Posts Tagged ‘turism’

Undeva in Balcani

Iulie 31, 2010

Nu stiu cum sa incep postarea asta ca sa nu semene cu cele 10001 articole care s-au scris si se scriu inca despre Bulgaria si litoralul lor. O sa incerc sa am o parere obiectiva care sa difere cat de cat de marea masa a textelor pe tema asta, insa unele lucruri se vor repeta si or sa va para foarte cunoscute.

Bulgaria e, intr-adevar, undeva in Balcani. Pe bune, pe la ei chiar trec muntii aia. Noi suntem o tara pseudo-balcanica, sau, ma rog, balcanica in cuget si simtiri, dar fara muntii cu pricina. Insa cu tristete spun ca pana si ei sunt cu cel putin 10 ani inaintea noastra, la multe capitole. Cu ce sa incep? Poate cu drumurile: am fost surprins sa vad ca, cel putin drumul de la Ruse la Varna e neted ca-n palma, are tzashpe benzi, e un fel de autostrada pe alocuri si nu se compara cu drumurile noastre. Cu toate ca am facut putin peste 6 ore de la Bucuresti la Nisipurile de Aur, cu tot cu opriri si vama, n-am simtit drumul absolut deloc. Imediat cum treci de Ruse, care e un oras comunist in adevaratul sens al cuvantului (gri, trist, amenintator pe alocuri) esti in camp. Cate-un deal pe ici pe colo, cateva structuri care seamana cu muntii dar sunt prea mici ca sa fie munti, in fine, nimic deosebit. Insa calitatea drumului te impresioneaza, ca roman. Nu ma asteptam ca tocmai Bulgaria sa ne intreaca la capitolul asta, desi am invatat in ultima vreme sa nu ma mai surprinda nimic.

Apoi, al doilea lucru care m-a impresionat e cat de puternica e leva. Cursul Euro-Leva e 1 la 2. Spre deosbire de 1 la 4.3 RON. Nu stiu cum reusesc sa-si mentina moneda atat de puternica, insa e clar ca ei vor intra in zona euro inaintea noastra, si o vor face cu succes.

Despre oameni, nu pot sa ma pronunt. Mi se pare normal ca intr-o zona turistica oamenii sa faca pe dracu`n 4 ca sa te simti bine. Si bulgarii asta fac. Insa nu stiu cum sunt ei in afara litoralului, n-am avut contact, n-am vizitat, deci nu ma pot pronunta. In afara de asta, statiunile sunt in mare parte manageriate de nemti, deci meritul e in parte al lor pentru calitatea serviciilor. Aici intervine diferenta majora intre noi si ei: ei si-au vandut hotelurile si terenurile si plajele unor investitori cu simtul raspunderii, al caror interes major a fost sa renoveze, reconstruiasca si amenajeze. Noi ne-am vandut hotelurile unor borfasi care inainte de Revolutie faceau contrabanda cu blugi si casete porno din portbagajul Daciei si interesul lor primordial a fost sa jupoaie pielea de pe turistul roman ca sa-si scoata investitia, lasand nivelul serviciilor la un prag deplorabil. Plus, manele, mizerie, tiganie, namol de la techirghiol, porumb „fert” si alte tiganii care te fac sa-ti fie sila de litoralul romanesc. In Nisipuri, cu toate ca e plin  de romani, n-am auzit o manea toata saptamana. Nici n-am vazut vreun tigan dubios…doar rusi valutisti in sorturi roz incercand sa-ti paseze leva pentru ruble sau invers. In schimb am numarat cel putin 3 cocktail-baruri si terase unde se canta rock live in fiecare seara, pe langa zecile de cluburi si discoteci care mai de care mai tentante (bautura aproape gratis, mega-oferte, kilo-oferte, super-oferte si o turma de pustoaice pe aleile statiunii care te invitau cu 1001 pliante si fluturasi sa vii la bodega lor sa te distrezi).

De asemenea, oferta la mancare e cat se poate de variata: restaurante si terase cu mancare bulgareasca, chinezeasca, indiana, libaneza, turceasca, tot ce vrei si ce nu vrei; cu bautura inclusa in pretul meniului si cu ospatari care, desi nu sunt fluenti in engleza, rup cate o boaba din cel putin 5 limbi straine in timp ce iti ies in cale pe strada cu meniul deschis si te invita sa mananci la ei. Daca pana si un moshulet de 70 de ani ne invita la masa in engleza, va puteti da seama cam la ce nivel sunt ei cu serviciile.

In concluzie, o sa reproduc cu aproximatie un comentariu care mi-a placut la un articol din EVZ: Romania e capra aia raioasa care, cu toate ca e costeliva si plina de bube, tine coada cu mandrie pe sus; adica patriotarzii ii injura pe cei care merg la mare in Bulgaria ca nu sprijina economia nationala…in loc sa se spele pe ochi si sa vada in ce hal e litoralul romanesc. Cine face chestiile astea, ori n-a fost acolo niciodata, ori e spalat complet pe creier de iubirea de „patrie si neam”.

Mai incolo o sa va povestesc despre dezamagirea pe care am avut-o cu turistii nemti, dar pana atunci v-am pupat pe portofele, si s-auzim de bine!

Anunțuri

Vorba lu’ Oly go America

Iulie 11, 2010

Bine v-am regasit, dragilor. Nu stiu cati din cei 3 cititori fideli mi-au simtit lipsa, insa in ultima luna si ceva n-am mai scos o vorbulita fiindc`am fost ocupat sa-mi pregatesc si execut vizita istorica in tara (nu foarte) vecina si pretena America. Urmeaza, asadar, o serie de episoade in care-o sa va povestesc cum am zburat, vazut, trait, si zburat inapoi in Romanistan. Pe foarte scurt, am fost la o conferinta in Virginia, am vazut Washingtonul si apoi ‘cireasa de pe tort’ –  o saptamana in New York. In total doua saptamani de vis intr-o tara care, daca ar exista Dumnezeu, ar fi darul sau pentru umanitate. Si nu spun asta pentru ca am plecat acolo din start cu ideea ca e raiul pe pamant, ci pentru ca in cele doua saptamani m-am tinut departe de tot ce inseamna chestii turistice (ma rog, am facut catralioane de poze si am vizitat monumentele importante din DC si New York, ca deh, nu se cadea sa fiu acolo si sa nu le vad) insa am incercat in prinicipal sa vorbesc cu oameni de rand, sa merg in cartierele lor, sa vad cum traiesc, sa ma amestec intre ei si, in mare, sa nu fiu turistul cu ochii pe sus si camera la gat (desi, repet, am avut in permanenta camera la gat si in New York nu se poate sa nu umbli cu ochii pe sus).

In continuare, ca sa nu intram direct in branza si sa va tin in suspans putin, o sa incep cu o serie de multumiri: multzam fain, shefu`, ca ai facut posibila calatoria asta acceptandu-mi inscrierea la conferinta si platindu-mi biletul de avion 🙂 la mai multe! multam fain, US State Department, ca, desi am venit la interviul de viza cu pleata-n vant si mult prea glumet, n-ati crezut ca sunt terorist si mi-ati dat viza pe 10 ani. Multam ofiterului de la vama din Dulles International care, desi eram beat de oboseala si nesomn si n-am stiut sa-i spun scopul si durata vizitei, asa ca am scos din geanta invitatia la conferinta si i-am trantit-o pe masa n-a crezut ca sunt un viitor muncitor la negru in fast-foodurile patriei si mi-a pus stampila de intrare. Si, poate cel mai important aspect al calatoriei, multumesc couchsurfing.org pentru ca exista, pentru ca e un site minunat unde necunoscutii devin prieteni si fac schimburi interculturale in cele mai ciudate si imposibile domenii, si pentru ca, datorita site-ului cu pricina, am locuit 3 zile la etajul 19 intr-un zgarie-nori din Times Square cu 4 dementi si jumatate care m-au facut imediat sa ma simt ca acasa si mi-au aratat cat de frumoasa e viata in New York, dincolo de orice ar fi putut sa-mi arate chiar si cel mai smecher ghid turistic. Tot pe couchsurfing am cunoscut si alti 3 dementi cu care am petrecut nebuneste in East Village, am vazut o semifinala de mondial in Queens ( desi nu-mi place fotbalul nici de frica) si am gatit paste pe fundal muzical de Bob Marley in bucataria unui apartament cochet dintr-un bloc de caramida, mai frumos decat ce se vede in filme. Si nu in ultimul rand, multumesc Hostelling International pentru patul la 30 de dolari pe noapte pe care mi l-au oferit fara rezervare prealabila si fara obligatii cand mai aveam nevoie de 3 zile de cazare si nu aveam unde sa le gasesc la preturi sub 100 de dolari.

A fost o experienta de neuitat si pe parcursul urmatoarelor zile si saptamani (depinde cat de des voi scrie) o s-o impartasesc cu voi, cum ar spune Borat, „to benefit great nation of Romania”.

Pana atunci, v-am pupat pe portofele, si s-auzim de bine!

Pourquoi lancez-toi des pierres a la fenetre si l’ATV n’est pas le tienne?

Octombrie 26, 2009

Adica, „De ce dai ma cu piatra-n geam daca nu-i al tau ATV`ul?” . Asta e raspunsul pe care un cetatean, sa-l notam cu X si sa-l numim Pierre, sau orice alt nume stereotipic francez, conteaza prea putin, l-a primit de la autoritatile romane dupa ce un binevoitor a binevoit sa-l usureze de povara ATV`ului cu care venise sa se distreze in tara.

Se da, asadar, urmatoarea ecuatie: o tara oarecare, R, cu proprietatea de a avea peisaje sublime dar de a fi, din pacate, locuita, atrage interesul investitorului X (acelasi din paragraful de mai sus) iar respectivul isi face aici oareshce biznis. Cum omu’ tre’ sa se mai si distreze dupa atata munca (da, stiu, suna ciudat cuvantul asta, „munca”, in tara R el e  echivalat cu o necunoscuta si trecut in cartea marilor mistere ale lumii), X isi cheama din tara lui, s-o notam cu F, niscai prieteni, care nu vin cu mana goala: vin cu o duba de piese de schimb si echipamente, si niscai ATV`uri, pentru ca, asa cum spuneam mai devreme, tara R e binecuvantata cu peisaje sublime numai bune de strabatut cu ATV`ul. Printre masinariile de care vorbeam se afla si cea a lui X, proprietate personala, inmatriculat si asigurat in tara F. Pana aici, nimic mai frumos: concediu, prieteni, catarat pe stanci cu ATV`ul, da’ cum toate lucrurile bune trec mai intai prin stomac, lui X si prietenilor sai li se face foame. Asa ca trag la birtul satesc, singurul loc unde se putea gasi ceva potol. In localul cu pricina, notat BdZ (bar de zi), oamenii mananca, se simt bine, iar cand ies, descopera cu stopoare ca ATV`ul lui X prinsese picioare si plecase la plimbare. De notat e ca ATV`ul lui X era singurul din cele parcate in fata BdZ care NU avea cheile in contact. Ironia soartei, zic, nu?

Eh, dar X al nostru nu isi smulge parul din cap, nu se da cu coatele de pamant urland de durere, ci cheama calm politia, ca sa raporteze furtul, nefacandu-si griji de vehiculul propriuzis – paza buna trece primejdia rea, asa ca era asigurat inclusiv impotriva furtului. Daaar aici intra in scena si implicit in ecuatia noastra, tablagiul Y. Tablagiul Y apare la fata locului, ia declaratii, si refuza sa elibereze lui X un act constatator al furtului, cu ajutorul caruia povestea noastra s-ar fi incheiat aici. Lui Y ii place sa tergiverseze, ii place birocratia si mai ales, ii place sa-si bata joc de om, ca asta e prima lectie pe care o invata in scoala de tablagii satesti din R toti cei care vor sa devina aparatori ai legii. Desigur, exista si politisti in R care merita acest nume, si care isi fac meseria cu onoare. Din pacate, Y nu era unul dintre ei. Prin urmare, Y ia declaratii de la diversi „martori” care se jura pe ce-au ei mai scump ca in parcarea cu pricina nu erau decat 4 ATV`uri si un bus, nicidecum 5 cum sustine, a naibii japita! amicul X, care, in fond, nu dorea sa pagubeasca pe nimeni, ci doar sa-si recupereze propria paguba. Insa in R, corb la corb nu-si scoate ochii, asa ca cine-ar fi depus marturie in favoarea lui X cand in afacere erau, cu siguranta, implicati cunoscuti de-ai lor, care ar fi intrat la bulau pentru un nenorocit de ATV de 12 mii de euro, un ciuruc?

Cu o repeziciune demna de invidiat, justitia din R a inchis cazul si a concluzionat ca cetatenii din urbea montana sunt curati ca lacrima si nu mint, insa, al naibii X, e un mincinos si jumatate care nu vroia decat sa se imbogateasca pe banii firmei de asigurari din tara lui natala, declarand furat un vehicul care nu ajunsese niciodata in R.Semnat, parafat, pupat piatza independentzii, facut o hartie, trimis hartia in tara la X, compania de asigurari a lui X facut spume, X ramas cu buza umflata.

Acum, pus in fata acestor fapte, daca X era ardelean, ar fi spus cu naduf: „NOH! api sa nu`tz bagi poola?!” …insa pentru ca X nu e ardelean, asteapta cuminte sa fie tras la raspundere pe cale penala de catre justitia din tara lui ca urmare a plangerii pentru fals in declaratii depusa de firma de asigurari.

Povestea integrala o puteti citi aici.

De comentat, eu nu comentez. Nu am ce. Mi-e rusine pentru obrazul acelor oameni care se bat cu pumnii in piept ca promoveaza turismul in „land of choice”. Pentru ca daca as fi turist strain, si as auzi asemenea intamplari de domeniul SF-ului, mi-as avertiza toti prietenii sa stea departe de tara in care asa ceva e posibil. Pana una alta, m-am gandit la un nou slogan pentru viitoarele campanii de promovare a turismului in Romania: „Come to Romania, the land where totu’i frumos / Come to Romania, vii cu ce vrei, pleci pe jos”.

V-am pupat pe portofele, si s-auzim de bine!

Cine vrea cel mai bun job din lume?

Ianuarie 13, 2009

Astazi am aflat (de la radio, dimineata, si de pe yahoo news, cand am ajuns acasa) ca Australia scoate la concurs cel mai bun job din lume. Care director de banca? Ce presedinte de multinationala? De unde politician de lux? Toate joburile astea sunt parfum in comparatie cu ce ofera un stat australian: 105 mii dolarei americani (plus transport pana acolo si`napoi) pentru…peentruuuu? hai fratilor, sa va aud? pentru testat arme nucleare? pentru produs microchipuri ultrasecrete? Nuuu frate…pentru stat 6 luni pe o insula paradisiaca! Printre indatoririle de pe fisa postului se numara plimbatul pe plaja, scufundari libere in reciful de coral, si din cand in cand blog video si interviuri cu reprezentatii presei globale. Se cere sa-ti placa marea, sa fii comunicativ ca sa poti sa vorbesti cu presa si cu internautii, si, evident, sa gavaresti engleza. Postul este deschis candidatilor din lumea intreaga si aplicatiile se pot trimite pana in 22 februarie pe site-ul http://www.islandreefjob.com . Dupa 22 februarie vor fi alesi 11 candidati ce vor fi chemati in mai la interviu pe insula Hamilton, si un norocos o sa fie platit sa traiasca 6 luni in paradis, intr-o casuta cu 3 dormitoare si piscina.  Care-i ideea? Guvernul din Queensland se teme ca criza mondiala ii va afecta industria turistica (o nimica toata, aduce la buget doar 18 miliarde de dolari anual). Asa ca jobul asta e o metoda inedita de a promova turismul si stilul de viata din Queensland. Ideea nastrusnica a fost a ministrului turismului de la ei.

Ar fi multe de comentat, dar eu am o singura intrebare: madam Udrea, pe cand un jobuletz din asta si la noi? Hai ca nu suntem lacomi…nu vrem chiar 100 de mii de coco, garantez ca gasiti pe cineva sa stea 6 luni la vila de protocol din Neptun daca decontati transportul si shaorma. Sau va e frica sa nu dam iama in rezerva strategica de grog a lu` dom` capitan?

Hai ca v-am pupat pe portofele! s-auzim de bine!