Posts Tagged ‘vama veche’

Pentru romantici, iubitori de frumos, si alte specii pe cale de disparitie

Iulie 24, 2009

Dragi si drage, din nou o sa va rog sa-mi iertati ritmul lent in care postez, insa zilele astea nu mi-am dorit nimic altceva decat sa ma retrag intr-o pestera de unde sa nu ies pana in octombrie.Nu stiu daca am mai mentionat asta prin vreo postare dar sunt RAUUUUU de caldura, fac ca toate alea daca sare temperatura de 26-27 de grade. Cam pe-acolo e limita mea de confort termic. Dupa, nu mai e de discutat cu mine, ca devin irascibil si s-ar putea sa zic lucruri de care sa-mi para rau ulterior.

In fine, incheind aceasta mica paranteza, revin la tema postarii. Astazi o sa va arat pentru ce m-am trezit eu la 5 dimineata in concediu si am asteptat numarand minutele sa se crape de ziua. Imi plac rasariturile si apusurile la marea nebunie, mai ales cele de la mare. Asa ca intr-una din zilele petrecute la 2 mai, am zis ca trebuie neaparat sa prind un rasarit, si cu ochiu’ si cu camera. Insa, cum Murphy m-a urmarit asiduu de cand a inceput vara (incep sa cred chiar ca e un cititor de-al meu) exact in dimineata aia a fost cam inourat si n-am putut fotografia cine stie ce. Va arat, totusi, ce am putut prinde, cu dedicatie speciala pentru romantici, iubitori de frumos, si alte specii pe cale de disparitie.

In speranta ca v-am adus ceva frumos pe monitoare, v-am pupat pe portofele, si s-auzim de bine!

O mare, doua mare, bate vantu-n buzunare

Iulie 21, 2009

Dragi si drage, sambata noaptea m-am intors de la 2 mai. Mi-a luat doua zile sa-mi revin si sa ma adaptez la aerul de Bucuresti – cand am coborat pe peron in Gara de Nord am crezut ca o sa-mi faca plamanii greva japoneza. Caldura mare, monser, tzashpe grade la umbra, praf, noroc c-au plecat studentii acasa si corporatistii in Bulgaria, Grecia si Turcia, ca e mai putina inghesuiala pe strazi de la o vreme. In fine, concluziile preliminare ale escapadei la mare pe anul asta sunt urmatoarele:

1. CFR-ul suge in continuare, mi se pare aberant sa faci 2 ore intre Mangalia si Constanta, la fel cum mi se pare aberant sa faci 6 ore si-un pic de la Bucuresti la Mangalia (vo` 350 de kilometri) cand in timpul asta ajungi din Bucuresti la Suceava (500 km).

2. Vama Veche nu mai are nici o scapare. Multumim Mircea Toma ca ai adus cocalari si hipsteri de Bucuresti in Vama, ca acum exista sezlonguri pe toata plaja, beach-baruri, trotuar, pista de biciclete, cluburi din care urla house-ul, un hotel din sticla si otel, o tabara de copii si din ce in ce mai putini vamaioti autentici. Mai bine ramanea Vama anonima si „pour les connaisseurs” decat sa o popularizezi matale cu salvati vama veche si alte alea. Data viitoare cand vrei sa salvezi ceva, salveaza Mamaia, sau Jupiterul sau prafu’ de pe toba.

3. Pe antreprenorii din 2 mai ii doare in cur de criza financiara. Cum am ajuns la concluzia asta? Fratzica, e mancarea mai scumpa ca-n Mamaia, sa moara 14 vecini d-ai mei infiptzi in gard!

4. AM RAMAS LEFTER FRATILOR!!! Pentru donatii cautati-ma pe mail. Va spun si-o poezie, ceva cu mamele din lumea-ntreaga, trista este caprioara, ce vreti voi. In acest context, cu amaraciune-n suflet anunt ca trebuie sa renunt la intalnirea bloggereasca din Sighisoara – insa cu toate ca nu mai pot face deplasarea, ideea in sine ramane deschisa – si pe bune vreau s-o facem si p-asta candva. Poate in Bucuresti. Poate chiar vara asta. Imi pare rau daca v-ati facut planuri, si ii rog pe magdutza (care era entuziasmata si vroia sa vina) si pe Manjusri (care a preluat anuntul si l-a postat la el pe blog) sa nu fie suparati si sa vina cu sugestii pentru o intalnire in Bukresh.

5. N-am scapat de stiri nici in 2 Mai, dar cum ele s-au intamplat saptamana trecuta si au fost deja tocate de presa si bloggeri, n-are rost sa ma mai leg de ele. Singurul lucru pe care-l am de spus e ca ma-ncearca tot mai tare sentimente criminale fata de media audio-vizuala din Romania.

6. Intr-o alta ordine de idei, marea a fost agitata toata saptamana si s-a linistit in dimineata plecarii mele. Deci n-am putut da la peste calumea. Deci il ucid pe Murphy, daca o exista, si daca n-o fi mort deja.

Cam astea au fost, pe scurt, punctele esentiale din concediul meu la mare. Povesti mai detaliate, si fotografii cu rasaritul, cargoul Stella, pustietatea dintre 2 Mai si Vama si alte chestii realmente fascinante, in zilele urmatoare. V-am pupat pe portofele, si s-auzim de bine!

Intalnire in Sighisoara: detalii

Iulie 2, 2009

Gataaa, am scapat de munca pentru o luna 🙂 e timpul pentru planificari, calatorii si somn mult. Cu toate ca din cauza temperaturilor extreme mi s-a topit o bucata de creier, aia care mai functioneaza se gandeste la vacanta si balaceala in mare. Dar, pentru ca ma dezgusta cocalareala de pe litoralul romanesc, si nu imi surade sa stau 48 de ore intr-un autocar imputit plin cu cefe late ca sa ma duc la greci, turci si alte neamuri din astea cu iesire la mare, o sa ma duc ca de-obicei in 2 mai. Probabil v-at fi asteptat sa zic ca ma duc in Vama, da’ si acolo a ajuns cocalareala si neamul prost. Nu mai e Vama ce-a fost odata…asa ca ma duc in 2 mai, la o casuta unde am fost si anul trecut, cu o curte enorma care are o portita in spate ce da inspre niste scari ce coboara spre o plaja plina de alge si bolovani, cu rulote si nudisti intr-o parte, si un buncar de mitraliori in cealalta, si-o sa ma simt superb. Nu-mi trebuie nisipuri de aur, nu-mi trebuie all inclusive, o bucatica de plaja virgina, fara muzica si terase, e tot ce-mi trebuie. O sa-mi petrec diminetile momind guvizi pe dig in timp ce nevasta-mea o sa citeasca plictisita presa si-o sa traga de mine sa mai facem si altceva ca s-a plictisit 🙂 si-apoi o sa mi se faca mila de bietii guvidei lacomi si-o sa le dau drumul inapoi in mare …asta, daca nu mi se face brusc pofta sa-i tavalesc in malai, sa-i prajesc si sa-i mananc cu mamaliga si mujdei, facute in gradina umbroasa a gazdei. Sunt un om al placerilor simple, si dupa un an de munca, nimic nu-mi incarca bateriile mai bine ca o saptamana de liniste, pescuit si balacit in apa. Si-apoi, cand ars de soare o sa ma intorc in ceaunul asta incins caruia-i zice Bucuresti, o sa am amintiri racoroase care sa ma tina pana anul viitor cnad o sa pot ajunge iar in micul meu colt de paradis. Sper ca pana atunci sa nu construiasca nimeni vreun hotel pe-acolo, si macar 2 mai sa ramana satucul boem de pe malul marii, ferit de tziganeala ce a acaparat restul litoralului. Si daca pierd si 2 maiul…tot am o scapare: ma duc la Gura Portitii, unde se`mbina Dunarea cu marea, si unde civilizatia inca n-a ajuns, si sper ca nici n-o sa ajunga prea curand.

Si, la sfarsitul lunii, vine si festivalul medieval de la Sighisoara. Ultimul weekend din iulie, 24-25-26. E inca prea devreme sa stabilim detaliile intalnirii, dar cred ca cel mai bine ar fi sa ne vedem fie sambata, fie duminica, sa aibe toata lumea timp sa ajunga, si sa stam o ora, doua, trei, noua, la o bere si-un pahar de vorba undeva in cetate. Manjusri, si oricine mai vrea: puteti da mai departe anuntul pe blogurile voastre. Vorba americanului, the more the merrier. Ne vedem, punem tara la cale, si cine stie ce-o iesi. In orice caz, sper sa-mi cunosc cei 3 comentatori fideli cu ocazia asta 🙂 Voi reveni cu detalii, insa astept sugestii organizatorice din partea voastra.

Pana atunci, v-am pupat  pe portofele, si s-auzim de bine!

1 Mai muncitoresc, stau acasa si…gatesc :)

Mai 1, 2009

Dhragi tovarashi shi pretini! Cu phrilejul a-cestei solemne zile de 1 mai muncithoresc, va doresc la toti oaminii muncii de la sate, muncipii si orase, noi si noi realizari in campul muncii, si mahreti pasi inspre realizarea comunismului multilateral dezvoltat!

Sau, cu alte cuvinte, dragi romani, va doresc imbuibare placuta la iarba verde, betie placuta vamaiotilor, pace in lume si alte asemenea. Anul asta (ca si in ultimii 2 ani, de altfel) 1 mai al meu e exact ceea ce a fost creeat sa fie: o zi de odihna. Anul asta a picat numai bine, pe weekend, ceea ce inseamna 3 zile de somn lung si voie buna. Nu m-am dus la iarba verde ca n-am masina si nu conduc (si oricum a plouat apocaliptic dup`amiaza), nu m-am dus in Vama ca s-a cocalarit de tot, am stat acasa si m-am bucurat de ziua libera (intre noi fie vorba, s-a stricat bioritmu’ pastelui ma’sii din cauza serviciului si nu mai pot dormi tarziu nici cand am liber, deci m-am trezit decent, la un 8 jumate). Si pentru ca tot e sarbatoare, si ca sa nu mai spuna carcotasii ca nu simt romaneste suficient de mult si prea ma iau in gura cu tzara, azi am gatit romaneste: fasole batuta cu carnati. Urmata la desert de clatite (da, stiu, alea nu’s tocmai romanesti, da’ asta e, am avut pofte, deci sa n`aud comentarii).

Nu m-am dus nici in parc la Izvor unde Marean Almanahe Vanghelie a organizat un Vanghelion chiolhan model socialist social-democrat la care vroia sa puna fotomodele sa vanda mici (caz in care s-ar fi rasucit in morminte, respectiv mausoleu, Marx, Engels si Lenin de atata depravare occidentala) sau sa ii manance (caz in care s-ar fi invartit in budoir toate anorexicele care beau doar apa plata cu lamaie). In fine, din fericire pentru mine, nu pot sa dau mai multe detalii fiindca n-am onorat cu prezenta maretul eveniment. M-am bucurat totusi ca a fost liniste pe strada, nu masini, nu oameni, foarte lejer, asa ca un fel de duminica – ceea ce pentru Bucuresti e lucru mare. Numai de asta si tot ar fi fost ceva de sarbatorit. Nici macar motoristii cu drujbele alea de le zic ei „motoare de viteza” ale lor n-au mai dat liniute pe bulevard sa-mi crape geamurile de la vibratii. Dom’le, deviez de la subiect, da’ un MOTOR  adevarat e un porc brutal, cu motorul la vedere, care DUDUIE cand trece pe langa tine, care impune respect si care e de fabricatie americana sau britanica (se accepta si diverse copii asiatice atata vreme cat arata, suna si merg la fel), nu zbiara ca o matza in calduri si e imbracat in plastic colorat mai ceva ca o curva pe centura.

Revenind la muncitorescul 1 mai, si fiindca ma simt in forma si am chef de povestit, o sa va zic pe scurt cum mi-am petrecut un 1 mai de pomina acum ceva ani. Se prevedea a fi vreme frumoasa, eu eram stramtorat de bani si inghesuit de treburi scolare (proiecte, stressiune periculos de aproape, din astea) si grupul vesel de viitori sociologi cu care ma imprietenisem pe holurile de la SAS (Sociologie si Asistenta Sociala, pentru cine nu stie) tragea de mine sa-mi bag picioru`n el MTCS si sa merg cu ei in Vama. Toata noaptea de 30 aprilie spre 1 mai m-am uitat pe pereti (si la filme horror, alternativ) gandindu-ma ce sa fac. Pe la 4 dimineata mi-am trantit un pulover si o geaca intr-un rucsac, mi-am bagat picioarele si am iesit pe usa. Problema era ca la 5 jumate trebuia sa fiu la Obor, si transportul public pornea la 5. Bani de taxi, yok: daca`mi permiteam luxul unui taxi, ramaneam fara bani de tren si alte necesitati (gen mancare, dar mai ales bautura) – ma rog, sa ne`ntelegem, bani mai ramaneau, dar nu destui. In  fine ajung la Brancoveanu (eram mandru bercenar) si ma pun pe refugiul de tramvai. Pe la un 4 jumate, apare un tramvai care abia intrase pe linie. Pustiu, nu prea oprea in statii, cred ca vatmanul nici nu intrase bine in tura; fac semne disperate sa se prinda ca vreau sa urc, opreste, urc, porneste, tronca tronca, tronca tronca, o statie, doua, 14, ajung la Obor. Pentru cine nu stie Bucurestiul: Oborul unde e statia de tramvai si cea de metrou n-are nici in clin nici in maneca cu gara Obor. Aia e undeva mai incolo. Ma dau jos, ma uit la ceas, era periculos de tarziu. Ma pun pe alergat; rucsacul tronca tronca, tronca tronca, in spatele meu. Ajung intr-un tarziu in gara, cu 3 minute inainte sa plece trenul, cu cozi kilometrice la case, si sperand sa-mi iau si bilet. Colegii din SAS ma vad, urla la mine ca pleaca trenul, alerg iar, ma urc, si evident ca nu era loc sa calci nici macar pe hol. Cu poezia pregatita pentru nash, plecam; tronca tronca, tronca tronca, spre Mangalia. Platim in grup nashului, lumea canta intr-o parte, urla in cealalta, multa bautura, mancare de la necunoscuti, atmosfera misto, galeria Rapidului intr-un capat de vagon urla cantece de vitejie cu multa muie si alte sexualitati, hippiotii in alt colt de vagon isi vedeau de ale lor, ca doar de-aia is hippioti, ca sa fie pasnici, in fine dupa lungi si indelungate ore de tronca-tronca si diverse imprecatii, ajungem in  Mangalia.

Acolo am realizat ca daca dau bani pe maxi-taxi pana-n Vama, raman fara o bere (da, stiu, eram chitra rau de tot) asa ca am luat-o frumos pe jos cu alti zapaciti. Prin 2 mai am prins un autostop, si intr-un final, am ajuns in Vama. Acolo veselie, bucurie, bautura, prieteni vechi, prieteni noi, ideea e ca eu aveam de toate mai putin cort. Asa ca m-am aciuat tot pe langa SASshii mei si am aflat ca urma sa dormim vreo 5 intr-un cort de 3 persoane. Eh, nu-i nimic, ma gandesc, ne tinem reciproc de cald. Trece ziua, vine noaptea, se face un cancer infernal, tremurau chilotii pe mine, eram flamand si nitel baut, si m-am decis sa trag pe dreapta ca sa economisesc energie. Eh, dragilor, si de-acolo incepe partea misto: am tras un frig sora cu hipotermia, m-am trezit inghesuit intre 4 necunoscuti (ca ai mei nu nimerisera cortul si dormeau si ei intre alti necunoscuti), dimineata eram intr-un hal fara de hal si m-am decis ca nu mai rezist inca o noapte deci e cazul s-o tulesc spre casa. Inarmat cu o bucata de slana de la magazinul local, si 3 fire de ceapa verde, m-am inturnat spre Mangalia unde, da, ati ghicit, era coada la bilete si nu mai aveau locuri. Asa ca mi-am luat fara loc, m-am suit intr-un vagon unde erau alti prieteni si ne-am pus pe poante sa ne treaca drumul mai usor. Si ote-asa m-am gasit seara inapoi in Bucuresti, cu nisip in bocanci si sare in nari, si sa mor de am regretat vreo secunda experienta. N-am povestit chiar toate detaliile escapadei, da’ v-ati cam prins voi cum au stat lucrurile.

Acestea fiind spuse, v-am pupat pe portofele, s-auzim de bine, si haideti s-ascultam impreuna un 1 mai muncitoresc ca la carte. Voios salut de pionier!