Posts Tagged ‘vacanta’

Pauzele scurte si dese, cheia marilor succese

Iulie 23, 2010

Precum spune si titlul, dragii mei, din nou voi face o pauza de la postat de cam o saptamana, pentru ca, dupa ani si ani de excursii masochiste pe litoralul romanesc, anul asta ma duc la fratii nostri bulgari sa ma bucur de o vacanta proletara ca la carte, cu servicii pe masura costurilor si fara sa trebuiasca sa suport degradarea ultimelor locuri care mi-erau dragi pe litoralul nostru – 2 mai si Vama.

Si, daca tot ma duc in vacanta, imi inchid telefonul si fac pauza de net ca sa pot sa ma bucur din plin de soare si apa si nisip. Nu neaparat in ordinea asta, dar o sa ma bucur de ele oricum.  La intoarcere o sa avem niste postari amestecate – aventuri prin America si povesti din Bulgaria, asa incat blogul o sa devina din blog de opinie blog de turism pentru o scurta perioada, cel putin pana epuizez subiectele despre State. Asa, orientativ, am povestit doar un fragment din primele zile in Washington, si mai am o saptamana in New York de povestit plus alte mici aventuri haioase.Si, hai sa recunoastem, mai bine povestesc despre calatorii decat despre Madalina Manole si dezgroparea Ceausestilor, nu? Ca doar oameni suntem, nu Libertatea.

Sper din tot sufletul sa nu`mi pierd si ultimii 3 cititori fideli care mi-au mai ramas, da`i vara, e cald, si nu`i vreme de pierdut in Bucuresti, ca doar un concediu am, si`i pacat sa`l petrec in fata calculatorului. La fel ca`ntotdeauna, v-am pupat pe portofele, si s-auzim numai de bine!

Vorba lu’ Oly go America

Iulie 11, 2010

Bine v-am regasit, dragilor. Nu stiu cati din cei 3 cititori fideli mi-au simtit lipsa, insa in ultima luna si ceva n-am mai scos o vorbulita fiindc`am fost ocupat sa-mi pregatesc si execut vizita istorica in tara (nu foarte) vecina si pretena America. Urmeaza, asadar, o serie de episoade in care-o sa va povestesc cum am zburat, vazut, trait, si zburat inapoi in Romanistan. Pe foarte scurt, am fost la o conferinta in Virginia, am vazut Washingtonul si apoi ‘cireasa de pe tort’ –  o saptamana in New York. In total doua saptamani de vis intr-o tara care, daca ar exista Dumnezeu, ar fi darul sau pentru umanitate. Si nu spun asta pentru ca am plecat acolo din start cu ideea ca e raiul pe pamant, ci pentru ca in cele doua saptamani m-am tinut departe de tot ce inseamna chestii turistice (ma rog, am facut catralioane de poze si am vizitat monumentele importante din DC si New York, ca deh, nu se cadea sa fiu acolo si sa nu le vad) insa am incercat in prinicipal sa vorbesc cu oameni de rand, sa merg in cartierele lor, sa vad cum traiesc, sa ma amestec intre ei si, in mare, sa nu fiu turistul cu ochii pe sus si camera la gat (desi, repet, am avut in permanenta camera la gat si in New York nu se poate sa nu umbli cu ochii pe sus).

In continuare, ca sa nu intram direct in branza si sa va tin in suspans putin, o sa incep cu o serie de multumiri: multzam fain, shefu`, ca ai facut posibila calatoria asta acceptandu-mi inscrierea la conferinta si platindu-mi biletul de avion 🙂 la mai multe! multam fain, US State Department, ca, desi am venit la interviul de viza cu pleata-n vant si mult prea glumet, n-ati crezut ca sunt terorist si mi-ati dat viza pe 10 ani. Multam ofiterului de la vama din Dulles International care, desi eram beat de oboseala si nesomn si n-am stiut sa-i spun scopul si durata vizitei, asa ca am scos din geanta invitatia la conferinta si i-am trantit-o pe masa n-a crezut ca sunt un viitor muncitor la negru in fast-foodurile patriei si mi-a pus stampila de intrare. Si, poate cel mai important aspect al calatoriei, multumesc couchsurfing.org pentru ca exista, pentru ca e un site minunat unde necunoscutii devin prieteni si fac schimburi interculturale in cele mai ciudate si imposibile domenii, si pentru ca, datorita site-ului cu pricina, am locuit 3 zile la etajul 19 intr-un zgarie-nori din Times Square cu 4 dementi si jumatate care m-au facut imediat sa ma simt ca acasa si mi-au aratat cat de frumoasa e viata in New York, dincolo de orice ar fi putut sa-mi arate chiar si cel mai smecher ghid turistic. Tot pe couchsurfing am cunoscut si alti 3 dementi cu care am petrecut nebuneste in East Village, am vazut o semifinala de mondial in Queens ( desi nu-mi place fotbalul nici de frica) si am gatit paste pe fundal muzical de Bob Marley in bucataria unui apartament cochet dintr-un bloc de caramida, mai frumos decat ce se vede in filme. Si nu in ultimul rand, multumesc Hostelling International pentru patul la 30 de dolari pe noapte pe care mi l-au oferit fara rezervare prealabila si fara obligatii cand mai aveam nevoie de 3 zile de cazare si nu aveam unde sa le gasesc la preturi sub 100 de dolari.

A fost o experienta de neuitat si pe parcursul urmatoarelor zile si saptamani (depinde cat de des voi scrie) o s-o impartasesc cu voi, cum ar spune Borat, „to benefit great nation of Romania”.

Pana atunci, v-am pupat pe portofele, si s-auzim de bine!

O mare, doua mare, bate vantu-n buzunare

Iulie 21, 2009

Dragi si drage, sambata noaptea m-am intors de la 2 mai. Mi-a luat doua zile sa-mi revin si sa ma adaptez la aerul de Bucuresti – cand am coborat pe peron in Gara de Nord am crezut ca o sa-mi faca plamanii greva japoneza. Caldura mare, monser, tzashpe grade la umbra, praf, noroc c-au plecat studentii acasa si corporatistii in Bulgaria, Grecia si Turcia, ca e mai putina inghesuiala pe strazi de la o vreme. In fine, concluziile preliminare ale escapadei la mare pe anul asta sunt urmatoarele:

1. CFR-ul suge in continuare, mi se pare aberant sa faci 2 ore intre Mangalia si Constanta, la fel cum mi se pare aberant sa faci 6 ore si-un pic de la Bucuresti la Mangalia (vo` 350 de kilometri) cand in timpul asta ajungi din Bucuresti la Suceava (500 km).

2. Vama Veche nu mai are nici o scapare. Multumim Mircea Toma ca ai adus cocalari si hipsteri de Bucuresti in Vama, ca acum exista sezlonguri pe toata plaja, beach-baruri, trotuar, pista de biciclete, cluburi din care urla house-ul, un hotel din sticla si otel, o tabara de copii si din ce in ce mai putini vamaioti autentici. Mai bine ramanea Vama anonima si „pour les connaisseurs” decat sa o popularizezi matale cu salvati vama veche si alte alea. Data viitoare cand vrei sa salvezi ceva, salveaza Mamaia, sau Jupiterul sau prafu’ de pe toba.

3. Pe antreprenorii din 2 mai ii doare in cur de criza financiara. Cum am ajuns la concluzia asta? Fratzica, e mancarea mai scumpa ca-n Mamaia, sa moara 14 vecini d-ai mei infiptzi in gard!

4. AM RAMAS LEFTER FRATILOR!!! Pentru donatii cautati-ma pe mail. Va spun si-o poezie, ceva cu mamele din lumea-ntreaga, trista este caprioara, ce vreti voi. In acest context, cu amaraciune-n suflet anunt ca trebuie sa renunt la intalnirea bloggereasca din Sighisoara – insa cu toate ca nu mai pot face deplasarea, ideea in sine ramane deschisa – si pe bune vreau s-o facem si p-asta candva. Poate in Bucuresti. Poate chiar vara asta. Imi pare rau daca v-ati facut planuri, si ii rog pe magdutza (care era entuziasmata si vroia sa vina) si pe Manjusri (care a preluat anuntul si l-a postat la el pe blog) sa nu fie suparati si sa vina cu sugestii pentru o intalnire in Bukresh.

5. N-am scapat de stiri nici in 2 Mai, dar cum ele s-au intamplat saptamana trecuta si au fost deja tocate de presa si bloggeri, n-are rost sa ma mai leg de ele. Singurul lucru pe care-l am de spus e ca ma-ncearca tot mai tare sentimente criminale fata de media audio-vizuala din Romania.

6. Intr-o alta ordine de idei, marea a fost agitata toata saptamana si s-a linistit in dimineata plecarii mele. Deci n-am putut da la peste calumea. Deci il ucid pe Murphy, daca o exista, si daca n-o fi mort deja.

Cam astea au fost, pe scurt, punctele esentiale din concediul meu la mare. Povesti mai detaliate, si fotografii cu rasaritul, cargoul Stella, pustietatea dintre 2 Mai si Vama si alte chestii realmente fascinante, in zilele urmatoare. V-am pupat pe portofele, si s-auzim de bine!

La mare, la soare :)

Iulie 10, 2009

Dragi si drage, am plecat la mare! Daca cumva dau de wireless pe-acolo (slabe sanse, da’ cum spuneam si in postarea precedenta, speranta moare ultima si-aia in chinuri groaznice), ne mai auzim. Daca nu,  ma`ntorc intr-o saptamana cu povesti si fotografii din 2 mai.

V-am pupat pe portofele, si s-auzim numai de bine! Daca va gasiti cumva prin zona, dati de mine la Micul Golf sau la Nudy Bar seara. Nu-s greu de observat, am 2 metri si binisor peste 100 de kile 🙂

Intalnire in Sighisoara: detalii

Iulie 2, 2009

Gataaa, am scapat de munca pentru o luna 🙂 e timpul pentru planificari, calatorii si somn mult. Cu toate ca din cauza temperaturilor extreme mi s-a topit o bucata de creier, aia care mai functioneaza se gandeste la vacanta si balaceala in mare. Dar, pentru ca ma dezgusta cocalareala de pe litoralul romanesc, si nu imi surade sa stau 48 de ore intr-un autocar imputit plin cu cefe late ca sa ma duc la greci, turci si alte neamuri din astea cu iesire la mare, o sa ma duc ca de-obicei in 2 mai. Probabil v-at fi asteptat sa zic ca ma duc in Vama, da’ si acolo a ajuns cocalareala si neamul prost. Nu mai e Vama ce-a fost odata…asa ca ma duc in 2 mai, la o casuta unde am fost si anul trecut, cu o curte enorma care are o portita in spate ce da inspre niste scari ce coboara spre o plaja plina de alge si bolovani, cu rulote si nudisti intr-o parte, si un buncar de mitraliori in cealalta, si-o sa ma simt superb. Nu-mi trebuie nisipuri de aur, nu-mi trebuie all inclusive, o bucatica de plaja virgina, fara muzica si terase, e tot ce-mi trebuie. O sa-mi petrec diminetile momind guvizi pe dig in timp ce nevasta-mea o sa citeasca plictisita presa si-o sa traga de mine sa mai facem si altceva ca s-a plictisit 🙂 si-apoi o sa mi se faca mila de bietii guvidei lacomi si-o sa le dau drumul inapoi in mare …asta, daca nu mi se face brusc pofta sa-i tavalesc in malai, sa-i prajesc si sa-i mananc cu mamaliga si mujdei, facute in gradina umbroasa a gazdei. Sunt un om al placerilor simple, si dupa un an de munca, nimic nu-mi incarca bateriile mai bine ca o saptamana de liniste, pescuit si balacit in apa. Si-apoi, cand ars de soare o sa ma intorc in ceaunul asta incins caruia-i zice Bucuresti, o sa am amintiri racoroase care sa ma tina pana anul viitor cnad o sa pot ajunge iar in micul meu colt de paradis. Sper ca pana atunci sa nu construiasca nimeni vreun hotel pe-acolo, si macar 2 mai sa ramana satucul boem de pe malul marii, ferit de tziganeala ce a acaparat restul litoralului. Si daca pierd si 2 maiul…tot am o scapare: ma duc la Gura Portitii, unde se`mbina Dunarea cu marea, si unde civilizatia inca n-a ajuns, si sper ca nici n-o sa ajunga prea curand.

Si, la sfarsitul lunii, vine si festivalul medieval de la Sighisoara. Ultimul weekend din iulie, 24-25-26. E inca prea devreme sa stabilim detaliile intalnirii, dar cred ca cel mai bine ar fi sa ne vedem fie sambata, fie duminica, sa aibe toata lumea timp sa ajunga, si sa stam o ora, doua, trei, noua, la o bere si-un pahar de vorba undeva in cetate. Manjusri, si oricine mai vrea: puteti da mai departe anuntul pe blogurile voastre. Vorba americanului, the more the merrier. Ne vedem, punem tara la cale, si cine stie ce-o iesi. In orice caz, sper sa-mi cunosc cei 3 comentatori fideli cu ocazia asta 🙂 Voi reveni cu detalii, insa astept sugestii organizatorice din partea voastra.

Pana atunci, v-am pupat  pe portofele, si s-auzim de bine!

N-am murit!

Iunie 25, 2009

Dragi si drage, stiu, am lipsit mult, n-am dat nici un semn de viata, am lasat blogul vraishte si-am plecat, dar inainte sa aruncati cu rosii stricate, vreau sa stiti ca am avut o sumedenie de motive intemeiate pentru care nu am mai scris. In principiu, pentru ca nu am avut nimic de zis. Si oricat de mult as lipsi, imi mentin pozitia de pe care am pornit cu acest blog: daca nu am nimic de zis, nu scriu. N-ar avea rost. Nu mi-am facut blog ca sa turui mecanic revista presei sau sa povestesc ce-am mancat ieri la pranz, sau sa comentez mondenitati, politicisme si alte socoteli urat mirositoare care se intampla pe la noi. Desi, ce-i drept, uneori nu ma pot abtine si comentez pe subiectele de mai sus. Dar, repet, numai cand am ceva concret de zis. Si cu asta incheiem primul motiv.

Al doilea motiv e ca sunt in sesiune. Sau stressiune, sau ma rog, ceva asemanator. Nu se compara cu ce sesiuni aveam in facultate, da’ e si asta destul de grea, mai ales ca, spre deosebire de anii studentiei (primii 3, ca acuma masteru’ tot la „ani de studentie” se incadreaza) a aparut si munca. Manjusri poate sa confirme ca „e grele” cu sesiunea si munca in acelasi timp, mai ales daca vrei sa le faci bine pe amandoua.

Al treilea si cel din urma motiv e ca la scoala unde lucrez (nu e publica, stati linistiti, ca nu m-am tampit sa ma bag in albie sa ma mance porcii) anul scolar s-a terminat vinerea trecuta, si ultimele saptamani de scoala au fost agitate si marcate de graba de a rezolva lucruri lasate pe ultima suta de metri, si de plecarea unui coleg  si prieten foarte drag mie (care, de altfel, a fost si cel care m-a selectat pentru jobul asta, si mi-a fost si mentor in primele luni de acomodare) care s-a hotarat sa-si continue experienta didactica internationala in Libia (!!!). Odata cu el au mai plecat si alti oameni (nu in libia, totusi 🙂 ) cu care m-am obisnuit sa-mi petrec 9 ore pe zi, 5 zile pe saptamana si mi-a fost oarecum ciudat si greu sa-mi iau la revedere de la ei in ultima zi de scoala stiind ca n-o sa-i mai vad decat daca printr-o ciudatenie a sortii cararile ni se vor intersecta din nou.

Acestea fiind spuse, trag nadejde ca ma veti intelege si imi veti scuza absenta. Oricum, de la 1 iulie intru in concediu si o sa fiu mai mult plecat, insa de fiecare data ma voi intoarce cu fotografii si povesti – deci voi avea suficiente subiecte de scris.

In incheiere, o sa-mi promovez un fost coleg de clasa (din anii aia misto si fara griji ai liceului) – caruia ii transmit pe aceasta cale ca, desi nu ne-am mai vazut si auzit de cel putin un an, nu inseamna ca l-am uitat, si ca am acelasi numar de telefon pe care-l aveam si-n liceu – si ca sunt suficiente bodegi in bucuresti in care ne putem intalni la o bere sa recuperam timpul pierdut, oricand are chef. Horia, fiindca despre el e vorba, e muzician, asa ca aruncati o ureche pe http://www.myspace.com/horiamusic pentru niste metal alternativ de calitate.

Sper sa ne auzim cat mai curand, si sper ca nu v-ati suparat tare rau ca am lipsit 🙂 V-am pupat pe portofele, si s-auzim de bine!

P.S. : la sfarsitul lui iulie voi fi in Sighisoara pentru festivalul medieval. Punem de-o intalnire blogosferica?

Cine vrea cel mai bun job din lume?

Ianuarie 13, 2009

Astazi am aflat (de la radio, dimineata, si de pe yahoo news, cand am ajuns acasa) ca Australia scoate la concurs cel mai bun job din lume. Care director de banca? Ce presedinte de multinationala? De unde politician de lux? Toate joburile astea sunt parfum in comparatie cu ce ofera un stat australian: 105 mii dolarei americani (plus transport pana acolo si`napoi) pentru…peentruuuu? hai fratilor, sa va aud? pentru testat arme nucleare? pentru produs microchipuri ultrasecrete? Nuuu frate…pentru stat 6 luni pe o insula paradisiaca! Printre indatoririle de pe fisa postului se numara plimbatul pe plaja, scufundari libere in reciful de coral, si din cand in cand blog video si interviuri cu reprezentatii presei globale. Se cere sa-ti placa marea, sa fii comunicativ ca sa poti sa vorbesti cu presa si cu internautii, si, evident, sa gavaresti engleza. Postul este deschis candidatilor din lumea intreaga si aplicatiile se pot trimite pana in 22 februarie pe site-ul http://www.islandreefjob.com . Dupa 22 februarie vor fi alesi 11 candidati ce vor fi chemati in mai la interviu pe insula Hamilton, si un norocos o sa fie platit sa traiasca 6 luni in paradis, intr-o casuta cu 3 dormitoare si piscina.  Care-i ideea? Guvernul din Queensland se teme ca criza mondiala ii va afecta industria turistica (o nimica toata, aduce la buget doar 18 miliarde de dolari anual). Asa ca jobul asta e o metoda inedita de a promova turismul si stilul de viata din Queensland. Ideea nastrusnica a fost a ministrului turismului de la ei.

Ar fi multe de comentat, dar eu am o singura intrebare: madam Udrea, pe cand un jobuletz din asta si la noi? Hai ca nu suntem lacomi…nu vrem chiar 100 de mii de coco, garantez ca gasiti pe cineva sa stea 6 luni la vila de protocol din Neptun daca decontati transportul si shaorma. Sau va e frica sa nu dam iama in rezerva strategica de grog a lu` dom` capitan?

Hai ca v-am pupat pe portofele! s-auzim de bine!