos plugurile pe strazi la timp, fie l-a prins ninsoarea exaaact cand se ducea si el sa-si puna cauciucuri de iarna, fie e taximetrist si ranjeste satisfacut, ca pentru el taxatorul merge chiar daca masina sta pe loc, fie e sofer RATB si povesteste cum a stat el o ora in intersectie la Razoare din cauza zapezii. Apoi se instaureaza „comandamente de iarna”…niste chestii care mie imi suna sinistru de tot…ca si cum iarna ar fi ceva dusman cotropitor si gigeii se aduna in buncare sa-si apere saracia si nevoile si neamul, si ii vezi la televizor cu niste moace mormantale cum planifica unde si cata sare sa arunce pe drum si cati sefi de la ADP sa concedieze fiindca n-au avut parcul auto pregatit din timp. Primarii de sectoare se lauda ca la ei e bine, primarul general injura in stanga si-n dreapta si ameninta cu concedieri in masa, claxoanele urla, Bucurestiul e o parcare imensa, stiristii lucreaza la foc continuu, tinichigii auto ranjesc bucurosi la gandul zecilor de loganuri tamponate pe care vor trebui sa le indrepte contra cost, ortopezii gipseaza batalioane de bunicute cazute la datorie, cativa boschetari mor inghetati, copilasii veseli se dau cu saniuta pe trotuar, ce bucurie! E iarna in Bucuresti!
V-am pupat pe portofele si s-auzim de bine!

A crescut taxa auto? Nu-i nimic! Ne adaptam!

Decembrie 10, 2008

Dragi si drage, ca sa moara Tariceanu de ciuda, si ca sa promovez transportul ecologic si mijloacele nepoluante, astazi va prezint solutia la toate problemele. Ca e criza financiara, ca se scumpeste benzina, ca taxa de poluare arde la buzunare, solutia e una singura, si am descoperit-o ieri pe Pipera-Tunari, cand savuram o tigara dupa o zi grea de munca.

Doamnelor, domnilor, va prezint, in premiera, vehiculul viitorului. Cu un design flexibil si elegant, modelul prezinta in acelasi timp linii retro, si este ideal pentru nostalgici. Motorul de un cal putere cantareste aproximativ 600-700 de kilograme insa are un consum redus, aproximativ 80-100 de kilograme de fan la suta, atat in oras cat si in afara lui. Pentru pasionatii de vehicule sport, exista si varianta dotata cu 2 cai putere. Interiorul spatios si portbagajul incapator fac din noul model un vehicul de familie, ideal pentru vacante si drumuri lungi. Din dotarile standard enumeram frana de tip manivela, scaune retro din lemn invelite in presh, volan 100% din piele naturala model mansa de control, aer conditionat de starea vremii, incalzire prin sistemul revolutionar „patura’n cap” iar ca dotari optionale puteti alege sistemul antifurt „potaie isterica”, garantat impotriva oricarei tentative de furt si habitaclul revolutionar „coviltir” pentru conditii de mediu neprietenoase. Si acum, punctul final al acestei prezentari, dezvelirea prototipului si fotografia de la test drive. Dragii mei, iata noul Caballine Phaiton (fara nici o legatura cu VW Phaeton), noua generatie de vehicule nepoluante, 100% ecologice de la Herr Gelia Motors

imag0301

Vehiculul poate fi achizitionat si in leasing, cu 0% dobanda in primele 6 luni si avantaj client 1500 de euro, numai de la dealerii autorizati Herr Gelia Motors! V-am pupat pe portofele si s-auzim de bine!

Aritmetica si administratie publica

Noiembrie 27, 2008

Inspirat de Olivia si posturile ei despre realitati bucurestene, o sa va incant, dragii mosului, cu putina „artimetica” sa ne dezmortim de dimineata. Booon, asadar, se dau datele problemei: din Pipera, numita in continuare punctul A, pana la Soseaua Pipera-Tunari 196, numita in continuare „Loc de munca” sau „scarbici”, sunt, cu aproximatie, 10 kilometri, plus minus 2 kilometri. Microbuzul cu navetisti chiori de somn, numiti in continuare „oamenii muncii” pleaca la ora 7 fix din punctul A spre scarbici. Se dau conditiile urmatoare: sosea libera, o viteza medie (avand in vedere condusul preventiv si siguranta rutiera) de 50 kmh si un sofer experimentat. Se cere: in cat timp ajung navetistii chiori de somn oamenii muncii din punctul A la scarbici? si acum, ca-n culegerile alea de neam prost din clasele 1-4, sa dam si rezolvarea. In urma unui calcul simplu, aflam ca 50 kmh inseamna 50/60 = 0.83 km pe minut. Inmultim cu 10 km si aflam ca oamenii muncii ar trebui sa ajunga la servici in aproximativ 8.3 minute, pe care le rotunjim la 10, ca nah, mai da si soferu’ o prioritate, o maslina, o bujie. Urmand aceeasi logica, la intoarcere (exceptand situatiile in care continuumul spatio-temporal se crapa si distantele devin relative) timpul ar trebui sa fie cam acelasi. Boooooooooon, si acum, urcam putin nivelul, de la aritmetica de a 4a la nervi de masterat. De ce puii mei face omu’ muncii 35 de minute in loc de 10 pana la scarbici, si cand pleaca rupt in 14 de acolo, in loc sa se teleporteze pana la metrou, face O ORA? Aaa, hai maaa, ca ati ghicit deja: pentru ca la ora 7 exista un carnat de masini lung de la iesirea din Bucuresti si pana`n Pulahara, iar dup`amiaza carnatul se muta pe sensul invers, din Pulahara spre Bucuresti (n.r. : Pulahara = metafora peiorativa pentru „far far away”) N-are rost sa intru in detalii, ca de traficul bucurestean s-au scris romane intregi in ultimii ani, am vrut doar sa va zic cum vad eu problema. Nu, n-am solutii. Uite-asa, de aia, ca nu-s platit si nici ales de bobor sa rezolv problemele astea. Si uite-asa ajungem la capitolul 2 al scrierii de azi: administratia publica, in special, si administratia publica pe timp de iarna, in particular.

O stiti pe-aia cu „autoritatile au fost luate prin surprindere de venirea brusca a iernii si utilajele de deszapezire nu au putut fi scoase pe teren. locuitorii oraselor afectate de ninsorile abundente din ultimele zile injura printre dinti si ridica pumnul spre cer in semn de protest”. Stirea asta o auzim in fiecare iarna de la ultimul cretacic incoace. Pai ma baieti ma…rumanika noastra draga se afla (inca – nu se stie, cu incalzirea asta globala) in climat temperat fratilor…stiti voi, v-a explicat tovarasa de geografie: 4 anotiimpuri ma baieti maaa. Draagilor, scumpilor, iubitilor, va pupa taica`n frunce de mumosi ce sunteti, iarna NINGE ma baieti ma…nu pot sa-nteleg de ce va ia mereu prin surprindere iarna, e NORMAL sa ninga in decembrie, fratilooor! daca ramaneati cu ochii cascati si buza umflata in IULIE ca v-a prins zapada si nu stiti ce sa faceti cu ea, intelgeam. Da’ in decembrie bre?! En fin, sa zicem ca va inteleg, doar si pe mine ma ia mereu prin surprindere cand cad frunzele din copaci toamna, cand infloreste magnolia primavara, cand sunt 75 de grade la umbra vara. Minuni ale naturii frate, sa vezi si sa nu crezi! Da’ ziua de salariu nu va ia niciodata prin surprindere, a? ca n-am auzit pana acuma la stiri ceva de genu` „salariatii primariilor din tara au fost luati prin surprindere de venirea brusca a chenzinei pe luna in curs. Toate activitatile s-au blocat si a fost convocat Inspectoratul pentru Situatii de Urgenta pentru a se decide abordarea problemei ridicarii salariilor.” Da’ asta n`o sa se intample niciodata, stim cu totii ca rupeti usa pe 15 sa ajungeti la cel mai apropiat bancomat sa va scoateti lefurile. Si asa, in concluzie, ca sa ma intorc la subiectul initial, NICI pentru problema zapezilor nu am solutie. Motivele sunt aceleasi ca mai sus.

Eh, cam atat pentru azi, ca iar am scris nuvele. V-am pupat pe portofele si s-auzim de bine!